Tamasidava, cea mai mare cetate geto-dacă la est de Carpați, lăsată uitării de statul român / FOTO

Ca să ajungi la Tamasidava, aflată la aproximativ 2 kilometri de satul Pâncești din județul Bacău, trebuie să mergi câteva sute de metri pe terenurile agricultorilor care au pus anul acesta grâu și porumb.

De la drumul județean, nu există nicio alee până la Cetăţuia de la Pâncești/Răcătău și niciun indicator până aici care să anunțe monumentul istoric. 

Ajungi într-o mică pădurice, aflată pe platoul dealului înalt care delimitează lacul artificial de acumulare Răcăciuni, care are 2004 hectare, creat în perioada comunistă în albia Siretului, din rațiuni economice.

Un singur panou, prins pe tulpina unui nuc, anunță importanța sitului care se întinde pe 11 hectare: „Monument istoric de Clasa A“, scris în română, engleză și franceză.

Singurul panou care amintește de marea așezare de la Tamasidava FOTO Mircea Albu

Pe o alee plină de buruieni și gunoaie ajungi imediat pe platoul dealului, unde se mai observă tranșeele săpate în urmă cu mai bine de 25 de ani de arheologii specializați în perioada geto-dacă. Aproape 30% din suprafața vechii cetăți Tamasidava, adică o bucată mare din deal, a fost tăiată la construirea acumulării de apă de la Răcăciuni, iar o parte a vestigiilor au fost distruse de timp sau vandalizate.

„Săpăturile au început în situl de la Cetățuia de la Pâncești, unde a existat orașul Tamasidava, în 1968 de către Viorel Căpitanu, muzeograf specializat pe perioada geto-dacilor și director al Muzeului de Istorie din Bacău și Vasile Ursachi de la muzeul din Roman. Mai bine de 30 de ani, aceștia au studiat și au efectuat săpături sistematice pe acest sit. Odată cu ieșirea lor la pensie dar și prin finanțarea extrem de slabă a arheologiei, situl a fost închis. Mai mult, lipsește personalul calificat. Eu, spre exemplu, sunt licențiată pe neolitic și am lucrat la situl de la Fulgeriș (n.r. Cultura Cucuteni 4000-2400 î Hr)”, a precizat dr. Lăcrămioara Elena Istina, arheolog la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu” Bacău.

Atât în perioada interbelică, cât și în perioada comunistă, s-au alocat resurse importante pentru domeniul istorie-arheologie, atât pentru pregătirea unui personal calificat în universități, care să acopere toate perioadele existenței omului pe aceste meleaguri dar și pentru activitatea de studiere a siturilor arheologice.

După 1990, autoritățile au subfinanțat arheologia, astfel că s-a ajuns ca Ministerul Culturii să aloce sume derizorii. În 2022, doar 70.000 de lei au fost alocați de la bugetul de stat pentru activitatea arheologică, sumă infimă, care nu poate acoperi nici măcar intervențiile la un singur sit.

„Am făcut cercetări arheologice, în 2001, la Roșia Montana, unde finanțarea a fost privată. Primeam câte 5 dolari pe  zi îndemnizație de hrană, ceea ce mi se părea mult iar toată cercetarea a costat 6 milioane de dolari. Din păcate, statul român nu alocă resurse pentru arheologie”, a mai spus arheologul băcăuan. 

Lăcrămioara Istina a făcut practică, în perioada studenției, în 1995, chiar pe situl de la Cetățuia (Tamasidava), unde au fost găsite multe obiecte din  cupru și aur, datând din diferite perioade (epoca Bronzului -Cultura Monteoru, etc). În 2016, împreună cu specialiștii de la Iași, a efectuat scanări arheomagnetice ale zonei. Mai mult, a fost realizat un proiect pentru ca întreaga cetate Tamasidava să fie pusă în valoare, arheologic și turistic, dar proiectul nu a primit finanțare și de atunci nu s-a mai întâmplat nimic.

Zilele acestea, Muzeul de Istorie de la Bacău trimite la o expoziție din Olanda mai multe exponate din aur (din epoca Bronzului), găsite în apropiere de de sit, la Răcătău, comuna Horgești. Este vorba de inele, cercei și alte bijuterii care au o vechime estimată la 4 mii de ani.

Agricultorul Marius Moțoc, care cultivă 170 de hectare, inclusiv pământul ce desparte situl arheologic de drumul județean, a lucrat în tinerețe, la săpăturile de la Tamasidava. „În urmă cu 25 de ani am și săpat la acest sit, lângă care am pământul, sub coordonarea specialiștilor de la muzeu. Am găsit un schelet uman într-un tumul, oale, diferite ustensile casnice”, ne-a spus agricultorul Marius Moțoc.

Ce s-a găsit la Tamasidava, localitate importantă locuită până la cucerirea Daciei

Cetatea din Bacău a fost menționată documentar, pentru prima oară, de Klaudios Ptolemeu în monumentala lucrare Geografia (secolul 2), care amintește davele (orașele) mai importante de pe teritoriul Daciei. Doar pe Siret, acesta amintește de Zargedava (Brad, județul Bacău), Tamasidava și Piroboridava (Poiana, județul Galați).

Orașul antic Tamasidava a avut două perioade de locuire, până la distrugerea lui, la începutul secolului 2 d. Hr, care coincinde cu perioada cuceririi Daciei. Arheologii au găsit vestigii aparținând epocii bronzului (cultura Monteoru).

Așezarea de la Răcătău a fost fortificată, pe lângă şanţul de apărare (adânc de 6,70 m), cu o palisadă şi cu un val cu structură de piatră. Aici a fost găsit un tezaur cu un număr de 48 de obiecte de aur (mărgele, inele de buclă şi o spirală din sârmă masivă) tezaurizate într-un vas specific monteorean.

„Ca și la alte cetăți dacice, avem zona cetății, dar și zona civilă din afara ei. În tumulul cinci au fost găsite osemintele celor care erau căpetenii, precum și ofrandele care le erau aduse, pentru ca spiritul lor să păzească cetatea”, afirmă Lăcrămioara Istina.

Arheologii care au făcut săpături la sit au găsit și obiecte specifice primei epoci a fierului, în perioada de înflorire a orașului dac (Hallstatt) în special ceramică, care se aflau în câteva gropi sau locuinţe sumar construite. Atât ceramica lucrată manual, identică cu cea descoperită la Satu Nou, Teliţa, Murighiol, Cernavodă, Poiana, Zimnicea, dar și alte obiecte, printre care şi o fibulă de tip trac, datează din secolele IV-III î.Hr.

„La acestea se adaugă un fragment de la o amforă din Heracleea Pontica, cu ştampilă, din aceeaşi perioadă. Trebuie să menţionăm faptul că nivelul arheologic din secolele IV-III î.Hr. a fost frecvent străpuns de multitudinea gropilor sau a diferitelor amenajări ulterioare, ceea ce a făcut ca multe din locuinţe să fie în cea mai mare parte distruse. Doar cantitatea relativ mare de ceramică sau resturi de la vetre ori pereţii locuinţelor poate să demonstreze o oarecare intensitate de locuire în această perioadă”, se arată în descrierea sitului făcută de arheologii băcăuani.

Tamasidava era un oraș cu rol comercial pentru întreaga regiune, fapt ce explică obiectele de import găsite aici. Pe lângă ceramica autohtonă au mai fost găsite fragmente sau chiar vase întregi de import, cum ar fi amfore de tip Cos, una din ele ştampilată, ceramică fină de factură elenistică, vase de tip oenochoe, platouri cu firmis negru, fragmente de cupe megariene şi o fibulă de tip celtic. La acestea se adaugă încă multe obiecte şi forme de vase, descoperite în campaniile următoare anului 1975, care nu au fost publicate şi nici cercetate până în prezent.

Cel mai bogat nivel arheologic de pe Cetăţuia de la Pâncești/Răcătău este reprezentat de un strat de cultură materială din perioada secolelor I î.Hr.-II d.Hr., cu o grosime ce depăşeşte uneori 1-1,2 m, de culoare cenuşie, cu pigmentaţie cărămizie, ce provine de la locuinţele incendiate la momentul distrugerii orașului.

Arheologii sunt de părere că această cetate Tamasidava are și o particularitate unică, spre deosebire de alte așezări omenești de pe teritoriul țării. După distrugerea și arderea orașului, nimeni nu a mai locuit aici.