Unde se afla cetatea Helis? O ipoteză

Despre Cetatea Soarelui, reședință a primilor regi geto-daci, s-au scris multe.Autori ca Vasile Pârvan sau Hadrian Daicoviciu au venit cu versiuni diferite referitoare la localizarea acesteia, pe baza textelor istorice din Antichitate, de la Herodot (secolul V î.Hr.) până la Pausanias (secolul II d.Hr.).S-a ajuns totuși la consensul prin care cele mai probabile locații ale cetății ar putea fi legate de cursul râului Ialomița (denumit Naparis de către geți, ”Râul Divin”), Piscul Crăsani fiind varianta cea mai vehiculată.Lucrarea lui Ion Munteanu, ”Istoria veche a Stelnicii.Monografie”, lansată în anul 2010, adaugă încă o ipoteză acestui fascinant obiect de cercetare istorică, ce merită consemnată și luată în considerare.

Monografia comunei Stelnica a fost realizată de către inginerul silvic Ion Munteanu, declarat în anul 2008 cetățean de onoare al localității[1].Este o lucrare excelent documentată, care îmbină sursele istorice de calitate cu informațiile obținute în urma cercetărilor întreprinse de către autor.Situată pe malul brațului Borcea al Dunării, localitatea Stelnica este cunoscută de către arheologi datorită necropolei getice de la Grădiștea Mare (sec.IV-III î.Hr., La Tène timpuriu) situată în Balta Ialomiței, unde au fost descoperite până în prezent 193 de morminte de înhumație și 21 de gropi pentru ofrande.De menționat că așezarea are urme de locuire încă din Neolitic (cultura Boian), dar și din Epoca Bronzului târziu (cultura Coslogeni).

Insula Peuce, menționată în scrierile lui Herodot, ar putea fi actuala Baltă a Ialomiței

Așadar, începând cu prima mențiune a geților în istorie (Herodot, 514 î.Hr.), autorul realizează o trecere în revistă a evenimentelor istorice ce au avut un deosebit impact asupra regiunii de la nord de Dunăre.Expediția lui Darius (514-512 î.Hr.) de pedepsire a sciților, a avut drept consecință includerea unei zone formate din Dobrogea, Balta Ialomiței, așezările getice de pe terasa Borcei și o parte din Campia Bărăganului în cadrul Imperiului Persan.Aceasta va face parte din Satrapia a X-a Ionia, guvernată de generalul Magabaz, în urma unui decret regal emis de Darius I.

Insula Peuce (Peuke, lb.greacă), de o mărime comparabilă cu insula Rhodos, conform scrierilor antice, este asociată cu actuala Baltă a Ialomiței.”Din jos de insula Peuce”(Herodot, Istorii.Cartea a IV-a)a reprezentat punctul stabilit (zona Vadu Oii-Gura Ialomiței) de către regele Darius pentru realizarea unui pod de vase care să asigure trecerea armatei persane în încercarea de urmărire a sciților, populație nomadă, în stepa Bărăganului.

Incepând cu secolele VII-VI î.Hr., geții de pe malul stâng al Dunării au interacționat cu civilizația greacă, prin contactele comerciale stabilite cu coloniile grecești de pe țărmul Mării Negre, în zona Stelnicii stând dovadă în acest sens vasele de ceramică din import, lucrate la roată, descoperite la Grădiștea Mare.Din secolul III î.Hr., datează cetatea Axiopolis (actualul oraș Cernavodă), legată cu un val de piatră de colonia grecească Tomis.Se presupune că a fost înființată de către regele macedonean Lisimah sau chiar mai înainte, confirmându-se tendințele de expansiune în spațiul locuit de geto-daci, mai ales în epoca elenistică.

În anul 335 î.Hr.este inițiată de către tânărul rege Alexandru cel Mare o expediție în Dobrogea, cu scopul de a-i pedepsi pe geți pentru că i-au susținut pe tribali și iliri într-o campanie militară anterioară a macedonenilor (ar fi fost adăpostiți de către geți în insula Peuce).Confruntările au avut loc pe malul stâng al Dunării, informație confirmată  și de istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Getica(1926).

Orașul Mazale (cetatea Helis) de pe malul brațului Borcea

Ipoteza cu care vine Ion Munteanu, este aceea că macedonenii i-au atacat prin surprindere pe geți într-o cetate pe care acesta o situează pe un platou înalt (“pe prispa Bărăganului”)aflat pe malul stâng al brațului Borcea, o zonă cunoscută sub numele de “Mazale”.Traseul armatei lui Alexandru cel Mare ar fi fost următorul:”Alexandru Macedon a trecut armata sa peste Istru, pe la Axiopolis, a traversat apoi pe ascuns Balta Ialomiței (Insula Peuce) și a atacat apoi pe geți de la spate, venind prin țarinile cu grâu ale Bărăganului”.Trecerea pe apă s-a făcut printr-un vad, cu ajutorul unor luntre confecționate din trunchiuri de arbori.Orașul “rău întărit” cu șanțuri și palisade (conform istoricului grec Arrian din Nicomedia), situat față în față cu cetatea Axiopolis, sfârșește prin a fi  prădat și incendiat, o mare parte a geților ce locuiau acolo reușind totuși din timp să se refugieze din calea imbatabilei falange macedonene:”au fugit în Bărăgan, sub adăpostulocrotitor al pădurii”.

Istoricului roman Diodor din Sicilia(secolul I î.Hr.) îi datorăm prima mențiune din istorie a unei căpetenii geto-dace, și anume regele unei uniuni tribale din Câmpia Munteniei, Dromihete, care își avea reședința în cetatea Helis.Acesta relatează cele două confruntări militare dintre geți și macedoneni, din anii 300, respective 292 î.Hr. .Diadohul Lisimah, autoproclamat în anul 306 î.Hr. ca rege al Traciei, dorea să își extindă stăpănirea pe malul stâng al Dunării de Jos, obiectiv ce nu fusese îndeplinit de către predecesorul său, Alexandru Macedon.În prima expediție, a fost lăsat în fruntea armatelor macedonene fiul de 20 de ani al regelui Lisimah, Agathocles.Acțiunea militară inițiată împotriva geților se încheie cu un eșec, tânărul comandant militar fiind făcut prizonier, dar eliberat după scurt timp și trimis cu daruri la tatăl său.

Următoarea expediție, condusă de data aceasta de Lisimah, va fi una de o anvergură comparabilă cu cea a lui Darius, din urmă cu două secole.Armata de 100000 de oameni va trece Dunărea pe un pod de vase, fixat în același punct în care împăratul persan trecuse fluviul pentru a lupta contra sciților.O armată numeroasă, dar slab aprovizionată, se va găsi în situația de a suferi de foame și de sete în câmpia în care geții arseseră totul în calea atacatorilor.În final macedonenii sunt înconjurați și luați prizonieri, inclusive regele Lisimah.Cu toate acestea, el este întâmpinat cu respect de către Dromihete și condus în cetatea Helis, oferindu-i o adevărată lecție de diplomație.

Este legendar ospățul oferit de către regele geto-dac năvălitorilor macedoneni, un fapt istoric de referință în istoria noastră.Între cei doi conducători s-a încheiat un tratat de pace.Istoricul grec Pausanias afirmă chiar că pacea a fost consolidată prin căsătoria dintre Dromihete și fiica lui Lisimah.

Locul în care s-a perfectat pacea dintre geți și macedoneni ar putea fi platoul Mazale (de pe teritoriul comunei Stelnica), unde se afla orașul distrus de Alexandru Macedon și apoi refăcut, Ion Munteanu apelând la opinia lui Vasile Pârvan, exprimată în Getica:”Considerăm cănu în dreptul Basarabiei a trecut Lysimachos Dunărea, ci în dreptul Bărăganului Ialomițean ori Brăilean și că nu în Moldova e de căutat Orașul Helis, ci în Câmpia Munteană”.

Ce a mai rămas în locul unde s-ar fi aflat în urmă cu aproape 2500 de ani cetatea Helis          

Întinsul platou al cetății Mazale (Helis) este mărginit de malurile Briciului (în imagine), puternic erodate de-a lungul timpului de apele brațului Borcea.Ele nu se deosebesc cu nimic de de dealurile Dobrogei care le stau în față, populate cu aproape 7000 de ani înainte de Hristos.Resturile de ceramică lineară ce datează din mileniul V î.Hr.(cultura Cucuteni-Tripolye), descoperite pe platoul Mazale, atestă de asemenea, o veche locuire.

Din perioada geto-dacică, singurele descoperiri notabile au fost câteva amfore de incinerație (secolele IV-III î.Hr.), ceramică și lut ars, intervențiile umane produse în timp făcând ca platoul Mazale să nu ofere același inventar arhelogic bogat precum necropola de la Grădiștea Mare.Începând cu anii ’80, amenajările realizate de I.A.S Stelnica (betonarea terenului și ocuparea acestuia cu construcții moderne) și apoi transportarea pământului de pe malurile Briciului pentru lucrările de terasament ale noului pod de peste brațul Borcea, au împiedicat demararea de cercetări științifice în zonă.Rămân doar descoperirile fortuite din perioada interbelică, când aici a fost construit un cartier de case după împroprietărirea luptătorilor din primul război mondial.

 Linia de hotar dinte Stelnica și municipiul Fetești este reprezentată de albia unui râu secat (Valea Lorului)  care, în urmă cu mii de ani, izvora din Subcarpați și se vârsa în Borcea.În opinia autorului, acest curs de apă era o “latură de apărare naturală a botului de deal de pe platoul Mazale”, mărginind în Antichitate cetatea Helis.Ipotezele actuale spun că cea mai probabilă locație a cetății Helis nu putea fi decât zona de vărsare a Ialomiței în Dunăre [1](considerată punct strategic în Antichitate).De ce nu poate fi și această zonă de vărsare a anticului râu Lor în brațul Borcea?

În ceea ce privește mentalul colectiv al localnicilor, zona a fost denumită până târziu “Orașul Mazale”, circulând în același timp o serie de legende referitoare la platoul de pe moșia comunei Stelnica:”

În punctul numit MAZALE, de pe moşia Stelnica, pământul păstrează în straturile sale şi respiră prin porii săi, aburul trecutului îndepărtat, iar iarba, în bătaia vântului, murmură faptele eroilor geţi. Numai aşa se explică multitudinea de legende, aproape neverosimile, legate de această zonă, care izvorăsc parcă din sol, încercând să ne vorbească despre fantasticul trecut al acestor locuri[……]Dar, tot ceea ce este mai miraculos, sunt legendele si poveştile stranii legate de aceste locuri, care circulau printre locuitorii Stelnicii, între cele două Războaie Mondiale, dar şi mai târziu. Toţi cei care mergeau de la Stenica spre Feteşti-Vlaşca şi treceau pe podeţul sau drumul dintre cele două moşii, peste Valea Lorului, la punctul numit “La Hotăreac”, simţeau o strângere de inimă, o teama, mai ales dacă era noapte. ... Şi nu toţi aveau curajul să păşească noaptea pe acest drum”.[2]

Referințe

Ion Munteanu, Istoria veche a Stelnicii.Monografie, Editura Helis, 2010, pg.112-170

[1]http://adevaruldespredaci.ro/incercari-de-localizare-a-cetatii-helis/

[2]http://www.scribd.com/doc/86041577/Istoria-Veche-a-Stelnicii-Monografie-Vol-I-Capitolul-III-Autor-Ion-Munteanu

[1]http://stelnica.blogspot.ro/p/biblioteca-va-prezinta-personalitatile.html