Timpul liber la curtea regelui Ferdinand (I)

În cadrul vieții cotidiene, aspectele legate de petrecerea timpului liber, prezintă o importanță deosebită în ansamblul vieții de zi cu zi a fiecărui individ (în cazul de față, a familiei regale reprezentată de regele Ferdinand și de regina Maria). Timpul liber este o componentă esențială a vieții cotidiene, cercetarea lui fiind de fapt un salt la ceea ce înseamnă cercetarea vieții private, adică a modului în care oamenii (indiferent de rangul social) își organizează habitatul și întreaga lor existență, comportamentul în societate și în cercul restrâns al familiei.

După moartea regelui Carol I și urcarea pe tron a regelui Ferdinand, viața la Curtea Regală a suferit modificări, în sensul că protocolul nu mai era așa de rigid, distanța dintre suveran și colaboratorii săi micșorându-se sensibil „în locul unui deget ți se întinde azi o mână întreagă, care zguduie cu frenezie brațul poftitului, căruia i se prezintă un scaun, o țigară, un pahar, o glumă, un râs deschis“¹.

O zi din viața reginei

La rândul său, regina Maria era o persoană foarte deschisă, care primea zilnic invitați la Palatul Cotroceni, care se bucura de timpul liber petrecut în compania copiilor săi și a rudelor care locuiau la palat. Timpul liber al familiei regale se derula între dejunuri, ceaiuri, baluri și serate atât la palat, cât și la diverse persoane apropiate reginei și vizite în țară și străinătate, participări la expoziții, concerte, piese de teatru, plimbări, excursii și sporturi diverse, alături de petrecerea în familie a sărbătorilor de Paște și de Crăciun.

Atât înainte de război cât și după, viața la Curtea Regală a continuat să fie destul de monotonă, deși fiecare membru al familiei regale se bucura de o anumită libertate. Regina Maria se trezea de obicei foarte devreme, prinzând astfel o oră sau două pentru a putea scrie, înainte de a se lansa în activități oficiale, iar dupăamiezile le folosea pentru a vizita satele sărace din jurul Bucureștiului.

La ora 17.00 regina lua ceaiul în biroul său împreună cu invitații, unde întinsă pe o canapea, le citea fragmente din cartea la care lucra. Ca și predecesoarea ei, Carmen Sylva, regina adoptase obiceiul de a citi cu glas tare ceea ce scrisese, pentru a culege laudele auditoriului. Deși continua să scrie lucrări despre țara sa, în ceea ce privește beletristica, ea trecuse de la basme pentru Ileana din perioada războiului, la legende de dragoste și vrajă, istorisiri ale unor iubiri perfecte și așteptări pătimașe, mai ușor de acceptat datorită talentului ei natural de a face caracterizări pline de umor.

Regina își încheia ziua împreună cu copiii și oaspeții (în timp ce regele Ferdinand se retrăgea în apartamentul său), cântând la pian, brodând sau citind până la ora culcării. De aceea este greu de spus, că această rutină le putea mulțumi pe fiicele reginei, principesele Elisabeta și Marioara (foto dreapta), în vârstă de 24 și respectiv 18 ani, care nu aveau nici un fel de viață socială, cu excepția participării la o întrunire oficială la palat, sau a unei seri la teatru².

Întruniri oficiale

Așadar, la capitolul „întruniri oficiale“ intrau dejunurile și dineurile de gală, urmate de ceaiurile dansante și seratele de la Palatul Cotroceni și Palatul Regal din Calea Victoriei. Un astfel de dineu de gală a avut loc în seara zilei de 21 februarie 1922, la ora 20.30, la Palatul Regal, cu prilejul logodnei principesei Marioara cu regele Alexandru al Iugoslaviei. La acesta au luat parte președintele Consiliului de Miniștri al Iugoslaviei, ministrul de externe, personalul Legației Iugoslaviei la București și întreaga suită a regelui Alexandru, președintele Consiliului de Miniștri și membrii guvernului român cu soțiile, ministrul României la Belgrad cu soția, secretarul general al Ministerului de Externe, primarul Capitalei cu soția și Casa Civilă și Militară a regelui.

După masă, familia regală și invitații au trecut în Sala Tronului, unde au asistat la o audiție muzicală, dată de Societatea Filarmonica. După audiția muzicală, suveranii și familia regală s-au întreținut cu invitații până la ora 1.00, după care au plecat la Palatul Cotroceni. În a doua seară, 22 februarie 1922, la ora 20.30, logodnicii și familia regală au asistat la reprezentația Operei Române, iar în data de 24 februarie 1922, la ora 15.15, regele Ferdinand și regele Alexandru au vizitat Muzeul Militar din Parcul Carol³.

Vizita lui Pilsudski

La mijlocul lunii septembrie 1922 a avut loc la Sinaia vizita mareșalului polonez Pilsudski. În ziua de 14 septembrie 1922, mareșalul și suita au ajuns la Castelul Peleș, unde au fost întâmpinați în hol de regina Maria, principesa Elena, principesa Irina a Greciei și doamnele de onoare. La ora 13.00 a avut loc un dejun intim la Castelul Pelișor, iar seara la ora 20.30, în Sala Maură a Castelului Peleș a avut loc un dineu de gală, dat în onoarea mareșalului. În ziua de vineri, 15 septembrie 1922, regele Ferdinand, mareșalul Pilsudski și membrii familiei regale cu suitele au asistat între orele 10.00 - 12.00 la o manevră militară la Predeal, executată de două batalioane din Corpul Vânătorilor de Munte.

La ora 13.30 a avut loc un dejun intim la Castelul Foișor, dat de principele moștenitor Carol, iar la ora 20.30 un dineu la Castelul Peleș, în Sala Maură, la care au luat parte regele Ferdinand și regina Maria, principele Carol și principesa Elena, mareșalul Pilsudski cu suita, Casele Civilă și Militară regală și princiară, în total 56 de persoane.

De la ora 22.00 a avut loc în Sala de Muzică a Castelului Peleș, o serată muzicală. Sâmbătă, 16 septembrie 1922, regele Ferdinand și regina Maria, principele Carol și principesa Elena, miniștrii de externe polonez și român și alte persoane din suite au făcut o excursie cu automobilele la Stâna Regală, unde a avut loc și dejunul, până la ora 14.00, iar după amiază mareșalul Pilsudski a fost condus la gară, de unde a plecat la ora 19.10⁴.

Dineuri și dejunuri

În perioada 2-5 aprilie 1924 a avut loc la București, vizita prințului Japoniei Naru Hiko Higashi Kuni, prilej cu care s-au desfășurat, alte dejunuri și dineuri de gală. Astfel, la 3 aprilie 1924, la ora 13.30 a avut loc un dejun la Palatul Cotroceni, iar la ora 20.30, cina. A doua zi, 4 aprilie 1924, dejunul a fost luat tot la ora 13.30, dar la Palatul Kiseleff – reședința principelui Carol și a principesei Elena, iar dineul de gală la ora 20.30 la Palatul Regal din Calea Victoriei, urmat fiind de un concert. În ultima zi a vizitei, dejunul a fost luat la ora 13.30 la Ministerul Afacerilor Externe, iar seara, dineul, urmat de o recepție a avut loc la Legația Japoniei de la București⁵.

În primăvara anului 1925, la 22 martie a avut loc, la ora 20.30 la Palatul Regal din Calea Victoriei, un dineu diplomatic, la care au participat regina Maria, fără regele Ferdinand (care bolnav fiind nu a putut lua parte), principele Carol, principesa Elena, Corpul Diplomatic, primul ministru Ion I. C. Brătianu, I. G. Duca – ministrul de externe, ministrul Casei Regale – Constantin Hiott, generalul Paul Angelescu, gen. Ernest Baliff, A. Mocsonyi, L. Basset, gen. N. Condeescu, doamnele de onoare Elena Mavrodi, Simona Lahovary, Irina Procopiu, C. Plagino, dra. Adela Cantemir, col. Rădescu, col. Iacobici, col. Condiescu, cpt. cdor. Koslinski, lt. col. Zwiedeneck, dr. Romalo, dr. Mamulea, lt. col. Drosso, G. Denize, mr. Skeletti.

Dineul a fost urmat de o serată muzicală, unde s-au cântat arii din Beethoven, G. Puccini, G. Martini, C. Gounod, C. Bizet, Oscar Fetras și W. A. Mozart⁶. Și în anul 1926, în ziua de 6 mai a avut loc la ora 22.30 la Palatul Regal din Calea Victoriei, un dineu diplomatic, la care au participat regele Ferdinand, regina Maria, președintele Consiliului de Miniștri, Casa Civilă și Militară a regelui și reginei, precum și membri ai Curții Regale⁷.

O lună mai târziu, în ziua de 15 iunie 1926, ora 20.30 a avut loc tot la Palatul Regal din Calea Victoriei, un dineu oferit membrilor Academiei Române, la care au participat pe lângă regele Ferdinand, regina Maria, Casele Civile și Militare, și academicienii Emil Racoviță, I. Negruzzi, N. Iorga, I. Brătescu-Voinești, gen. Gr. Crăiniceanu, V. Pârvan, dr. Gh. Marinescu, Al. Lapedatu, O. Densușianu, Nicolae Vasilescu Carpen, dr. V. Babeș, I. Bianu, L. Mrazec, C. Soutzo, dr. Gr. Antipa, I. Simionescu, Gh. Țițeica, S. Mehedinți, I. Nistor, I. Lupaș, I. Inculeț, O. Goga. D. Gusti. M. Sadoveanu, C. Rădulescu Motru, G. Murnu, preotul N. Popescu etc⁸.

Vizita ducelui de Spoleto

În toamna anului 1926, în perioada 2-7 noiembrie, în vizită la București s-a aflat Ducele de Spoleto, care în ziua de 2 noiembrie 1926 a luat dejunul la Palatul Regal, iar la orele 20.30, dineul la Legația italiană. A treia zi, 4 noiembrie 1926, dejunul a fost servit la ora 13.30 la Palatul princiar, după care Ducele de Spoleto a asistat la cursele de cai de la Hipodromul Băneasa (foto jos). De la hipodrom, oaspeții și familia regală au plecat la Legația italiană, unde au servit ceaiul. La ora 20.00 a avut loc dineul de gală la Palatul Regal, urmat de o audiție muzicală.

La 6 noiembrie 1926, dejunul a fost luat la ora 13.30 la Regimentul de Escortă Regală, iar dineul la ora 20.15 la Legația italiană. Acesta a fost urmat la ora 22.30 de o reprezentație de gală la Teatrul Național. La reprezentația teatrală s-a prezentat următorul program: piesa lui Luigi Pirandello - „Smochine de Sicilia“, în care a jucat și Ion Finteșteanu. Între acte a cântat Orchestra Operei Române condusă de Alfred Alessandrescu, iar în încheiere a fost prezentat baletul „Șeherezada“, pe muzica lui Rimsky Korsakow⁹. În ultima zi a vizitei, 7 noiembrie 1926, Ducele de Spoleto a fost invitat la Sinaia, unde la ora 13.30 a servit dejunul la Castelul Peleș, după care la ora 15.00 a făcut o excursie la Castelul Bran¹⁰.

Ceaiuri dansante și seri muzicale

Pe lângă dejunurile și dineurile de gală, la Curtea regelui Ferdinand și a reginei Maria, aveau loc foarte multe ceaiuri dansante și seri muzicale, la care participau membrii familiei regale și invitații lor. Astfel, între anii 1919-1921, regina Maria a organizat asemenea ceaiuri, mai ales la Palatul Cotroceni, cum a fost și cel din ziua de 27 decembrie 1918/9 ianuarie 1919, la care au participat: principele Barbu Știrbey, contele de Saint Aulaire, Robert de Flers, prilej cu care s-a ascultat și puțină muzică¹¹. La data de 8 mai 1920 a avut loc un dineu urmat de o serată la ministrul polonez la București – Schrinsky. În jurnal, regina Maria afirma referitor la acest eveniment că:

„Totul a fost admirabil pus la punct, cu toată eleganța posibilă în ziua de azi. Mai târziu, cei tineri s-au așezat, doar câțiva din cei mai în vârstă au dansat. Masa a fost excelentă și pretutindeni era o abundență de flori. Fără îndoială că a fost cea mai rafinată serată la care am participat de multă vreme. Din nefericire, Lisabeta nu dansează niciodată, așa că seratele nu sunt niciodată pentru ea atât de captivante cât ar fi normal la vârsta ei. Ne-am dus acasă pe la 1.30“ ¹² .

Un alt dineu urmat de o serată a avut loc în ziua de 10 iunie 1920, de această dată la Irina Procopiu, doamnă de onoare a reginei Maria. „A fost o seară frumoasă – potrivit jurnalului reginei – cu multă lume, muzică bună, crini pretutindeni. A venit și Barbu, dar a avut o cumplită durere de cap și n-a putut rămâne până la sfârșit“¹³. Peste câteva zile, la 18 iunie 1920 a avut loc la Palatul Cotroceni, un mare ceai și muzică, cu lume multă și un bun violonist grec. La acest ceai, principesa Elisabeta a cântat: „a fost în voce și a cântat cu adevărat minunat, încântând și emoționând pe toată lumea“¹⁴.

La începutul anului 1921, mai precis, la 21 ianuarie, regina Maria a organizat un mare ceai cu muzică la Palatul Cotroceni, pentru doamnele care au lucrat pentru societatea „Principele Mircea“¹⁵, iar la 27 ianuarie 1921, tot la Palatul Cotroceni a fost organizat din nou un mare ceai cu muzică, la care a participat multă lume, și a cântat o anume Elsa Bland.16 În ziua de 9 februarie 1921, principesa Elisabeta a organizat o mică serată muzicală, despre care regina Maria scria următoarele în jurnal:

„A cântat un încântător tenor italian, Georgini, cu o voce minunată și o exuberanță napolitană. Când nu cânta, stătea lângă mine balansându- se pe un scaun mic de răchită aurie, întreținându-se cu mine într-o limbă greu de înțeles. M-a distrat teribil“ ¹⁷ .

Câteva săptămâni mai târziu, la 19 februarie 1921, regina a organizat din nou un mare ceai la palat, de această dată pentru doamnele care lucrau în cadrul „Serviciului de Ajutor“, pe care regina îl conducea¹⁸. A doua zi, 20 februarie 1921, printre invitații la ceai s-au numărat: Elena Perticari, ministrul Poloniei Schrinsky, Herbert Deiring – ministrul Marii Britanii la București împreună cu familia, Grigore Duca și Colette Plagino, devenită doamnă de onoare a reginei¹⁹.

O lună mai târziu, la 28 martie 1921, regina Maria a participat la o serată muzicală la Maruca Cantacuzino, unde a cântat George Enescu (foto dreapta). Această serată a fost „încântătoare, muzica minunată, și sunt încântată să mă aflu în compania Marucăi, care este o femeie fermecătoare“²⁰. La 9 octombrie 1921, la Palatul Cotroceni a fost organizată o cină cu copiii în camera acestora²¹, iar la 7 decembrie 1921, regina a participat la o altă serată organizată de prietena sa Maruca Cantacuzino, unde George Enescu i-a încântat din nou cu muzica sa²².

Și în cursul anului 1922, regina a organizat o serie de ceaiuri și a participat la baluri costumate, cum a fost și cel din 19 ianuarie 1922, organizat de familia Deiring - ministrul Marii Britanii la București, după care regina a avut o după-amiază liniștită, servind ceaiul cu principesa Ileana și invitații acesteia²³. Tot familia Deiring a organizat la 18 februarie 1922 un nou bal costumat, dar pentru copii, regina costumându-se în prințesă indiană, în timp ce Ileana s-a îmbrăcat în costum egiptean²⁴. La 11 martie 1922, a avut loc o serată la Palatul Regal din Calea Victoriei, despre care regina Maria spunea că: „ne-am dus la palat pentru o serată mare la care au fost invitați toți membrii Asociației Muzicale. Toți au fost foarte încântați; erau oameni de toate felurile, unii dintre cei pe care-i vezi foarte rar, iar pe alții nu-i știam, de fapt, deloc. A cântat iubitul Lequen, apoi a urmat un copios bufet“²⁵.

Ceaiul oferit de Sindicatul ziariștilor

La 26 aprilie 1926, Sindicatul ziariștilor din București a oferit un ceai în cinstea reginei Maria, președinta de onoare a Sindicatului. La recepție, regina a fost însoțită de principele Nicolae și de doamnele de onoare: Elena Mavrodi, Simona Lahovary și Irina Procopiu. Au mai fost invitați membrii guvernului, ministrul Casei Regale – Constantin Hiott, Stelian Popescu – directorul ziarului „Universul“, dr. N. Lupu, Octavian Goga, Alexandru Vaida Voevod, Robert de Billy – ministrul Franței, Sir Herbert Deiring – ministrul Marii Britanii, W. S. Culbertson – ministrul S.U.A și miniștrii Italiei, Germaniei, Japoniei, Poloniei, Belgiei, Elveției, Austriei, Ungariei, Olandei, Turciei, Greciei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei etc.

Recepția a fost însoțită de o audiție muzicală și artistică, la care și-au dat concursul Alexandru Feraru și C. Stroescu de la Opera Română, I. Manu de la Teatrul Național și cvartetul Capelleanu, executând bucăți alese din Beethoven, Scheletti, Brediceanu și versuri. După audiție, regina și invitații s-au întreținut cu ziariștii și s-a servit un ceai și un bufet bogat oferit de Casa Capșa²⁶. Aceste manifestări de la Casa Regală au continuat și în anii următori, fiind un mod plăcut de a petrece timpul liber, în compania membrilor familiei regale, a doamnelor din înalta societate bucureșteană, a diplomaților și a unor oameni de cultură sau prieteni ai reginei Maria.

Teatru

Alături de ceaiurile și seratele muzicale, familia regală lua parte în timpul liber și la deschiderea unor expoziții, la unele reprezentații teatrale, spectacole de operă și operetă, concursuri sportive. Astfel, la data de 22 noiembrie/ 5 decembrie 1918, regina Maria și regele Ferdinand au luat parte la o mare reprezentație de gală la teatru, „unde – scria regina Maria - au fost foarte puține lucruri interesante în program, dar am fost primiți cu un entuziasm frenetic“²⁷.

În ziua de duminică 3/ 16 februarie 1919, regele Ferdinand, regina Maria și principesa Elisabeta s-au dus la teatru, pentru a vedea o piesă istorică, numită „Bimbasa Sava“. Despre această piesă, regina scria că „a fost bine montată, costume amuzante de epocă, foarte interesantă dar puțin cam slabă, valorificând foarte puțin situațiile care puteau fi dramatice“²⁸.

Tot în cursul lunii februarie, la 15/28 februarie 1919, regina Maria a fost din nou la teatru, unde a urmărit o piesă numită „Raze de soare“, caracterizată de ea ca fiind „ridicolă, presupusă a fi foarte patriotică, însă n-am văzut niciodată ceva mai naiv“²⁹. La data de 6 februarie 1922, regina Maria a mers împreună cu principele Barbu Știrbey la o reprezentație la Teatrul Național, unde au vizionat piesa „Hamlet“, în rolul principal jucând actorul Aristide Demetriad (foto dreapta), despre care regina scria: „Demetriad a jucat foarte bine rolul, dar este mult, mult, prea bătrân“³⁰.

Peste câteva săptămâni, la 9 martie 1922, regina și familia regală au participat la reprezentația de inaugurare a noului teatru al Elvirei Popescu, „un teatru mic și frumos, dar noi am stat prea departe de scenă, ceea ce pentru mine, când se joacă în românește, este un dezavantaj, întrucât nu pot înțelege tot ce se spune. S-a jucat «Le Bois Sacré», o foarte amuzantă piesă de Flers, dar care desigur că tradusă în românește pierde“³¹.

Pe lângă teatru, regina și familia regală mergeau și la Operetă, cum s-a întâmplat la 29 ianuarie 1922, când împreună cu regele Ferdinand și cu principesa Mărioara au mers la Opereta Română, pentru a-l vedea pe Leonard (Nicolae Leonard, 1886 – 1928, tenor de operetă), în „Contele de Luxemburg“. „A fost o foarte bună reprezentație – scria regina Maria – și fără îndoială că Leonard arată neobișnuit de bine. Publicul de duminică ne-a ovaționat puternic“³².

Peste un an, la 6 februarie 1923, la Teatrul Național a avut loc o reprezentație cu ocazia aniversării a 30 de ani de căsătorie a familiei regale Ferdinand și Maria. La această reprezentație au asistat regele și regina, principele Nicolae și principesa Ileana, membrii guvernului, membrii Corpului Diplomatic, președinții și foștii președinți ai Corpurilor Legiuitoare, foștii miniștrii și foștii demnitari ai statului, generalii și ofițerii, șefii autorităților din București, Casa Civilă și Militară a regelui. La apariția suveranilor în loja regală, orchestra a intonat imnul regal, apoi a fost prezentată piesa lui W. Shakespeare „Visul unei nopți de vară“, piesă ce fusese jucată și în urmă cu 30 de ani, cu ocazia căsătoriei regelui și a reginei³³.

Expoziții

Pe lângă reprezentațiile teatrale, familia regală vizita și expoziții, în unele cazuri achiziționând unele dintre tablourile expuse. Astfel, la 21 martie 1920, regina Maria a vizitat o expoziție de pictură, cu lucrări semnate de Octav Băncilă, Arthur Verona și Kimon Logi. Despre această expoziție regina Maria nota următoarele: „toți trei artiști excelenți, dintre care, fără rezerve, îl prefer pe Verona. Tablourile sale sunt exact ce-mi place și aș dori din tot sufletul să am cât mai multe“³⁴. La data de 18 aprilie 1920, regina Maria împreună cu principesa Elisabeta au deschis expoziția „Tinerimea Artistică“. Cu acest prilej, regina nota în jurnal: „erau acolo niște tablouri drăguțe. Am cumpărat câteva, în numele regelui“³⁵.

Cu ocazia zilei de 1 mai 1920, regina Maria a vizitat alte două expoziții, „una a bietului Romano, care a fost ucis în timpul războiului de un avion, și una a unui invalid fără prea mult talent. În aceeași casă cu expoziția Romano, Blank a deschis un fel de Maison d’Art, condusă de Marguerite Miller. Acolo se organizează expoziții de fotografie și mai e și un bazar permanent de cusături românești, sculpturi în lemn, covoare, olărie, și pentru prima dată e vorba de lucruri deosebit de frumoase, mai ales covoare care mă uimesc. Am cumpărat mai multe pentru Nando“³⁶.

La 12 mai 1921, regina Maria, de această dată împreună cu fiul său principele Carol, au deschis expoziția anuală a Societății „Tinerimea Artistică“, de unde a cumpărat două picturi frumoase³⁷, iar la 28 noiembrie 1921 a mers împreună cu principesa Marioara și doamna sa de onoare Irina Procopiu să viziteze mai multe expoziții de pictură. Una dintre acestea era a lui Ștefan Popescu „cu adevărat frumoasă și foarte tentantă, dar, din păcate, prețuri foarte mari“³⁸.

Plimbări

Pe lângă participarea la reprezentațiile teatrale și vizitarea de expoziții, familia regală își petrecea timpul liber, făcând plimbări în parcurile palatelor regale și prin împrejurimile Bucureștiului. De exemplu, la 5/18 februarie 1919, regina Maria împreună cu ruda sa din Rusia – marea ducesă Maria – pe care o găzduia la Palatul Cotroceni, au mers la o plimbare cu mașina până la Cernica, după care seara, au asistat la revista „Merei“, jucată de soldații și ofițerii francezi³⁹. La 11 august 1919, regina Maria a luat ceaiul împreună cu regele Ferdinand și cu copiii, după care au plecat cu mașina la Scroviștea, unde s-au plimbat în jurul lacului⁴⁰.

Câteva zile mai târziu, la 17 august 1919, regina Maria aflată la Sinaia, nota în jurnal: „Zi de odihnă și pace pentru mine, cu copiii mei, cu câinii și natura“⁴¹. La 5 martie 1920, regina Maria, fiica sa principesa Ileana și miss Marr au făcut o plimbare cu mașina, „ne-am dus să culegem ghiocei și să scoatem rădăcini de ghiocei. A fost atât de cald încât am putut să ne așezăm și să ne întindem pe jos în pădure“⁴².

Peste o lună, la 6 aprilie 1920, regina Maria împreună cu principesa Elisabeta au plecat cu mașina la Scroviștea, unde se afla la odihnă, regele Ferdinand. Aici au făcut o plimbare prin pădure spre mănăstirea Țigănești, după care au plecat spre Buftea, pentru a petrece o zi și două nopți liniștite, deoarece scria regina „simt și eu o nevoie teribilă de odihnă“⁴³. Tot la Scroviștea s-au aflat pentru două zile și în cursul lunii martie 1922. Regina a fost însoțită de regele Ferdinand, principesele Marioara și Ileana, prilej cu care au făcut plimbări prin parcul palatului, prin pădure, au călărit și s-au odihnit. În același timp regele și invitații săi au mers la vânătoare de becațe⁴⁴.

Plimbări foarte dese făceau regele, regina și familia regală la reședința de la Sinaia. Astfel, la 2 septembrie 1920, regina Maria împreună cu regele și copiii s-au aflat la Sinaia, unde s-au plimbat în parcul Castelului Peleș, după care seara, principele Nicolae și principesa Marioara au luat ceaiul cu regina⁴⁵. În anul 1922, la 28 - 29 aprilie, familia regală a făcut o plimbare la Stâna Regală, plimbare despre care regina Maria scria următoarele în însemnările sale: „după prânz, am plecat cu toții la Stână cu mașinile, dar n-am putut merge decât până la jumătatea drumului, pentru că zăpada și copacii căzuți ne-au blocat drumul. Cei curajoși, ca Ileana, Nicky, Mimarr, Rădescu și Koslinski au continuat pe ger, mergând în unele porțiuni prin zăpadă și urcând fără greutate. Am fost cu toții recompensați când am ajuns la Stână. Acolo sus era foarte frumos, o parte a pajiștei era un covor de toporași mov, viorele și ghiocei. Mia crescut inima de bucurie și încântare. Am cules foarte multe flori și apoi am băut ceai“⁴⁶.

Călărie

În ceea ce o privește pe regina Maria, aceasta își petrecea timpul liber, practicând sportul ei preferat călăria. În paginile jurnalului abundă descrierile referitoare la plimbările călare pe caii săi preferați, singură sau însoțită de copii, de Barbu Știrbey sau de persoanele invitate la palat. De exemplu, la 25 iunie 1919, regina Maria nota în jurnal:

„am călărit singură, devreme, pe calul Ardeal. Întotdeauna sunt cât se poate de fericită când pot fi călare pe un cal“ ⁴⁷ ; „Joi, 26 iunie 1919, călărie devreme pe Jumbo. O încântătoare dimineață răcoroasă, am avut un galop extraordinar. Jumbo este o perfecțiune“ ⁴⁸ ; „13 ianuarie 1920, după prânz am ieșit cât de repede am putut, ca să călăresc pe Ardeal. A fost destul de cald, dar vântul sufla foarte tare, ceea ce l-a făcut pe Ardeal să creadă că cineva îi zgândărește nervii, eu însă am avut parte de galopuri splendide“ ⁴⁹ ; „1 martie 1920, după prânz, o splendidă partidă de călărie pe Scapa Flow, cu fetele Catargi. A fost o după amiază perfectă și pământul e deja mai bun“ ⁵⁰ ; „2 martie 1920, după prânz, am călărit împreună cu Magda. Eu l-am călărit pe grasul Jumbo, care a mers perfect, și m-am simțit minunat“ ⁵¹ ; „3 martie 1920, nimeni la dejun și după masă am călărit cu Ileana și cu tânăra fiică a prințesei Witchenstein, refugiată din Rusia. L-am călărit pe minunatul meu Cargil“ ⁵² ; „21 ianuarie 1921, mai presus de orice simt acum nevoia călăritului, trupul meu necesită mișcare, plămânii mei aer, și am început să călăresc cu o plăcere reînnoită. După masă am călărit timp de două ore, Magda pe imensul Jumbo, iar eu pe Virtus, care este o perfecțiune, dar un pic cam leneș, asta probabil pentru că este încă foarte tânăr“ ⁵³ .

Așadar, rezultă din jurnalul reginei că acest sport devenise pentru ea un „hobby“, că nu exista zi în care să nu iasă călare câteva ore, indiferent de vremea de afară și de starea sa fizică și psihică. Acest „hobby“ al ei o făcea să se simtă mai liberă, o remonta din punct de vedere fizic, și îi dădea o bucurie nespusă, chiar dacă se mai întâmplau și accidente, cum a fost cel din 29 aprilie 1921, când calul a aruncat-o din șa. Iată cum descria regina Maria în jurnal acest moment:

„La ora 15.30 am plecat să călăresc cu Caterina Catargi. Ea trebuia să călărească pe Virtus, dar, în ultimul moment am aflat că Virtus suferă de colici, așa că am schimbat șaua pe Patriot, eu eram pe Kiralif, și am plecat doar noi două, întrucât Denize a rămas fără cal. După două ore minunate de călărie, m-am îndrăgostit de Kiralif, care este un cal impecabil. Le-am spus acest lucru lui Mignon și Adelei care erau cu mașina la Șosea și cu care am avut o mică șuetă. Eu am început foarte calmă ultimul galop, pe ultima parte a șoselei, când afurisitului de Kiralif i-a intrat în cap să se ridice pe două picioare, și într-un moment absolut neaștaptat, să mă azvârle realmente peste capul lui. Niciodată în viața mea n-am fost mai uluită sau mai uimită, ce Dumnezeu s-a întâmplat cu această creatură, altfel adorabilă și calmă, ca să mă arunce din șa – pe mine, care sunt atât de stabilă în șa“ ⁵⁴ .

Hobby-urile regelui Ferdinand

Dacă „hobby-ul“ reginei Maria era călăria, „hobby-urile“ regelui Ferdinand erau timbrele (regele având o colecție numeroasă), botanica (era un fin cunoscător al fiecărei plante, după numele său latinesc) și nu în ultimul rând vânătoarea. Așadar, regele Ferdinand petrecea foarte mult timp în cabinetul său de lucru de la Palatul Cotroceni, aranjându-și colecția de timbre, punându- și la punct ierbarele ce conțineau mai multe specii de plante adunate în călătoriile sale, în special din Delta Dunării. Iată de exemplu ce scria Martha Bibescu despre această pasiune a regelui Ferdinand despre plante:

„Îl revăd în grădina sa tăind trandafiri și străduindu-se să nu-i facă rău plantei. Avea metodele lui și folosea un foarfece ingenios, care tăia floarea desprinsă de tijă într-un clește delicat. Îl revăd mai ales în timpul plimbărilor noastre prin munți, explicându-mi flora alpină. Cât de mult îi plăceu plantele sălbatice! Era pentru el mai mult decât un capriciu, o înclinație sau o manie trecătoare, era o adevărată pasiune, perfect rațională. Cunoștințele lui depășeau știința obișnuită a unui profesor de botanică, ele se apropiau de erudiție“ ⁵⁵ .

Tot despre pasiunea pentru botanică a regelui Ferdinand, I.G. Duca scria următoarele:

„Pentru botanică avea o adevărată pasiune. Se ocupa de ea cu patima unui savant și cu priceperea unui specialist. Și fapt este că avea în această materie cunoștințe profunde, mereu aduna plante, examina vreo plantă sau despica vreun pistil. Iubirea lui de flori era atât de vie, încât nici la Iași, în cele mai tragice ceasuri ale retragerii și ale pribegiei, n-a lipsit de pe masa lui de lucru o cupă cu flori, fie ele cât de modeste“ ⁵⁶ .

În ceea ce privește vânătoarea, regele Ferdinand vâna atât pe Domeniile Coroanei, cât și pe moșiile regale, și anume la: Cocioc, Periș, Scroviștea, Poiana Ițcani, Lăpușna. De exemplu, regina Maria scria următoarele în jurnalul său, referitor la această pasiune a regelui: „2 martie 1920, Nando a plecat devreme la o partidă de vânătoare la Scroviștea. A fost foarte bucuros și emoționat, întrucât el are atât de puține plăceri în viață, și o ieșire într-o zi îi face extraordinar de bine“⁵⁷; „29 septembrie 1920, zi liniștită, în cea mai mare parte cu Barbu, care spre seară a plecat cu trenul care i-a adus pe Nando și pe Mignon înapoi din excursia lor de vânătoare. Amândoi au fost încântați, s-au distrat minunat și au adus doi cerbi, unul fiind împușcat de Mignon. Au stat într-o cabană de lemn foarte primitivă și le-a făcut mare plăcere“⁵⁸; „6 septembrie 1920, în sfârșit vreme frumoasă. Nando, Nicky și Mignon au plecat devreme undeva în Transilvania, unde vrea Nando să pescuiască“⁵⁹ și, de unde s-au întors în ziua de 9 septembrie 1920. „Nicky și Mignon s-au întors în această dimineață. Nando a mai rămas până sâmbătă. S-au distrat excelent, au dormit în condiții nu tocmai pretențioase, au făcut multă mișcare, au mâncat bine, au prins o mulțime de păstrăvi excelenți. Tatăl lor a fost extraordinar de vioi; a fost foarte frig și paturile lor erau foarte tari, ceea ce nu i-a împiedicat să doarmă buștean“⁶⁰.

Familia regală își mai petrecea timpul liber, practicând anumite sporturi sau asistând la o serie de concursuri sportive. De exemplu, la 2 octombrie 1920, aflându-se la Sinaia cu copiii săi și cu prințesele din Grecia, regina Maria scria în jurnal, că aceștia au jucat tenis, după care au luat ceaiul la Stâna Regală⁶¹. La 30 mai 1923, la ora 18,00, regele Ferdinand cu adjutantul său de serviciu au plecat cu automobilul la Băneasa, spre a asista la al nouălea Concurs Hipic Național, pe care l-a urmărit până la ora 19,00, când s-a înapoiat la Palatul Cotroceni⁶². În toamna anului 1923, principele Carol a asistat la Arad la jocurile de tenis, la jocurile pompierilor și apoi la defilarea societăților de canotaj⁶³. În aceeași zi, după-amiază, principele Carol a asistat la inaugurarea clubului sportiv „Gloria“, unde au defilat cercetașii și s-au făcut exerciții de scrimă, gimnastică, box și dansuri clasice⁶⁴.

Citește și:

Timpul liber la curtea regelui Ferdinand (II): Vizite ale familiei regale în țară

Foto sus: Clipe de relaxare la Bran: Regina Maria, principesa Mărioara, Regele Ferdinand, principele Carol, principesa Elena

NOTE

1. Ioan Scurtu, Regele Ferdinand (1914-1927). Activitatea politică, București, Edit. Garamond, 1995, p. 150
2. Hannah Pakula, Ultima romantică. Viața reginei Maria a României, Traducere de Sanda Ileana Racoviceanu, București, Edit. Lider și Cartea pentru toți, 2000, p. 332
3. D.A.N.I.C., Fond Casa Regală - Regele Ferdinand, dos. 33/1922, f. 3v, 4
4. Ibidem, f. 16v, 17, 17v
5. Biblioteca Națională a României - Colecții speciale, Fond St. Georges, CXC, Arh. Simona Lahovary, dos. 1, f. 9, 9v, 10 f/v
6. D.A.N.I.C., Fond Casa Regală - Regele Ferdinand, dos. 43/1925, f. 2f/v, 9
7. Idem, dos. 36/1926, f. 112
8. Ibidem, f. 118
9. D.A.N.I.C., Fond Casa Regală - Regele Ferdinand, dos. 38/1926, f. 27
10. Ibidem, f. 2, 3, 4 f/v
11. Maria Regina României, Însemnări zilnice ( decembrie 1918 - decembrie 1919), vol. I, Traducere de Valentina Costache, Sanda Racoviceanu, Îngrijire de ediție, introducere și note de Vasile Arimia, București, 1996, Edit. Albatros, p. 28
12. Maria Regina României, Însemnări zilnice (ianuarie 1920 - decembrie 1920), vol. II, Traducere de Sanda Racoviceanu, Îngrijire de ediție, introducere și note de Vasile Arimia, București, 2004 p. 140
13. Ibidem, p. 175
14. Ibidem, p. 181
15. Maria Regina României, Însemnări zilnice (ianuarie - decembrie 1921), vol. III, Traducere de Sanda- Ileana Racoviceanu, Îngrijire de ediție, introducere și note de Vasile Arimia, București, Edit. Albatros, 2004, p. 31
16. Ibidem, p. 36
17. Ibidem, p. 45
18. Ibidem, p. 53
19. Ibidem, p. 54
20. Ibidem, p. 117
21. Ibidem, p. 315
22. Ibidem, p. 372
23. Maria Regina României, Însemnări zilnice (1 ianuarie - 31decembrie 1922), vol. IV, Traducere de Sanda Ileana Racovicenu, Îngrijire de ediție, introducere și note de Vasile Arimia, București, Edit. Albatros, 2005, p. 44
24. Ibidem, p. 73
25. Ibidem, p. 91
26. Universul, 26 aprilie 1926, anul XLIV, nr. 70, p. 1
27. Maria Regina României, op. cit., vol. I, p. 12
28. Ibidem, p. 58
29. Ibidem, p. 68
30. Maria Regina României, op. cit., vol. IV, p. 64
31. Ibidem, p. 89
32. Ibidem, p. 54
33. D.A.N.I.C., Fond Casa Regală - Regele Ferdinand, dos. 23/1923, f. 13
34. Maria Regina României, op. cit., vol. II, p. 95
35. Ibidem, p. 120
36. Ibidem, p. 134
37. Maria Regina României, op. cit., vol. III, p. 164
38. Ibidem, p. 364
39. Maria Regina României, op. cit., vol. I, p. 59, 60
40. Ibidem, p. 265
41. Ibidem, p. 269
42. Maria Regina României, op. cit., vol. II, p. 83
43. Ibidem, p. 108
44. Maria Regina României, op. cit., vol. IV, p. 103, 104
45. Ibidem, p. 246, 247
46. Ibidem, p. 142
47. Maria Regina României, op. cit., vol. I, p. 223
48. Ibidem, p. 224
49. Maria Regina României, op. cit., vol. II, p. 29
50. Ibidem, p. 80
51. Ibidem, p. 81
52. Ibidem, p. 82
53. Maria Regina României, op. cit., vol. III, p. 32
54. Ibidem, p. 118
55. Martha Bibescu, Un sacrificiu regal. Ferdinand al României, Traducere de Maria Brăescu, București, Edit. Compania, 2000, p. 27
56. I. G. Duca, Memorii, vol. I, partea I-a, (1914 - 1915), București, Edit. Expres, 1992, p.138
57. Maria Regina României, op. cit., vol. II, p. 99
58. Ibidem, p. 266
59. Ibidem, p. 249
60. Ibidem, p. 251
61. Ibidem, p. 268
62. D.A.N.I.C., Fond Casa Regală - Regele Ferdinand, dos. 23/1923, f.23
63. Universul, joi, 27 septembrie 1923, anul XLI, nr. 259, p. 1
64. Ibidem