Tarantella, dansul medieval care „vindeca” mușcătura unui păianjen veninos
În sudul Italiei medievale, oamenii dansau până la epuizare pentru a scăpa de efectele presupusei mușcături a unui păianjen veninos. Ceea ce părea o epidemie inexplicabilă de mișcări convulsive s-a transformat, în timp, într-un ritual de vindecare și apoi într-un simbol al bucuriei de a trăi. Povestea tarantellei dezvăluie legătura surprinzătoare dintre muzică, dans și suferință.
Între secolele al XI-lea și al XVII-lea, sudul Italiei a fost cuprins de un fenomen neobișnuit, cunoscut sub numele de tarantism. Persoanele afectate manifestau stări de anxietate, melancolie și agitație extremă, însoțite de mișcări involuntare: se învârteau, săreau, se târau sau se rostogoleau pe pământ. Spre deosebire de alte episoade de dans colectiv necontrolat din Europa medievală, tarantismul era asociat cu o presupusă metodă de vindecare: dansul continuu, menit să elimine prin transpirație veninul din organism, informează Popular Science.
Centrul acestui fenomen era orașul Taranto, din regiunea Puglia, unde locuitorii lucrau vara, în timpul recoltelor, pe câmpurile populate de păianjeni-lup (Lycosa tarantula). Potrivit credințelor vremii, mușcătura acestor arahnide provoca simptomele tarantismului, iar singura soluție era dansul rapid și epuizant.
Fenomenul nu era însă singular. Începând cu anul 1374, în orașul german Aachen au fost consemnate episoade de dans compulsiv, urmate de manifestări similare în Elveția și Franța. Unele persoane dansau zile sau săptămâni întregi, iar în anumite situații epuizarea provoca moartea.
Păianjenul vinovat: mit sau realitate?
Orașul italian Taranto a dat numele păianjenului („tarantulă”), însă cercetările moderne arată că păianjenii-lup nu reprezintă un pericol major pentru oameni. Mușcătura lor provoacă, în general, doar durere și inflamație locală, fără efectele spectaculoase descrise în relatările medievale.
În 1693, un medic napolitan a încercat chiar să verifice această credință printr-un experiment public: s-a lăsat mușcat de doi păianjeni-lup, însă nu a manifestat nicio reacție asemănătoare tarantismului.
Explicațiile științifice actuale indică mai degrabă o combinație de factori precum căldura excesivă, efortul fizic, deshidratarea și consumul de alcool. Tarantismul este interpretat astăzi drept o formă de isterie colectivă, în care frica și anxietatea împărtășite de membrii unei comunități se manifestă prin simptome fizice și emoționale.
Dansul ca formă de vindecare și eliberare
Din această credință s-a dezvoltat pizzica, dansul ritualic considerat remediul tarantismului. Numele provine din verbul italian pizzicare, care înseamnă „a ciupi” sau „a mușca”. Practicat aproape ca un ritual de exorcizare, dansul urmărea eliberarea persoanei afectate de suferința atribuită veninului păianjenului.
Muzicienii se adunau în jurul acesteia și interpretau ritmuri rapide, folosind tamburine, viori și chitare. Sub influența muzicii, dansatorul intra într-o stare de transă și își exprima suferința prin mișcări spontane, fără o succesiune fixă.
Dincolo de dimensiunea ritualică, tarantismul avea și o importantă componentă socială. Femeile sărace erau printre cele mai afectate, iar dansul le oferea o ocazie rară de a-și exprima public emoțiile, revolta și suferința. Într-o societate profund inegală, această manifestare putea deveni o formă de afirmare și de eliberare personală.
De la ritual medieval la sărbătoare populară
Astăzi, tarantella nu mai este asociată cu boala sau cu ritualurile de vindecare, ci cu bucuria, vitalitatea și tradiția italiană. Dansul este prezent la nunți și festivaluri, fiind una dintre expresiile reprezentative ale culturii populare din sudul Italiei.
În fiecare august, regiunea Puglia găzduiește La Notte della Taranta, unul dintre cele mai mari festivaluri europene în aer liber dedicate muzicii tradiționale și dansului pizzica.
Moștenirea tarantismului are și o explicație contemporană: dansul poate contribui la reducerea stresului și la îmbunătățirea dispoziției, inclusiv prin creșterea nivelului de serotonină, hormon implicat în reglarea stării emoționale.
Astfel, chiar dacă păianjenii nu au fost vinovații presupusei epidemii medievale, dansul a rămas un mijloc de exprimare și de eliberare. Dintr-un ritual născut din teamă și suferință, tarantella a devenit o celebrare a vieții, demonstrând că muzica și mișcarea pot avea un rol important în depășirea tensiunilor emoționale.
Foto sus: Tarantella la Mergellina, de Filippo Falciatore. Pictură din colecția Detroit Institute of Arts (© Public domain, via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
