Sultanul Ahmed I, soțul și mare iubire a sultanei Kosem

Adevărata poveste a eroinei serialului Kösem (Kösem Mahpeyker Sultan n.1589, Tinos – d. 1651), a fost consoarta favorită (hasekî) a sultanului Imperiului Otoman Ahmed I. Pentru a înțelege mai bine acțiunile acestei eroine ar fi bine să cunoaștem întreg contextul real și istoric al perioadei. Ahmed I s-a născut în 1590 și a ajuns pe tronul Imperiului Otoman în anul 1603. El i-a urmat la tron tatălui său, Mehmed al III-lea, pe data de 22 decembrie 1603.

Încă din primul moment, deși era foarte tânăr, Ahmed a arătat că este stăpân pe sine şi independent. În timpul ceremoniei el însuşi şi-a pus sabia strămoşului său Osman Gazi la brâu şi nu a aşteptat ca vizirii să-l aşeze pe tron, cum era obiceiul, ci s-a aşezat singur. Imperiul se afla în război cu două mari puteri:Imperiul Habsburgic în Europa (Războiul cel Lung) și cu Persia (1603-1618). în afara acestor conflicte în Anatolia continua răscoala Jalal, care începuse încă din vremea tatălui său, iar rebelii controlau o bună parte dintre teritorii impreiale. Abia după trei ani de la urcarea pe tron a lui Ahmed I rebeliunea a fost suprimată. Represaliile au fost brutale, iar în fruntea armetelor trimise să lichideze insurecția numit Kuyudzhu Murad-Paşa. Pentru reușita sa din Anatolia, Kuyudzhu Murad-Paşa, va fi răsplătit de Ahmed I cu cel mai înalt titlu din administrația otomană după sultan, Mare Vizir al Imperiului Otoman.

Revolta din Anatolia a încurcat mult planurile Imperiului nu doar în timpul lui Ahmed I, ci și în timpul tatălui. Șahul persan Abbas I, profitând de retragerea armatei otomane pentru înăbuşirea răscoalei, a expulzat trupele otomane rămase din Azerbadjan, Georgia şi alte teritorii cedate în temeiului Acordului de la Instanbul din 1590. O parte dintre funcționari văzând că Imperiul este presat din mai multe părți vroiau să încheie un armistiţiu cu Persia. Aproape că Ahmed I fusese convins de aceștia, când în 1612 otomanii au recunoscut cuceririle lui Abbas I.

Vezi și: 

Viața și moartea sultanei Kösem. Povestea adevărată a celei mai puternice sultane otomane

Roxelana lui Suleyman Magnificul, sclava care a condus Imperiul Otoman 

Suleyman Magnificul, între istoria ca şi telenovelă și istoria ca adevăr 

Moartea lui Suleyman Magnificul – un secret de stat  

Totuși un lucru s-a întâmplat chiar înainte de ratificarea acordului:doi prinţi georgieni i-au cerut sultanului protecţie. Acest fapt l-a determinat pe Abbas I să acţioneze, dar sultanul Ahmed I a socotit că armistiţiul este încălcat. A fost o mișcare foarte îndrăzneață din partea sa, dublată de execuția celor care susțineau armistiţiului cu Persia. Din păcate, deși au fost câștigate câteva victorii, asediul Erevanului a fost sortit eșecului.

Pe celălalt front în Europa, Ahmed I a ales să conducă personal oastea otomană în campania din anul 1605, care s-a soldat cu cuceriarea cetăţii din Esztergom pe 3 octombrie 1605. Problemele interne de care aminteam, revolta Jalal dar şi mişcarea naţională de eliberare din Porto-Levante, i-a impus sultanului să negocieze cu Habsburgii.A fost semnat armistiţiul în 1606 la Zhitvatorok, potrivit căruia turcii refuză să ceară tribut anual de la Austria şi recunoaşte titlul imperial al Austriei.

Oamenii din jurul sultanului Ahmed I

Este important să privim și pe acești oameni care l-au influențat pe Ahmed în luarea deciziilor. Este cunoscut că, prin tradiție, mama sultanului avea o influență mare acestuia. De asemenea marii viziri aveau un cuvânt greu de spus. Unul dintre Marii Viziri ai Imperiului Otoman la începutul domniei lui Ahmed I era Derviş Mehmed-Paşa.El s-a născut în Bosnia şi avea funcţia de îngrijitor al tânărului Ahmed. În 1603, când Ahmed a devenit sultan, Derviş a devenit gardian al camerelor sultanului, iar mai apoi Kapudan-Paşa. La acel moment mama lui Ahmed I, Valide Handan-Sultan a încercat să influenţeze pe fiului său împotriva lui Derviş-Paşa. Soarta face ca în 1605 mama lui Ahmed I să moară, iar Derviş Paşa va încerca să își mărească influenţa asupra sultanului.

Acțiunile lui Derviş-Paşa în vor îndepărata de sultan și îi vor atrage nemulțumirea populară. De exemplu încercarea de a lua impozite în baza balconurilor caselor a înrăutăţit situaţia şi mai tare. Până la urmă Ahmed I a aflat că fostul său gardian plănuia să-l „ucidă”. Pe 11 decembrie 1606 la Consiliul Divanului, Derviş-Paşa a fost executat la ordinul sultanului.

O mare influenţă asupra sultanului a avut soţia sa Kösem Sultan. În 1604, în haremul lui Ahmed I a apărut o nouă slujnică pe numele Anastasia, de origine greacă. Ea era fiica unui preot creştin de pe insula Tinos din Marea Egee. Otomanii au vândut-o la târgul de robi. Cumva povestea ea seamănă cu cea a lui Hurem-sultan, sotia lui Suleiman I. Ea era prima slujnică din grupa slujnicilor din haremullui Ahmed I, de aceea el a numit-o Kösem „căpetenia tribului”. Se mai cunoaşte încă o variantă a numelui-Mahpeyker. Kösem a devenit favorita sultanului, iar Mahfiruz, fosta favorită, a fost trimisă în Palatul Vechi. Osman (fiul lui Mahfiruz) a rămas în Palatul Topkapi, iar de el avea grijă Kösem Sultan. Ahmed I era foarte ataşat de Kösem Sultan.

Mai mult decât creșterea copilului din relația cu Mahfiruz, Kosem l-a influențat și în alte decizii personale. de exeplu relația cu fratele mai mic Mustafa. Tradiția otomană făcea ca în numeroase cazuri să se practice fratricidul pentru a nu se mai emite pretenții la tron. Cel care reușea să ocupe tronul, de obicei își executa frații. Sunt destul de multe cazuri când acestia erau doar exilați sau închiși într-un palat uitat. De la începutul domniei sale, sultanului Ahmed I îi era frică de fratele său mai mic Mustafa, care era închis în Kafes.

Cu cât frământările intene și amenințările din afara imperiului erau mai puternice, cu atât decizia de execuție a lui Mustafa apărea mai oportună. Diplomatul Contarini a scris în 1612 că Sultanul a dat două ordine să-l sugrume pe Mustafa, însă în ambele cazuri şi-a schimbat decizia. Se pare că în primul caz pe el l-a oprit durerile acute în stomac, iar în al doilea l-a speriat mult furtuna ce s-a abătut peste Istanbul și mai ales peste Palatul Topkapi. Contarini susține că salvarea lui Mustafa este datorată lui Kösem Sultan, care a interpretat evenimentele ca niște semne divine împotriva acestei decizii.

Moscheea Albastră din Istanbul

În timpul domniei lui Ahmed I a fost construită celebra Moschee Albastră din Istanbul. Considerată o bijuterie a Istanbului, moscheea a fost ridicată pe locul vechiului palat al împăraților bizantini, față în față cu hipodromul și Hagia Sophia, la acel moment cea mai importantă moschee din oraș. Construcția a început în august 1609 cu o ceremonie la care a participat însuși sultanul, care-și propusese să ridice cea mai impresionantă moschee din întregul imperiu. A reușit, deși construcția sa nu poate rivaliza cu Hagia Sophia, din care s-a inspirat.

Sultanul Ahmed a rămas în istorie și prin acțiunile sale menite să îmbunătățească viața supușilor său. De exemplu a luat o serie de măsuri pentru stoparea și eradicarea epidemiei de pojar din 1606, dar și reformă pentru ameliorarea situației materiale a poporului. Ahmed I a murit de tifos în anul 1617 şi a fost înmormântat într-un mausoleu de lângă Moscheea Albastră.