Tezaurul de la Vinerea, comoara gotică din inima Transilvaniei

Există momente care influențează istoria, locală sau națională. Chiar dacă o mare parte dintre descoperiri sunt întâmplătoare, din punct de vedere arheologic ele sunt esențiale, aducând un plus de cunoaștere științifică și completând sau detaliind anumite aspecte ale culturii materiale și spirituale dintr-o epocă sau alta. Un exemplu în acest sens îl constituie „tezaurul de la Vinerea”, astăzi localitate aparținând de orașul Cugir, județul Alba.

Respectiva comoară a fost descoperită pe data de 11 iulie 1965, când, în centrul satului, a fost scos la iveală un vas ceramic. Ca multe altele, la prima vedere. Ceea ce l-a evidențiat a fost însă conținutul.

Familia Ioan Cutean dorea să-și ridice casă nouă. Și a săpat o fundație la 10 metri de poarta de atunci către drumul principal, dar aproape de zidul casei . Brusc au răsărit sute de monede și mai multe obiecte de metal prețios, unele fiind, se pare, furate pe loc. Miliția a intrat pe fir și a recuperat cea mai mare parte, care a fost predată Muzeului din Orăștie.

_{Detaliu cu inscripția de pe paharul din tezaurul de la Vinerea}

Locul descoperirii „se găseşte în plină vatră medievală a Vinerii, deci putem afirma că în primele decenii ale secolului al XVII-lea, când a fost ascuns tezaurul, terenul aparţinea unui lot de casă (…). Casele din zonă păstrează încă elemente arhitecturale care coboară în veacul al XVIII-lea, deci doar la un secol de la îngroparea tezaurului” . Piesele care se mai păstrează astăzi și care compun tezaurul (396 monede de argint și cupru, trei inele de argint, fragmente dintr-un cilindru de argint, un lanț de bronz, cinci lingouri de argint) au fost ascunse într-un pahar de argint aurit, depus la rândul lui într-un vas de lut , îngroparea tezaurului având loc „în condiţiile dificultăţilor monetare din perioada 1620-1625, ca urmare a expediţiei antihabsburgice conduse de principele Gabriel Bethlen”.

Paharul de argint aurit

O descriere amănunțită a pieselor o face Cristian Ioan Popa, care redă atât aspectele strict tehnice (dimensiuni, gramaj etc.), dar se oprește mai ales asupra contextului și simbolisticii pieselor care compun tezaurul de la Vinerea. Dintre acestea se remarcă un inel sigilar, din argint, ornamentat pe întreaga suprafață și având în mijloc litera gotică „M”, cel mai probabil fiind unul „inele de devoţiune în legătură cu Mariolatria, cultul Fecioarei Maria”.

_{Paharul de argint din tezaurul
medieval de la Vinerea}

Cea mai impresionantă piesă este însă paharul de argint aurit, de formă tronconică, ornamentat în zona mediană cu o banderolă incizată, ce conține un text cu litere gotice. Suprapusă peste banderolă se găsește redată o acvilă. „Elementul cel mai important şi neaşteptat al paharului îl constituie inscripţia cu minuscule gotice (…), al cărei text încă nu a putut fi descifrat, cu toate eforturile depuse până în prezent” .

_{Inel sigilar de argint
cu monograma gotică M (tezaurul medieval)}

O parte dintre piesele descoperite la Vinerea pot fi admirate momentan în cadrul expoziției Obiecte de tezaur din colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, deschisă publicului la sediul MCDR Deva din Palatul Magna Curia.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie

Instituția muzeală din Orăștie a luat ființă în anul 1952, având un profil istoric bazat pe obiecte și colecții particulare donate, ulterior și achiziționate, din 1967 fiind reprofilată ca „muzeu de artă populară” . Cu toate acestea, pe lângă exponatele etnografice, patrimoniul este mult mai diversificat, cuprinzând o colecție impresionată de publicații apărute pe plan local la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, mii de piese arheologice provenind din valea Mureșului Mijlociu și din celebri Munți ai Orăștiei cu cetățile lor dacice, dar și documente de sorginte medievală, modernă și contemporană însoțite de o suită de exponate (originale sau reproduceri) .

Muzeul este situat în Piața Aurel Vlaicu la numărul 1, clădirea fiind în trecut fosta „Casă a Sfatului”, mai precis primăria orașului timp de decenii. „Colectivul voluntar” înființat pentru organizarea muzeului din Orăștie, constituit din 27 de persoane, a fost condus de „magistratul Ioan Valeriu Todea, avocatul Gelu Emil, prof. Ioachim Rodean și Aurel Ivănescu”, sprijiniți de dr. Octavian Floca, directorul muzeului județean din Deva și de „Nicolae Gostar, de la Universitatea din Cluj” . La ora actuală, muzeul reunește „colecții arheologice, numismatice, istorice, etnografice, științele naturii și produse industriale”, reorganizarea din anul 1974 fiind materializarea „viziunii artistice a sculptorului Nicolae Adam”. După anul 1990, instituția a intrat în subordinea Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, pe atunci intitulat Muzeul Județean Hunedoara . Dintre reabilitările și reorganizările expoziționale succesive menționăm faptul că în 1999 o „expoziție de bază” a fost redeschisă publicului, „structurată tematic pe domeniile ocupaționale tradiționale” , ulterior fiind organizate o serie de expoziții temporare prin care se încearcă atragerea vizitatorilor, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie dorind să devină un obiectiv turistic și nu să rămână doar un popas pe harta turistică a României.