Ultima aventură politică a Marthei Bibescu în România

După căderea guvernului Nicolae Rădescu în februarie 1945, ultimul guvern democrat al României, s-a instaurat guvernul Petru Groza, sprijinit de brațul de fier al lui Andrei Ianuarevici Vîșinski, reprezentantul URSS în Comisia Aliată de Control.

Vechii lideri politici, reprezentanți ai partidelor istorice, deși au protestat prin scrisori adresate puterilor occidentale, au fost marginalizați, puși sub urmărire, unii au primit domiciliu obligatoriu, spre exemplu fostul premier Nicolae Rădescu, prefigurându-se deja măsurile dure luate împotriva lor de către regimul pro-sovietic, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

Aflată mereu în mișcare între Mogoșoaia și Posada, unde găzduia încă diplomați străini, Martha Bibescu a organizat o „excursie” cu automobilul la Timiș, în apropiere de Brașov, pentru a pune în contact în mod secret oameni politici importanți care să coaguleze un nou guvern, condus de Barbu Știrbei. Delatorii în slujba noului regim au raportat rapid această aventură, care a rămas fără urmări pentru regimul politic, dominat în continuare de partida pro-sovietică. Singura schimbare din guvernul Petru Groza a fost că Alexandru Alexandrini (participant la „excursie”) a fost numit ministru al Finanțelor din partea PNL Tătărăscu la 23 august 1945, înlocuind pe Mircea Duma de la PCR. Regele Mihai a intrat în greva regală (21 august 1945-7 ianuarie 1946), profitând de faptul că nici reprezentanții americani și britanici la București nu voiau să recunoască guvernul, a cerut demisia guvernului Groza, dar acesta a refuzat să demisioneze.

În septembrie 1945, Martha Bibescu a plecat pentru totdeauna din România, iar liderii partidelor istorice au mai rămas pentru o ultimă înfruntare electorală, alegerile din 1946.

3 sept. 1945

Această notă informativă este dată de Cpt. mec. Stoiciu Gh.

Membru de partid Cristali Gh.

Notă informativă asupra activității politice a principesei Martha Gh. V. Bibescu

1. Sâmbătă, 18 august a.c., a sosit la castelul Posada (unde întâmplător mă aflam și eu, ca oaspe al intendentului, respectiv Iancu Babeș). A venit dela Mogoșoaia, însoțită de fica sa, Valentina D-tru G-ca Comănești. În aceiași zi, a sosit și d. Jan Paul Boncour – cu secretara și 3 oameni de serviciu, cum și subsecretarul de stat Alexandrini, dela Finanțe. La castelul Posada se află o placă ce indică că acolo este legația Franței. (În tot timpul celor 4 ani de război, prințesa Bibescu a „aranjat” ca în castelele ei, Mogoșoaia și Posada, să se găsească câte o legație, ce i-a servit ca „manta de ploaie rea”)

2. În contrast cu mina ce o avea sâmbătă, 18 crt., am observat luni dim. (20 August a.c.) că principesa avea o mină veselă, bine dispusă, întinerită parcă, cu 20 de ani. Ca o zână binefăcătoare al celor obidiți, a început să împartă mere și diverse fructe soldaților ce se întorceau de pe front.

3. Intrigat oarecum de această subită schimbare de spirit, am căutat să culeg oarecari informații. Atât Babeș – factotumul castelului și parcului Posada (intendentul șef), cât și șofeurul respectiv, mi-au arătat că „ieri” (adică duminică, 19 VIII a.c.) au făcut o escursie ce a decurs așa cum a „aranjat” Prințesa.

4. Intrând mai în amănunte cu acești doi oameni (în mod separat), am extras din relațiunile lor următoarele fapte:

5. Încă înainte de plecarea din Mogoșoaia, prințesa Bibescu – președinta „presei străine” – a pregătit o escursie de agrement la Timiș-Brașov, pentru Duminică, 19 VIII a.c.

6. De data aceasta însă, escursia aceasta, „leit motiv”, camuflând în realitate o întâlnire politică între: Barbu Știrbey, de la Buftea, Iuliu Maniu, ce a venit dela Sibiu, Gh. Brătianu, Brașov, J.P. Boncour (ministrul Franței), Alexandrini (subsecretar Finanțe).

Alte personalități marcante nu am reținut (dacă au fost sau nu prezente), deși s-au mai pomenit nume, ca de ex. gen. Rădescu etc.

7. Ce s-au discutat și ce anume s-au pus la cale, este ușor de dedus, urmărind cele petrecute imediat după „excursie”.

8. Luni, 20 VIII a.c., cu tot rafinamentul, tactul și diplomația specifice ei, – datorită probabil faptului că era prea încredințată de succes – prințesa Bibescu și-a exprimat în fața intendentului ei tot optimismul, spunându-i radioasă: „Tot noi, boierii, vă vom salva, tot așa cum v-am salvat și în 1920. Să aveți toată încrederea în noi (boierii).”

9. În seara aceleiași zile, luni 20 VIII, șofeurul (Gică) al lui Alexandrini, spunea: „Mi se pare că e cam de rău, cu guvernul; se aude că a și căzut”.

10. Marți, 21 VIII 945 dimineața, amicul I. Babeș m-a anunțat emoționat: „În fine, a căzut guvernul. Ai văzut că prințesa noastră știe ce face?” La întrebarea mea, mi-a spus că noul guvern este: Barbu Știrbey, Gh.Brătianu, I. Maniu, Rădescu.”

Tov. Cpt. G. Stoiciu

31 VIII 945