Tot ce nu ştiaţi despre mama lui Ştefan cel Mare. Istoricii îl consideră bastard pe domnitorul sfânt...

Maria Oltea, partenera domnitorului moldovean Bogdan al II-lea şi mama lui Ştefan cel Mare, una dintre cele mai importante figuri feminine din istoria României, stârneşte în continuare controverse.

Puţini români ar şti cu certitudine care este numele mamei lui Ştefan cel Mare, în cazul în care ar fi subiecţii unui sondaj de opinie improvizat. Nici istoriografia nu i-a acordat o importanţă sporită de-a lungul timpului, referirile la "Doamna Oltea" sau Maria Oltea în studiile dedicate vieţii domnitorului Ştefan cel Mare fiind mai degrabă accidentale.

Un exemplu în acest sens este furnizat chiar de către marele istoric Nicolae Iorga. "Ştefan cel Mare era fiul lui Bogdan, fiu el însuşi al lui Alexandru cel Bun, şi al unei Oltea (în călugărie poate: Maria), care se mărită după scurta ei iubire cu Domnul şi avu două fete (Maria, soţia lui Şendrea, şi Sorea) şi trei fii, Ioachim călugărul, Ioan şi Petru, ce sînt astfel fraţii vitregi ai marelui Domn", scrie Nicolae Iorga în lucrarea Femeile în viaţa neamului nostru - chipuri, datini, fapte, mărturii, publicată în 1912.

Într-o altă lucrare, tipărită în anii '20, intitulată România cum era pînă la 1918, Iorga alocă un scurt pasaj "acelei Oltea, care n-a fost soţie de domn, dar din iubirea ei cu un domn viteaz a dat naştere, într-un ceas fericit, lui Ştefan Vodă cel Mare, mîntuitorul".

Aşadar, mama lui Ştefan cel Mare este gratulată istoriografic drept "unei Oltea" sau "acelei Oltea". Pe de altă parte, menţiunile lui Nicolae Iorga conţin două informaţii importante, care n-au fost până acum lămurite pe deplin. Pe de o parte că Ştefan cel Mare a avut cinci fraţi, posibil toţi vitregi, posibil doar trei, cei de sex masculin. A doua informaţie este că Maria Oltea n-a fost căsătorită niciodată cu Bogdan al II-lea, fapt care face ca fiul lor, Ştefan, să fi fost un bastard, la fel ca Bogdan al II-lea, de altfel.

Unele izvoare istorice spun că toţi cei cinci copii ai Mariei Oltea provin dintr-o relaţie necunoscută, precendentă celei avute cu domnitorul Bogdan al II-lea.

"Despre familia lui Ştefan cel Mare există puţine informaţii directe şi sigure, cele mai multe cunoştințe din acest domeniu fiind rezultatul reconstituirilor propuse de istorici, pe temeiul interpretării izvoarelor. Este lucru cert că Ştefan era fiul domnului Moldovei, Bogdan al II-lea, şi al Oltei, dar ascendenţa şi înrudirile părinţilor stau încă sub semnul controverselor. Bogdan al II-lea a fost socotit, de unii autori, fiu al lui Alexandru cel Bun, iar de alţii – fiu al lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun (...) Este foarte probabil că Oltea nu a fost soţie legiuită a lui Bogdan al II-lea şi, prin urmare, nici doamnă a Moldovei. În unele izvoare ea este numită Oltea, în altele – Maria. Sunt indicii care par să sugereze că familia mamei lui Ştefan cel Mare îşi avea obârşia în ţara de Jos a Moldovei, în zona Trotuşului. În satul Borzeşti, pe apa Trotuşului, domnul (Ştefan cel Mare) şi fiul său, Alexandru, vor construi, în 1493-1494, o biserică având hramul Adormirii Maicii Domnului, «întru pomenirea răposaţilor înaintaşilor şi părinţilor lor». Acestei biserici avea să-i închine Ştefan Vodă, în 1495, un Tetraevanghel, în a cărui însemnare dedicatorie ctitorul este numit „fiu al lui Bogdan voievod şi al Oltei”. Se admite, îndeobşte, că unchiul lui Ştefan cel Mare, Vlaicul pârcălabul, trebuie să fi fost frate cu Oltea", scrie istoricul ieşean Ştefan Gorovei, unul dintre cei mai celebri cercetători ai vieţii lui Ştefan cel Mare, în lucrarea Princeps Omni Laude Maior. O istorie a lui Ştefan cel Mare

Din acest Tetraevanghel provine şi cunoscutul portret votiv al lui Stefan cel Mare, considerat drept cea mai veridică imagine a voievodului (foto sus).

Interpretarea istoriei mamei lui Ştefan cel Mare nu a reuşit decât să aproximeze anul naşterii, 1405-1407. Cert este c-a murit pe 4 noiembrie 1464, la vârsta de 54-57 de ani. Certitudinea vine din faptul că, la câţiva ani după moartea lui Bogdan al II-lea (1451, asasinat de propriul frate), Maria Oltea s-a călugărit. A fost îngropată la Mănăstirea Probota, din judeţul Suceava. Pe piatra tombală a Doamnei Oltea, descoperită la începutul secolului XX între ruinele vechii mănăstiri, se menţionează că "roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ştefan Voievod, a murit la anul 6973 (1464), noiembrie 4".

Incert este şi anul în care s-a născut Ştefan cel Mare. Majoritatea surselor vorbeşte despre anul 1433. Cu toate acestea, e posibil să fie 1434, 1435 sau 1436. Aceasta deoarece, potrivit unor izvoare, Bogdan al II-ea a făcut o călătorie în Ţara Românească în anul 1434, trimis fiind de Iliaş Vodă la Alexandru Aldea. Aici ar fi cunoscut-o pe Maria, o verişoară a banului craiovean, de unde şi numele de Maria Oltea.

"După calculele noastre, Maria trebuia să fi fost cam de aceeaşi vârstă ca şi Bogdan, adică de vreo 35 de ani, când şi-au pus la cale căsnicia, care trebuia să fi avut loc cam prin 1440. Nu se cunoaşte din care considerente  s-a reieşit, dar se pare că, căsătoria lor nu a fost oficializată, sau cel puţin nu a fost recunoscută. De unde vine şi părerea că Ştefan ar fi un copil bastard, de altfel, ca şi tatăl său. De aceea, pe parcursul celor doi ani cât a domnit Bogdan al II-lea (1449-1451), dar şi după aceasta, până la moartea ei în toamna anului 1464, Maria-Oltea (fie din cauza originii sale modeste, fie că mai fusese căsătorită anterior), spre deosebire de soţiile altor voievozi moldoveni, nu a fost niciodată numită  „doamnă”, adică soţie de domn. Ba mai mult, nici pe piatra ei de mormânt, pusă de fiul ei, nu a fost onorată cu acest titlu voievodal. Nu s-a învrednicit Maria-Oltea nici de epitetul de „cneghină”, titlu pe care îl purtau soţiile marilor boieri", sunt de părere şi cercetătorii basarabeni Andrei şi Valentina Eşanu, în studiul Maria-Oltea – mama lui Ştefan cel Mare (între legendă şi realitate istorică), publicat în ziarul Accente, Chişinău, 4 Martie, 2004.

Datele din legenda "Muma lui Ştefan cel Mare" nu se verifică istoric

Referirea cea mai cunoscută la Doamna Oltea aparţine cronicarului Ion Neculce şi a fost făcută la aproximativ 250 de ani de la moartea ei. A făcut subiectul legendei istorice "Muma lui Ştefan cel Mare", una dintre cele mai celebre din istoria românilor, scrisă de Dimitrie Bolintineanu.

IPe o stâncă neagră, într-un vechi castel,

Unde cură-n poale un râu mititel,

Plânge şi suspină tânăra domniţă,

Dulce şi suavă ca o garofiţă;

Căci în bătălie soţul ei dorit

A plecat cu oastea şi n-a mai venit.

Ochii săi albaştri ard în lăcrimele

Cum lucesc în rouă două viorele;

Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,

Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.

Însă doamna soacră lângă ea veghează

Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

IIUn orologiu sună noaptea jumătate.

În castel în poartă oare cine bate?

- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;

Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.

Soarta noastră fuse crudă astă dată:

Mica mea oştire fuge sfărămată.

Dar deschideţi poarta...

Turcii mă-nconjor...

Vântul suflă rece...

Rănile mă dor!"

Tânăra domniţă la fereastră sare.

- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.

Apoi ea la poartă atunci a ieşit

Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:

- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;

Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.

Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;

De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!

Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze

Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,

Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;

Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,

Apoi tu aice fără biruinţă

Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.

Du-te la oştire! Pentru ţara mori!

Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

IIIŞtefan se întoarce şi din cornu-i sună;

Oastea lui zdrobită de prin văi adună.

Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi

Cad ca nişte spice, de securi loviţi.

Mănăstirea Probota, locul în care este înmormântată Maria Oltea FOTO wikipedia

Fragmentul care l-a inspirat pe Bolintineanu, din lucrarea O samă de cuvinte, a cronicarului Ion Neculce, este următorul: "Ştefan vodă cel Bun, bătîndu-l turcii la Războieni, a mers să intre în Cetatea Neamţului, şi fiind mamă-sa în cetate, nu l-a lăsat să intre şi i-a zis că pasărea în cuibul ei piere, că să se ducă în sus să strîngă oaste, că izbînda va fi a lui. Şi aşa, pe cuvîntul mîne-sa, s-a dus şi a strîns oaste".

Oricât de înălţător, fragmentul a fost desprins din legendele populare care au circulat ulterior domniei domnitorului şi nu se verifică istoric. Ce se ştie aproape sigur este că Doamna Oltea a influenţat multe dintre deciziile politice ale fiului ei, inclusiv preluarea în forţă a tronului Moldovei în 1457, fapt care a transformat-o într-o eroină în rândul norodului. Cu toate acestea, bătălia de la Războieni, la care face referire Neculce, a avut loc în anul 1475, iar Maria Oltea a murit în 1464.