Un caz de sifilis, descoperit în necropola bisericii Manea Brutaru din București

Răspândită în Europa în secolul XV, epidemia de sifilis s-a extins rapid și în Moldova, Transilvania și Țara Românească. Franz Sulzer scrie în 1782 că principalii purtători ai infecției au fost soldații armatelor străine care au luptat în acest spațiu, austriecii, rușii și polonezii, dar și prostituatele care îi însoțeau.

Tot Sulzer menționează tratamentul aplicat celor infectați din Țara Românească care consta în fumuri produse de cinabru pus pe cărbuni aprinși, fum ce provoca o salivație abundentă, însoțit de diferite decocturi. Apariția constantă de noi focare de boli cu transmisie sexuală l-a determinat în 1852 pe domnitorul Barbu Știrbei să înființeze spitale județene în toate județele Munteniei, fapt care a dus la atenuarea efectelor infectări cu sifilis. Un astfel de caz de sifilis a fost identificat în necropola de secol XVIII a Bisericii Manea Brutaru, scrie Muzeul Curtea Veche, pe pagina de Facebook a instituției.

În timpul cercetărilor arheologice desfășurate între 2020-2021, în incinta bisericii Sf. Nicolae Manea Brutaru din București au fost descoperite 117 morminte și 34 de reînhumări. Unul dintre morminte, M46, s-a remarcat prin inventarul funerar, dar și patologiile observate pe schelet.

În acest mormânt au fost descoperite urmele unui sicriu, scheletele deranajate provenite de la două reînhumări și scheletul unui individ de sex feminin, în conexiune anatomică, care a avut vârsta la momentul decesului cuprinsă între 33-46 de ani. Inventarul funerar a costat într-o monedă descoperită pe stern și în jurul craniului, o podoabă formată din trei componente, una din bumbac și catifea, una din material cusut cu mărgele de sticlă și ace de prindere. Craniul încă prezenta fire de păr pe lobul parietal și cel occipital.

Urmele de sifilis pe schelet (foto: Muzeul Municipiului București)

În ceea ce privește patologiile orale identificate, am putut observa carii intermediare, pierderi antemortem cu resorbție completă a alveolelor dentare și depuneri considerabile de tartru. Mai mult, individa avea strungăreață, hipodonție (i-au lipsit din naștere incisivii laterali maxilari) și caninii maxilari incluși (dinți blocați care nu au putut erupe pe arcadă). Înaintarea în vârstă a cauzat apariția osteoartritei, atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare. Infecția cu sifilis a fost observată pe mai multe segmente din schelet: două gome sifilitice pe craniu, urme de infecție pe maxilar, membrele superioare și inferioare, vertebre, stern și pe falangele mâinilor.

_{Autor: Drd. Diana Sonu, muzeograf, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie a Muzeului Municipiului București}