Un militar român în Rusia anului 1917: Misiunea generalului Constantin Coandă
Revoluția declanșată în Rusia la începutul lunii martie 1917 a produs o îngrijorare profundă în rândul autorităților române, în condițiile în care Rusia era singurul aliat care putea să-i ofere României un sprijin semnificativ în lupta împotriva Puterilor Centrale. În aceste condiții, generalul Constantin Coandă (foto jos), atașatul militar român la STAVKA, Marele Cartier General al armatei imperiale ruse, s-a dovedit o sursă vitală pentru autoritățile române. Informările sale, trimise direct premierului Ion I. C. Brătianu au oferit detalii importante despre situația politică și militară din Rusia, în anul 1917.
Pe 31 martie, la câteva săptămâni de la abdicarea țarului Nicolae al II-lea, generalul Coandă a trimis o informare cu privire la întâlnirea avută de atașații militari aliați cu ministrul de Război din Guvernul provizoriu. Raportul se încheia cu o evaluare a armatei ruse:
„În armată trebuie procedat cu înțelepciune și cu încetineală pentru a restabili ordinea și disciplina. Trebuie ca prima beție a timfului să treacă și doar puțin câte puțin se vor lua măsuri energice. Guvernul provizoriu nu ignoră faptul că instrucțiunile actuale sunt impregnate de moliciune, dar cunoașterea acestui fapt este scuza sa și el are intenția fermă de a relua într-un interval scurt, cam 15 zile, stăpânirea situației”.
Cerând sprijinul aliaților pentru stăpânirea tendințelor anarhice din armată, ministrul rus nu a ezitat să le aducă la cunoștință problemele cu care se confruntau în flota de la Marea Baltică:
„În flota Mării Negre, până în prezent totul merge bine. […] Nu este același lucru în Baltica. Acolo, marinarii s-au răzvrătit contra ofițerilor lor și au făcut masacre. Din această cauză au rămas toți fără ofițeri, ei sunt totuși conștienți de necesitatea întreținerii navelor lor”.
Era un prim semnal pentru autoritățile române că situația în armata ruse era mai îngrijorătoare decât se crezuse până atunci. Îngrijorarea Guvernului român cu privire la situația armatei ruse avea să fie confirmată câteva zile mai târziu, printr-o informare trimisă pe 7 aprilie 1917:
„Trupele din garnizoane au părăsit regulile disciplinare și ierarhice. Toate sforțările Marelui Cartier General rus se îndreaptă către împiedicarea acestei epidemii de a se propaga și la trupele de pe front. Dar, cu tot ce s-a făcut, nu s-a putut împiedica aceasta de a ajunge la trupele din a doua linie și la rezerve, din care nu puțini soldați au plecat să se înapoieze la casele lor. Mulți ofițeri au fost izgoniți de soldați”.
Preocupările Guvernului român față de anarhia din rândul trupelor ruse au sporit după circa o lună, după ce s-a constatat că agitatori din rândul armatei ruse au început să-și extindă acțiunile și asupra trupelor române. În acest context, Guvernul român a decis să solicite Marelui Cartier General rus măsuri ferme pentru a stopa propagarea anarhiei și în rândul trupelor române. Pe 23 iunie, Brătianu i-a trimis o scrisoare generalului Coandă prin care îi cerea să informeze STAVKA cu privire la situația trupelor de pe frontul românesc:
„O propagandă mai vie a început […] la noi, în comitetele din Iași; la început la Armata a 9-a Rusă apoi ei au manifestat din ce în ce mai mult contra sentințelor curților noastre marțiale cu privire la trădători și spioni, pretinzând că aceste sentințe nu sunt decât un mijloc de persecuție contra evreilor și socialiștilor. Alaltăieri la Roman, comitetul a organizat o manifestație cu muzică și drapele negre în oraș și a cerut desființarea legii marțiale din armata română. În ciuda mârșăviei unei asemenea imixtiuni în problemele de ordine interioară române, dat fiind starea maladivă din armata rusă, în scopul calmării agitațiilor, Majestatea Sa Regală a dat ordin să se suspende toate execuțiile capitale; […] Generalul Șcerbacev (comandantul trupelor ruse din România – n.r.), deși animat de cele mai bune sentimente, nu îndrăznește să intervină cu energie. […] În realitate, conștient sau nu, comitetele ruse sunt instrumentul german având ca scop să ațâțe Rusia împotriva noastră”.
Brătianu îi cerea generalului Coandă să intervină pe lângă conducerea armatei ruse pentru a stopa agitațiile de pe frontul românesc. Răspunsul primit de la generalul Aleksei Brusilov a fost dezarmant. Acesta a spus că „Armata rusă este în debandadă din cauza lipsei de disciplină și că a cerut domnului Kerenski (ministrul de Război din acel moment, viitor prim-ministru al Guvernului provizoriu rus – n.r.) a restabili pedeapsa cu moartea”, afirmând că „soldatul (rus – n.r.) nu mai vrea să fie rănit, voiește să trăiască și să aibă pământ”.
Declanșarea ofensivei Kerenski, la 1 iulie, în Galiția a adus pentru scurt timp o rază de optimism în rândul autorităților române. Acest optimism se va risipi însă destul de repede. Eșecul acestei acțiuni militare a condus la colapsul Rusiei, deschizând drumul preluării puterii de către bolșevici. România s-a văzut astfel singură pe Frontul de Est, împotriva Puterilor Centrale, Guvernul român fiind nevoit să accepte o pace separată.
Bibliografie:
Vasile Popa, Misiunea generalului Coandă la STAVKA, Editura Militară, București, 2010.
General-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu (coordonator), Românii în „Marele Război”. Anul 1917. Documente, impresii, mărturii, Editura Militară, București, 2018.
