Un alt fel de muzeu: Salina Cacica
La doar 18 kilometri de oraşul Gura Humorului, în localitatea Cacica, se află una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură de pe continentul nostru. Construită după planul vestitei saline de la Wieliczka-Polonia, vechea salină de la Cacica a fost transformată într-un veritabil muzeu, ce îşi surprinde vizitatorii prin unicitatea sa. La 29 metri adâncime în interiorul salinei se află o capelă catolică sculptată în sare cu mai bine de două secole în urmă.
Intrarea în salina Cacica e abruptă, iar după coborârea câtorva trepte din lemn de brad masiv vizitatorul este întâmpinat de o impresionantă sculptură în sare, „Iisus răstignit”, care îl îndeamnă să aibă curajul să continue traseul. Salina Cacica este unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate manual. Până în anul 1775, la Cacica exploatarea sării se făcea primitiv şi ocazional. Ulterior, prin administraţia militară austro-ungară a zonei, s-au făcut prospectarea, descoperirea şi exploatarea zăcământului de către muncitori din Galiţia (sudul Poloniei), specialişti în exploatarea sării, muncitori cu care s-au început lucrările miniere abia în anul 1798.
Crucea din sare, care însoţea echipa de mineri
După ce a coborât 192 de trepte, la 29 metri adâncime, vizitatorul păşeşte într-o capelă romano-catolică, construită în anul 1806, la iniţiativa preotului Jakub Bogdanowicz, care a dorit ca minerii polonezi să aibă unde se ruga, în localitate neexistând la aceea dată nicio biserică de acest rit.
Capela are dimensiuni mari:pereţii rectangulari de 25 metri lungime, 9 metri lăţime şi 7 metri înălţime, fiind iniţial căptuşită cu lemn, care a fost îndepărtat în anul 1904. În partea dreaptă a capelei se află o icoană încastrată în blocurile de sare, reprezentând-o pe Sfânta Varvara, patroana şi ocrotitoarea minerilor;aici se adunau zilnic minerii înainte de a coborî în adâncurile salinei. Pe 16 decembrie 1904, arhiepiscopul de Lvov, Josef Bilczewski, cu ocazia sfinţirii bazilicii romano-catolice de la suprafaţă, a sfinţit şi Capela Sfânta Varvara. Chiar şi astăzi, anual, la data de 4 decembrie, preoţii celor trei confesiuni din localitate (romano-catolică, greco-catolică şi ortodoxă) oficiază o slujbă comună închinată Sfintei Varvara.
Mai jos în salină, la 38 de metri adâncime, se află o capelă ortodoxă, situată într-o galerie mult mai largă, unde sculptorul Bolek Maerik a realizat basoreliefuri în pereţii de sare. În această capelă se află o cruce din sare, care a fost descoperită într-o lucrare minieră veche de 150 de ani. Legenda spune că această cruce a fost realizată după viziunea unui miner şi ea însoţea echipa de lucrători la deschiderea de noi foraje miniere.
Regele Carol I s-a plimbat cu pluta pe lacul din salină
Mai departe, la 42 de metri adâncime, vizitatorul trece pe lângă un lac artificial, cu saramură saturată, unde se pot vedea cristale de sare formate în decursul a mii de ani. În trecut, pe lac exista o plută cu care se plimbau invitaţii de la petrecerile ce se organizau în sala de bal (căci salina are şi o astfeld e încăpere). Cu pluta cu pricina s-a plimbat şi Regele Carol I, într-o vizită pe care a întreprins-o în anul 1902 pe meleagurile Bucovinei. Lacul a dat naştere şi unui obicei mai puţin cunoscut:tinerii din localitate care urmau să se căsătorească îşi manifestau public intenţia printr-o plimbare pe lac.
Sala de dans denumită şi „Sala Ing. Agripa Popescu” (după numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului, aşa cum apare într-un basorelief în peretele de sare) are dimensiuni relativ mari:24x12x12 metri, iar la capete are trei balcoane săpate în sare. În sală se organizează baluri, întâlniri festive, spectacole, fiind primul loc de distracţie din localitate. Costul biletului de intrare în salină este de 10 lei pentru adulţi şi de 4 lei pentru copii. Salina poate fi vizitată de luni până vineri, între orele 10.00-16.00.
