Tilsit, apogeul imperiului napoleonian jpeg

Tilsit, apogeul imperiului napoleonian

Acordul de la Tilsit reprezint─â apogeul st─âp├ónirii napoleoniene asupra Europei Occidentale. ├Än urma B─ât─âliei de la Friedland, Napoleon dicteaz─â practic grani┼úele statelor ┼či impune sau destituie monarhi. Tratatul supunea Prusia la pierderi umilitoare din punct de vedere teritorial, financiar ╚Öi militar, iar Fran╚Ťa devenea aproape exclusiv st─âp├óna Europei, fiind secondat─â de Rusia, noua ei aliat─â ├«n lungul conflict cu Marea Britanie.

Prusia schilodit─â...

├Änvins─â, Prusia trebuie s─â accepte condi╚Ťiile lui Napoleon. Teritoriul ├«i este ├«njum─ât─â╚Ťit, este nevoit─â s─â pl─âteasc─â un tribut care variaz─â la 100 de milioane de franci pe an, iar armata ├«i este redus─â la 40.000 de oameni. La toate acestea se adaug─â umilin╚Ťa suprem─â:noul regat al Westphaliei format din teritorii rupte din Prusia era recunoscut de c─âtre Frederick William al III lea. Noua entitate politic─â avea s─â fie condus─â de c─âtre Jerome, unul dintre fra╚Ťii lui Napoleon. Conform tratatului, Majestatea Sa, Regele Prusiei recunoa┼čte  pe Majestata Sa, prin┼úul Jerome ca rege al Westphaliei;mai mult, regele prusac renun┼úa la toate drepturile asupra fostelor teritorii pentru el ┼či urma┼čii s─âi. Aceast─â situa┼úie va accentua antagonismul fa┼ú─â de Fran┼úa, mul┼úi solda┼úi prusaci dezert├ónd din armata francez─â ├«n timpul Campaniei din Rusia. Situa┼úia disperat─â a Prusiei se poate observa ├«n gestul reginei care ├«l implor─â pe Napoleon s─â fac─â dreptate Prusiei.  ├Ämp─âratul r─âspunde calm:ÔÇ×Nimic nu ├«ntrerupe o scen─â tragic─â mai bine. C├ónd oamenii stau jos, tragedia devine comedie. ÔÇ×[1]

Ducatul Var┼čoviei

Ultima ├«mp─âr┼úire a Poloniei a l─âsat poporul polonez sub conducerea prusacilor, austriecilor ┼či a  ru┼čilor. Napoleon reface doar o parte din Polonia, ducatul devenind un stat satelit care urmeaz─â strict politica ├«mp─âratului. Ducatul este condus de c─âtre aliatul lui Napoleon, regele Saxoniei, ┼či de c─âtre conduc─âtorul Legiunilor poloneze, prin┼úul Jozef Poniatowski.  De┼či durata Ducatul avea s─â fie efemer─â, sf├ór┼čind odat─â cu Napoleon, scurta refacere a unei fr├ónturi din Polonia medieval─â va trezi spiritual na┼úional la scurt timp dup─â Primul R─âzboi Mondial.

┼óarul ┼či Napoleon

├Änc─â de la primul ├«nt├ólnire, Napoleon a sim┼úit c─â ├«l poate manipula pe Alexandru. De asemenea, el se declara ├«nc├óntat de personalitatea ┼úarului:ÔÇ×Este un amiabil ┼či pl─âcut partener, un erou al romantismului.ÔÇŁ[2]

Cei doi convin asupra termenilor, Napoleon trat├óndu-l pe Alexandru ca pe un aliat, nu ca pe un ├«nvins. Desigur, ├«mp─âratul francez ├«┼či impune principalele cereri, iar Alexandru o accept─â pe cea suprem─â:aderarea Rusiei la blocada continental─â menit─â s─â submineze economia Marii Britanii, ╚Ťar─â cu care Fran┼úa se afla ├«n conflict. Rela┼úiile celor doi monarhi se vor strica ├«ns─â ├«n timpul Congresului de la Erfurt.

image

Ţările Române

Rusia este de accord cu retragerea trupelor din principate, dar aceast─â situa┼úie va fi de scurt─â durat─â. Fran┼úa accept─â controlul rusesc asupra Valahiei ┼či Moldovei. Aceast─â promisiune nu se face ├«n scris. Principatele Dun─ârene erau interesante pentru Fran┼úa doar din prizma folosirii lor ca pioni ├«n jocul diplomatic cu Austria ┼či Rusia.

Sistemul Continental

├Änfiin┼úat ├«nc─â din 1806, sistemul continental consta ├«ntr o blocad─â menit─â s─â paralizeze comer┼úul Marii Britanii. Aderarea Rusiei era o mare lovitur─â dat─â Albionului, iar industria englez─â are de suferit. ├Än final ├«ns─â, blocada se va dovedi un e┼čec total, deoarece superioritatea maritim─â a englezilor ┼či dezastruasa campanie francez─â din Rusia va duce la destr─âmarea sistemului.

Noua Europ─â

Dup─â Tilsit, Europa este condus─â practice de Napoleon  Bonaparte ┼či familia sa. Joseph devine regele Spaniei, Louis conduce Olanda, Murat devine regale Neapolului, iar Jerome, rge al Westphaliei. Singurul care putea s─â pun─â la ├«ndoial─â puterea Fran┼úei pe continent era ┼úarul Alexandru. Acesta accept─â pentru moment conducerea lui Napoleon, a┼čtept├ónd momentul prielnic de a-┼či rec─âp─âta teritoriile pierdute la Tilsit.

Cosecinţele Tratatului de la Tilsit

Austria, nemul┼úumit─â de noua ordine, atac─â Fran┼úa ├«n timp ce aceasta era ocupat─â cu r─âzboiul peninsular ├«nceput ├«n 1808 ├«n Spania. Afl├óndu-se ├«ntr o situa┼úie critic, Napoleon apeleaz─â la ┼úar, invit├óndu-l la Congresul de la Erfurt ├«n 1808. ├Äns─â ┼óarul, influen┼úat ┼či de Talleyrand, refuz─â s─â acorde ajutor Fran┼úei.

Dup─â ce ├«nvinge trupele austriece la Wagram, Napoleon dicteaz─â o pace ├«n termeni duri ├«mp─âratului Francisc. ├Än acela┼či timp, se aliaz─â cu acesta printr o c─âs─âtorie cu arhiducesa Maria Luiza.

Efectele Tratatului de la Tilsit au fost de scurt─â durat─â datorit─â ├«ncerc─ârii ├«mp─âratului francez de a impune Fran╚Ťa ca prima putere european─â. Napoleon a ├«ncercat s─â distrug─â echilibriul marilor puteri, ceea ce va duce ├«n final la destr─âmarea imperiului. Fran╚Ťa va trebui s─â suporte sanc╚Ťiunile dure impuse prin Tratatul de la Paris din 1815, toate cuceririle ob╚Ťinute de la revolu╚Ťia francez─â p├ón─â ├«n 1814 sunt pierdute, iar Bourbonii revin la putere. A╚Öadar, ├«n doar opt ani toate efectele tratatului sunt eliminate.

Domina╚Ťia lui Napoleon asupra Europei a fost relativ scurt─â, dar efectele ei se pot vedea chiar ╚Öi ast─âzi, deoarece reformele ╚Öi modelul francez impregnat ├«n teritoriile cucerite vor schimba B─âtr├ónul Continent pentru todeauna.

[1]Emil, Ludwig, Napoleon, George Allen &Unwin Ltd, London, 1927, pg 146

[2]idem