Un monument deosebit: Biserica „Sfântul Nicolae” din Bogdan Vodă
În inima Maramureşului, pe valea Izei, se află un monument arhitectonic unic prin importanţa sa:o biserică din lemn construită în anul 1718.
Biserica din Bogdan Vodă, spre deosebire de majoritatea bisericilor din Maramureş, situate pe coline, a fost construită în mijlocul localităţii. Numele original al satului este Cuhea, fiind schimbat, în 1970, în Bogdan Vodă, pentru a-l comemora şi a-l onora pe domnitorul Bogdan. Acesta a condus cnezatul înconjurător din Cuhea, a trecut Munţii Carpaţi la jumătatea secolului al XIV-lea, devenind fondatorul statului medieval Moldova.
În localitatea Bogdan Vodă a existat o succesiune de biserici construite pe acelaşi loc. Săpăturile arheologice au descoperit, astfel, urme ale unei biserici din lemn care a dispărut în secolul al XIV-lea. Pe locul ei, boierii din dinastia Bogdăneştilor au construit între 1330-1340 o altă biserică, de această dată din piatră, care a fost şi ea distrusă în secolul al XVI-lea. Resturi din zidurile de piatră ale bisericii se mai văd şi astăzi. După ruinarea acestei biserici, sătenii din localitate au construit o nouă biserică din lemn pe care au distrus-o tătarii la ultima lor mare expediţie de jefuire întreprinsă la vest de Carpaţi, în 1717. Un an mai târziu, locuitorii au ridicat o nouă biserică, având hramul Sfântul Nicolae, care există şi astăzi. Aceasta este o construcţie zveltă, armonios proporţionată, ridicată din lemn de molid.
O biserică mică şi cu multe ferestre
Biserica din lemn „Sfântul Nicolae” nu este foarte mare:are doar 18 metri lungime, cu o turlă de aproape 25 metri. Corpul central al bisericii, unde sunt naosul şi pronaosul, este dreptunghiular, iar absida altarului este poligonală. Altarul este despărţit de naos prin catapeasma bogat sculptată şi împodobită cu multe icoane. Acoperişul are două rânduri de streşini care înconjoară biserica. Acoperişul central acoperă pronaosul şi naosul, iar cel al altarului este uşor coborât, creând o linie armonioasă edificiului. Turla pătrată se află deasupra intrării în pronaos şi are un acoperiş ascuţit şi conic. Turnul are în partea superioară un foişor cu căpriori, care susţin coiful înalt şi ascuţit, în vârful căruia se vede crucea proiectată spre cer. Biserica este construită pe o fundaţie joasă, din blocuri pătrate de piatră. Grinzile pătrate ale pereţilor se întâlnesc cu dibăcie la colţuri.
Pentru o biserică atât de mică, „Sfântul Nicolae” din Bogdan Vodă are destul de multe ferestre. Pronaosul are câte o fereastră mică pe fiecare parte, în timp ce naosul are alte trei mai mari pe ambii pereţi la nivelul de jos, şi alte trei geamuri mai sus, între cele două rânduri de streşini. Deşi ferestrele de sus sunt foarte mici, ele luminează partea superioară din bolta naosului. Altarul este luminat de cele trei ferestre.
Două tipuri de pictură şi un candelabru din secolul al XVIII-lea
Pereţii interiori ai bisericii au fost pictaţi în 1754, la cererea fondatorului Pan Vasili Samplonţai din Săpânţa. Pe chenarul portretului său, este o inscripţie, care spune:„Întru iertarea păcatelor şi pentru părinţii lui morţi – în anul 1754 – nobilul pan Vasili Samplonţai cu soţia lui Ioana şi cei şapte copii ai lui”.
Sunt două tipuri de pictură în biserica „Sfântul Nicolae”. Cele mai vechi sunt aproape ca miniaturile, iar scenele religioase se separă prin fâşii roşii şi mici, fiind marcate prin inscripţii slavonice. Picturile ulterioare sunt fabricate în stilul baroc târziu, cu aspecte emoţionante. Roşul şi verdele sunt culorile cele mai răspândite, alături de alb, albastru şi galben. Scenele sunt scrise în română, dar folosind alfabetul chirilic. Picturile originale cu inscripţii în slavonă au fost puse deasupra bucăţilor textile, care au fost tencuite cu un strat de var. Picturile ulterioare, cu inscripţii în română, au fost zugrăvite direct pe grinzile din lemn, care au fost şi ele văruite.
În naos se păstrează un remarcabil candelabru din lemn sculptat, datat în secolul al XVIII-lea, şi un jilţ arhieresc tot din acelaşi secol.Biserica adăposteşte şi o colecţie de cărţi rare, unele aduse din Ţara Românească, iar altele din Moldova, datate din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
