USS Saratoga în planurile americane din 1941

Războiul cu Japonia pentru dominaţie în Pacific era inevitabil şi ambele părţi îl doreau. Oficial, americanii nu ştiau nimic de pregătirile nipone, nu se pregăteau şi dormeau adânc în bazele luxoase. Realitatea este total diferită.

Să luăm istoria oficială şi cea mai accesibilă a navei USS Saratoga. Se ştie că portavionul reprezintă principala forţă de atac a unei flote prin marea mobilitate asigurată grupării aeriene. Nava americană era modernizată în 1941, deci teoria  reputatului analist militar britanic  Liddell Hart despre navele învechite cade. Portavionul primise în februarie 1941 cea mai modernă tehnică electronică a timpului sub forma unui radar puternic. A fost întărită și apărarea antiaeriană cu tunuri moderne și cu o mare putere de foc. Modernizarea a continuat chiar și în toamna anului 1941. Planurile Washingtonului se văd mai bine dacă analizăm tipul de exerciţii practicat de marinarii de pe portavion. Spre surprinderea unui cititor convins de teoriile oficiale, nava nu participa la exerciţii defensive, ci la sprijinirea debarcărilor. Cum în apărare, transportul trupelor se face din timp şi în regiuni controlate de propriile unități de acoperire, atacurile aeriene nu prea se justifică. Exerciţiile se desfăşurau în mai 1941. Conflictul din Pacific trebuia să înceapă printr-un atac aliat, dar scenariul a fost scris altfel de către japonezi. Portavionul USS Saratoga era pregătit pentru atac și numai atac. Avea la bord 43 de bombardiere în picaj și 11 torpiloare. Avioanele de vânătoare erau reduse la un efectiv de doar 11 aparate. Alte surse menționează 12 torpiloare și nouă aparate de vânătoare. Nici celebrul USS Enterprise nu stătea cu mult mai bine la protecția aeriană. Avea 16 Wildcat pentru 35 de bombardiere și 18 torpiloare. Era absolut insuficient și pentru escortarea propriilor mașini zburătoare în misiuni ofensive. Spre deosebire de forțele nipone asemănătoare ca misiune, bombardierele americane în picaj transportau sub fuzelaj o bombă de 454 kg. Nici nu se putea compara cu cele de 250 kg ale inamicului asiatic. Cercul de fier se strângea şi numai o mişcare bruscă mai putea să ducă la evitarea dezastrului militar. Tokyo nici măcar n-a bănuit ce forță ofensivă se ascunde dincolo de orizont.

Bibliografie minimală

https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Enterprise_(CV-6)

http://bluejacket.com/ww2_12-07-41_carriers.html

https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Saratoga_(CV-3)