Discursul care a dărâmat Zidul Berlinului - TEAR DOWN THIS WALL
Numele momentului păstrat în istorie reprezintă o replică din discursul susținut de președintele american Ronald Reagan în Berlin-ul anului 1987 prin care acesta indemna Rusia, mai explicit pe conducătorul și omologul său Mihail Gorbaciov să se implice în dărâmarea zidului Berlinului și implicit în reunificarea celor două germanii, RFG și RDG în una singură.
Un discurs mai puțin precaut?
Chiar daca acest discurs nu a fost primul susținut de președinte în acest sens, este cu siguranță cel mai direct dintre acestea, un discurs care va evita codarea mesajului și îl va transmite în mod deliberat, deci fără vreo restrângere. Discursul, în fine, a reprezentat la momentul acela un măr al discordiei atât pentru staff-ul președintelui cât și pentru Europa de Est, care va considera acest discurs prea curajos, radical, mergând-se până la a se considera că ar putea, la o adică, să dea curs unei neînțelegeri și unor tensiuni între statul rus și cel american.
Scriitorii discursului, staff-ul și ceilalți participanți în organizarea acestuia au continuat să susțină și să promoveze un discurs mai lax și mai puțin radical în ceea ce privește doleanțele, cerințele și solicitările din partea americană. Se pare că staff-ul președintelui Reagan se opunea acestuia, temându-se de o potențială agravare a tensiunilor dintre Rusia și SUA, precum și de o potențială deteriorare a imaginii omologului rus, Mihail Gorbaciov.
Președintele rămâne hotărât
Oficialii din partea structurii de securitate națională in frunte cu un anume Colin Powell a insistat pentru omiterea anumitor formulări considerate provocatoare și neinspirate. Cu toate acestea răspunsul președintelui Reagan a fost categoric: „I think we’ll leave it in!”
Atenția asupra evenimentului nu a căzut asupra sa decât în jurul anului 2009, ocazie cu care au apărut dure critici în privința atitudinii Rusiei pe scara internațională dar și ca urmare a tensiunilor reapărute în relațiile ruso-americane.
În Berlin, pe data de 12 iunie 1987, domnul și doamna Reagan au fost conduși către Reichstag de unde au analizat zidul Berlinului, Ulterior acolo a avut loc susținerea discursului la ora 14:00 în spatele unor panouri antiglonț. Printre spectatori merită menționați: președintele Germaniei de Vest, Richard von Weizucjer, cancelarul Helmut Kohl și primarul Berlinului de Vest, Weberher Diepgen.
O listă de revendicări ambițioase
O altă parte importantă din acest discurs este elementul cerut de președinte în privința stopării cursei înarmării cu solicitarea specifică de a limita cu totul o serie de arme.
Helmut Kohl susține ca nu va uita momentul în care a audiat discursul, susținând că președintele Reagan a reprezentat un noroc formidabil pentru Europa.
Un fapt interesant este reacția oficialilor din Berlinul de Est și acțiunea poliției care nu a permis cetățenilor să audieze discursul. La fel de interesant este și faptul că poliția Berlinului de vest a acționat în mod similar, fără ca acestora să li se aducă vreun reproș.
Totodată prin intermediul înaltului diplomat în Berlin, John Konburn, aflăm că discursul nu a devenit popular decât în momentul 1989 când zidul a fost dărâmat.
Replica din discurs își are originile într-o discuție purtată cu Ingdory Elx din Berlinul de Vest în care acesta a susținut că dacă Gorbaciov vorbește pe bune cu glasnostul și perestroika sa, atunci el ar putea să scape de acest zid.
Un succes răsunător
Povestea zidului pare să fi atras cu sine povestea succesului președintelui Reagan ca diplomat prin excelență și ca om cu o atitudine determinantă atunci când vine vorba de soluționarea unei probleme. La aproximativ 30 de ani după acest eveniment, pare că în contextul aplanării problemei ruso-americane, acest discurs a devenit un simbol al direcției democrate americane în exercitarea politici externe în Europa, în zona de est preponderent.
În ciuda multiplelor Ronald Reagan rămâne un important personaj în subminarea crizei tradiționale între statul său, Rusia și restul țărilor comuniste, precum și în reunificarea Germaniei și reîntregirea, reabilitarea spiritului european, atât de divers, atât de fragil.
Poate că acest context ne va oferi și pe viitor un răspuns la modul de abordare al problemelor cu diferite puteri ostile tocmai în vederea stabilirii unor căi de comunicare solide. Transparența și ambiția de a schimba lumea în mai bine sunt două dintre principalele caracteristici ale unui discurs sănătos și cu șanse mari de reușită. Este drept că reușita unui discurs ține întotdeauna și de interlocutori, astfel că deschiderea și dorința unei vieți mai bune trebuie să rezide ca idei de bază și în sufletul și mintea decidenților și persoanelor de interes la nivel mondial.
Și astfel putem spune că rolul istorisirii acestor discursuri este de a ne educa și a ne pregăti pentru ce va urma, astfel încât să reușim să evităm repetarea istoriei ca urmare a lipsei de cunoștințe. Putem așadar să evităm situații grave studiind cazuri similare, tehnici abordate de succes și implicit înțelegând contextul trecut dar și cel prezent într-un raport de interdependență totală, nu doar parțială.
BIBLIOGRAFIE
Scrisă:
§ Daum, Andreas W. “America's Berlin, 1945‒2000: Between Myths and Visions”
§ Daum, Andreas W. “Kennedy in Berlin”
Online:
§ https://www.archives.gov/publications/prologue/2007/summer/berlin.html
§ https://www.youtube.com/watch?v=-65KPAXooMI
§ https://www.historyplace.com/speeches/reagan-tear-down.htm
§ https://www.nytimes.com/1987/06/13/world/excerpts-from-reagan-s-talk-at-the-berlin-wall.html
§ https://www.americanrhetoric.com/speeches/ronaldreaganbrandenburggate.htm
