Un obiect muzeal de excepţie: Ceasul ATMOS

Unul dintre cele mai importante exponate aflate în patrimoniul Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” din Ploiești este Ceasul ATMOS I. Valoarea tehnică de excepţie a ceasului este amplificată de valoarea sa memorială, primul deţinător fiind profesorul universitar Ion Nistor, artizan al Marii Uniri din 1918.

Ideea obţinerii unei mişcări perpetue a constituit o provocare și o preocupare majoră încă din cele mai îndepărtate timpuri, nume de referinţă în istoria ştiinţei, precum astronomul şi matematicianul indian Bhāskara II, meşterul francez Villard de Honnecourt, Leonardo da Vinci, fiind preocupate de acest subiect. Însă visul de a realiza un ceas acţionat de un minim de energie va fi îndeplinit de Jean-Léon Reutter, inginer elveţian din oraşul Neuchâtel, care, după numeroase experimente, reuşeşte să împlinească acest deziderat.

Jean-Léon Reutter a studiat ingineria mecanică la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich (1917-1921) și ingineria electrică la Şcoala Superioară de Electricitate din Paris (1922-1923). Deşi nu a studiat în mod oficial orologeria, Reutter era totuşi convins că el ar putea proiecta și construi un ceas care ar putea să funcţioneze pe baza fluctuaţiilor de temperatură și presiune. Dedicat ideii sale, Reutter reuşeşte ca numai după zece luni de muncă (între 1926 și 1927) să realizeze prototipul ceasului dorit, care putea funcţiona independent, fiind armat de cea mai mică variaţie de presiune în atmosferă sau de cea mai mică modificare de temperatură, de unde și numele: „Ceas Atmos”.

În anul 1927, Jean-Léon Reutter construieşte prototipul ceasului visat, denumit ATMOS 0, model care nu a fost pus însă niciodată în vânzare. Mecanismul ceasului avea în componenţă o cameră vidată cu tambur rotativ, în care erau introduse două tuburi comunicante de sticlă, în formă de „U”, ce conţineau un amestec de mercur și amoniac. Variaţiile de temperatură înregistrate conduceau la schimbarea poziţiei centrului de greutate al ansamblului, mişcarea acestuia transmiţându-se arcului motor al ceasului.

Francezii dezvoltă ceasul ATMOS

La 1 iunie 1929, Compania Generală de Radiologie (CGR) din Paris creează un departament dedicat fabricării și vânzării ceasului ATMOS, Jean-Léon Reutter fiind numit directorul acestui departament. Este interesant de observat că Reutter a reuşit să producă ceasurile ATMOS printr-o companie de radiologie. Şi deşi publicase rezultatele cercetărilor sale în „Jurnalul elveţian”, în ianuarie 1928, arătând că mecanismul ATMOS este de o mie de ori mai eficient în ceea ce privește utilizarea rezervelor de putere decât ceasurile cu arcuri și că o variaţie de temperatură de numai un grad ar fi suficientă pentru a alimenta ceasul timp de 36 de ore, ecoul invenţiei sale nu a trezit interes niciunei firme renumite de ceasuri.

Primele ceasuri produse la Compania Generală de Radiologie se cunosc sub numele generic de ATMOS I. Două brevete franceze au fost acordate pentru ceasurile ATMOS: nr. 624595, pentru ATMOS 0, și 664689, pentru ATMOS I. Noul ceas avea însă un mare inconvenient, constând în devidarea camerei care conţinea amestecul de mercur și amoniac, mai ales în timpul transportului, fapt care a condus la funcţionări imprecise, un număr suficient de mare de ceasuri fiind returnate.

Principalele probleme au fost opririle, necesitatea ajustării, precum și fragilitatea mecanismului. Pentru a duce mai departe invenţia lui Reutter, Compania Generală de Radiologie a intrat în contact cu manufactura elveţiană LeCoultre prin Trevars Sales Companie, distribuitor de ceasuri pentru Movado și LeCoultre, pentru a dezvolta mecanismele ceasurilor ATMOS, primele livrări fiind efectuate la mijlocul anului 1933.

Producţia anuală a acestor mecanisme a fost de 1.000 de bucăţi, în anul 1933, și 2.000, în 1934. La 27 iulie 1935, Compania Generală de Radiologie a fost de acord să transfere toată producţia, precum și ceasurile aflate în stoc, către LeCoultre, care a continuat să vândă ATMOS I, lucrând simultan la modelul îmbunătăţit ATMOS II, ce înlocuia ansamblul de tuburi cu mercur și amoniac cu un dispozitiv umplut ermetic cu clorură de etil.

O simplă variaţie de temperatură de un grad Celsius era suficientă pentru o funcţionare pentru o perioadă de 48 de ore. Pe 15 ianuarie 1936, LeCoultre a anunţat realizarea „noului” său ATMOS, cunoscut mai târziu sub numele ATMOS II, care s-a dovedit a fi baza de lucru pentru toate variantele de ceas ATMOS până în prezent. Următorul model a fost ATMOS III, care a inclus calibrele 519 și 529. Până în anul 1983 au fost create seriile numerice, ultimul model fiind ATMOS VIII. A urmat calibrul 540, serialele acestor ceasuri începând cu 600.000, producţia continuând și astăzi.

Ceasul ATMOS de la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploieşti are privilegiul de a deţine în colecţia sa un ceas „ATMOS PERPETUELLE”, cunoscut și sub numele ATMOS I. Este un model lucrat între anii 1930 și 1935, brevetat de Jean-Léon Reutter și produs de Compania Generală de Radiologie din Paris. Carcasa, de formă rectangulară, are ca bază o talpă metalică de formă trapezoidală. Pe capacul de protecţie al mecanismului este aplicată o plăcuţă metalică inscripţionată în limba franceză: BREVETS J.L. REUTTER/4136 S.G.D.G. 4136/MADE IN FRANCE.

Cadranul de culoare neagră, inclus într-o ramă metalică cromată, conţine indexuri de tip baston și cifre arabe aplicate, pentru orele 3, 6, 9 și 12, în stil Art Deco. Sub cifra 6 este poziţionată o fereastră pentru vizualizarea pendulului de torsiune, prevăzut cu o manetă de blocare. Mecanismul ceasului conţine un ansamblu de două tuburi cu mercur și amoniac, eşapamentul- ancoră și pendulul de torsiune.

Valoarea tehnică de excepţie a ceasului este amplificată de valoarea sa memorială, primul deţinător fiind profesorul universitar Ion Nistor, artizan al Marii Uniri din 1918. În prezent, piesa este prezentă în expoziţia permanentă a muzeului, fiind inclusă în categoria „ceasurilor curiozităţi”, alături de ceasurile giroscopice cu întoarcere la 400 de zile și de ceasurile cu pendul compensator, conferind un plus de valoare colecţiei.

Modelul ATMOS produs de Jaeger LeCoultre continuă să fie apreciat, existând un număr de peste 500.000 de modele, variantelor clasice alăturându-le și variantele cu complicaţii, precum dată, calendar, fazele Lunii. Legendarul model a devenit cadou oficial al Confederaţiei Elveţiene. Printre cei mai faimoşi posesori de ceasuri Atmos s-au numărat unii dintre cei mai influenţi oameni din lume, precum John F. Kennedy, Richard Nixon, Ronald Reagan etc.

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploiești

Muzeul Ceasului din Ploieşti a fost înfiinţat la 6 mai 1963, ca secţie a Muzeului Regional de Istorie, de către profesorul Nicolae Simache, directorul instituţiei din acea perioadă. Achiziţionarea, în decembrie 1962, a unui lot de ceasuri datând din secolele XVIII-XIX a reprezentat baza viitorului muzeu. Piesele determinante în ilustrarea istoriei orologeriei au fost oferite de Sapșa Sebastian, ceasornicar și colecţionar din București.

La 6 mai 1963 s-a vernisat expoziţia permanentă „Ceasul de-a lungul vremii”, cu 300 de piese, într-o sală de 54 m² a Palatului Culturii din Ploieşti, reprezentând prima etapă de constituire a muzeului. Amplul proces de achiziţii ce a urmat a impus etalarea acestui patrimoniu într-un spaţiu adecvat, reprezentat de un splendid edificiu, în stil romantic, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care aparţinuse fostului prefect de Prahova, Luca Elefterescu. Inaugurarea muzeului în noul sediu are loc la sfârşitul lunii noiembrie 1971. Din anul 1993, numele fondatorului Muzeului Ceasului a fost inclus în titulatura instituţiei.

Azi, Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, cu un patrimoniu de peste 4.000 de piese de o mare diversitate tipologică și artistică, este unul dintre cele mai vizitate muzee din municipiul Ploieşti și din judeţul Prahova, atrăgând anual peste 30.000 de vizitatori.