Tributul în miere și ceară plătit de voievodul Vasile Lupu

Imperiul otoman era o putere dominantă în regiunea de sud – est a Europei și măreția îi era asigurată și de livrările de produse din cele două state românești ce aveau un statut special. Plata tributului era obligatorie în schimbul păcii și darurile către sultan și dregătorii de la Constantinopol întăreau poziția domnitorului în funcție în raport cu numeroșii pretendenți ce vizau demnitatea aducătoare de trai bun.

Un voievod necunoscut încă a promis sultanului miere pentru bucătăria imperială și gestul a apărut nevinovat și doar pentru îndulcirea celui care oferea dregătoriile. A fost o eroare deoarece padișahul a considerat-o un obicei și produsul de calitate a fost cerut anual.

Voievodul Vasile Lupu a fost obligat să plătească în miere și ceară ocrotirea otomană și prin 1637 a predat comandantului ienicerilor din zona Hârșova cantitățile obișnuite de miere și ceară. Totul părea să fie în ordine, dar marfa moldovenească n-a ajuns completă la Istanbul, ceea ce a provocat supărarea înaltului stăpân. Imediat a fost dată vina pe domnitor, creștinii fiind mai puțin de încredere decât musulmanii. Făcând cercetare, autoritățile au aflat că serdarul Mehmed și-a însușit o parte din produsele conducătorului suprem și cadiul de Hârșova a primit firman să-l aresteze și să-l trimită spre capitală pe cel care-și permisese să se îndulcească prea mult.

Documentul publicat de către reputatul Tahsin Gemil nu mai precizează soarta vinovatului, dar trebuie spus că domnitorul Vasile Lupu n-a avut încredere în cuvântul turcilor și a luat dovezi de la reprezentantul sultanului la Iași că a fost predată întreaga cantitate. Dovezile legale au fost convingătoare și astfel Mehmed a început să fie urmărit de către forțele sultanului. Legislația epocii nu prea era blândă cu hoții, mai ales atunci când se fura de la conducătorul imperiului.

Domnitorii munteni și moldoveni aveau mereu grijă să ceară înregistrarea plăților pentru a nu se comite abuzuri din partea dregătorilor otomani. Este interesant de precizat că stăpân la Istanbul era temutul Murad al IV-lea, un sultan care era darnic cu pedepsele capitale, și totuși se găseau responsabili care să comită infracțiuni chiar din bunurile personale ale stăpânului absolut. Se povestește că executa orice locuitor din Istanbul vinovat că a încălcat porunca privind interzicerea fumatului în marele oraș ce suferea de pe urma incendiilor.

Voievodul Moldovei a manevrat abil la Istanbul și a avut parte de o lungă domnie, dar a vrut prea multă putere și a provocat războaie cu Țara Românească, situație care n-a convenit autorităților otomane și astfel a ajuns să viziteze o vreme renumita temniță Yedikule. A murit de inimă rea că n-a mai fost domnitor. Fiecare om care ajungea în funcția de conducere nu mai putea să renunțe la ideea că este posibil să ajungi om de rând.

_{Foto sus: Vasile Lupu (© museum-digital:niedersachsen)}