Ultima bătălie din Europa: masacrul uitat din Texel

Masacrul din Texel se numără printre tragediile uitate ale celui de-Al Doilea Război Mondial. În ultimele săptămâni ale războiului, în toiul celor mai dure bătălii, pe o insulă idilică din Marea Nordului mai bine de 1200 de soldați așteptau să se întoarcă acasă. Peste noapte însă, au devenit victimele unui măcel teribil, neașteptat, care s-a încheiat abia la sfârșitul lunii mai, când războiul pe continent se terminase deja. Ce s-a întâmplat acolo?

Timp de cinci ani, cât a durat războiul, insula Texel a fost cel mai liniștit loc de pe Frontul de Vest. Dar timp de șase săptămâni – depășind chiar data oficială a încheierii armistițiului – Texel a devenit locul unui masacru teribil. Soldați care până atunci purtau aceeași uniformă și fuseseră camarazi au început să se omoare între ei, într-un conflict ce-a ajuns să fie cunoscut drept „ultima bătălie din Europa”.

Fotografiile soldaților germani staționați pe timpul războiul pe insula Texel, cea mai mare dintre insulele frizone occidentale, îi arată pe aceștia zâmbitori și optimiști. Texel era poate cel mai frumos loc în care un soldat german putea fi staționat, o insulă primitoare cu plaje nisipoase și câmpii verzi. Iar în aprilie 1945, chiar în ultimele zile ale conflagrației mondiale, cei 1200 de soldați Wehrmacht de pe Texel aveau motive bune să spere că vor prinde sfârșitul războiului fără a fi nevoiți să tragă nici măcar un glonț.

Însă în dimineața zilei de 6 aprilie, liniștea s-a transformat în teroare când soldații au început să se ucidă între ei, folosind toate armele disponibile, de la artilerie la baionete. Prietenii se distingeau de inamici doar printr-o singură diferență prezentă pe uniformele:800 dintre soldați purtau mici petice de material prin care se identificau ca georgieni, în timp ce restul 400 erau germani.

Acești georgieni începuseră războiul nu în uniforme germane, ci sovietice. În 1941, când URSS încerca în disperare să reziste în fața invaziei naziste, sovieticii i-au chemat la arme toți cetățenii apți. Veniți din locurile de baștină ale Generalissimului Stalin, cetățenii georgieni au fost primiți în armata sovietică și trimiși pe front să-și apere țara.

Capturați pe Frontul de Est, georgienii au fost puși în fața unei alegeri dificile. Fie acceptau statutul de prizonier de război – știind care erau condițiile de trai în lagărele destinate acestora (foamete, abuzuri și chiar moarte), fie se înrolau în armata germană. Circa 30.000 de georgieni au ales uniforma Wehrmachtului, chiar dacă asta îi transforma, în țară, în trădători.

De aceea, spre sfârșitul războiului, viitorul acestor georgieni nu arăta prea bine:cu siguranță îi așteptau pedepse grele înapoi în URSS. Temându-se de această soartă, membrii batalionului 822 au schimbat din nou tabăra și au trecut de partea Aliaților.

În barăcile lor, chiar după miezul nopții în noaptea dintre 5 și 6 aprilie 1945, georgienii s-au întors împotriva camarazilor germani, ucigându-i pe mulți cu baionete sau cuțite în atacuri foarte bine coordonate. Unii ofițeri – inclusiv comandantul Klaus Breitner – au supraviețuit atacului doar pentru că nu era prezenți în cazărmi;Breitner, spre exemplu, și-a petrecut acea noapte alături de amanta sa în satul Den Burg. Ulterior, el împreună cu alți supraviețuitori au reușit să se refugieze pe continent.

Pe 6 aprilie, Breitner a lansat un contraatac, mobilizând o forță de 2000 de oameni, inclusiv soldați SS, iar ceea ce a părut a fi o victorie georgiană totală s-a transformat într-o înfrângere brutală. Germanii au început să-i caute pe soldații georgieni în toate locurile de ascunzătoare de pe insulă, vânându-i unul câte unul.

Georgienii capturați, inclusiv cei 57 care au cedat până la urmă controlul farului în care se baricadaseră, au fost obligați să se dezbrace (căci prin revolta lor compromiseseră uniforma germană) și să-și sape propriile morminte.

Astfel, Texel a devenit scena unui masacru de care nimeni nu a fost cruțat, nici măcar locuitorii civili ai insulei. Membrii forțelor de rezistență locale și cetățenii care-i ajutaseră pe georgieni au fost executați, iar satele Den Burg și Eierland au fost distruse într-un act de răzbunare al soldaților germani.

Nici măcar predarea forțelor naziste din Țările de Jos din data de 5 mai și sfârșitul oficial al războiului, din 8 mai, n-a pus capăt măcelului de pe insula Texel. Campaniile de execuții au continuat pentru alte două săptămâni. La final, bilanțul victimelor număra 812 germani, 565 georgieni ș 120 de olandezi.

În tot acest timp, pe Texel n-a sosit niciun ajutor din partea Aliaților. Abia pe 20 mai a fost trimisă aici o mică unitate canadiană pentru a negocia încheierea conflictului.

Comandantul canadian trimis acolo a fost atât de impresionat de rezistența georgiană că a refuzat să-i înregistreze pe cei 228 de supraviețuitori georgieni ca inamici, iar lt.gen. Charles Foulkes a trimis o notă către Înaltul Comandament Sovietic cerând clemență pentru aceștia. Asta ar fi însemnat o trecere cu vederea a regulilor stabilite la Conferința de la Ialta, potrivit căreia toți prizonierii de război vor fi trimiși înapoi în țara lor de origine la finalul ostilităților.

S-a zvonit atunci că georgienii nu vor fi nevoiți să revină în Uniunea Sovietică. Dar dacă această promisiune a fost făcută, atunci ea a fost revocată pe parcursul următoarelor săptămâni, căci soldații au fost trimiși înapoi în est. Contrar așteptărilor lor, ziarul Pravda i-a descris drept „patrioți sovietici” și a scris despre ei că ar fi fost prizonieri de război care s-au răsculat împotriva germanilor. De asemenea, oficialii sovietici au vizitat în mod regulat insula după sfârșitul războiului pentru a comemora rezistența anti-germană a georgienilor.

Astăzi, puțini oameni se opresc la mormântul comun al celor 475 de georgieni uciși pe insula Texel. Locul lor de odihnă veșnică este marcat de câteva rânduri de trandafiri roșii și un simplu tumul. Ultimul front de luptă din Europa rămâne tăcut, dar el amintește de teribilele antagonisme naționaliste care au făcut atâtea victime chiar și după ce războiul se încheiase.