Stalin, oțelul și mitralierele: adevărata față a economiei sovietice în anii Marii Crize
Recesiunea ar fi pornit din New York după ce s-a produs un crah bursier în octombrie 1929 și din cauza turbulențelor a rezultat un nou război mondial. Totul a pornit de la condamnabil sistem de producție capitalist și nu se putea pune cineva cu un val nimicitor. Existența unei supraproducții de mărfuri ar fi dus la un dezastru mondial din cauză că fabricile au ajuns să fie sufocate de stocurile nevândute.
Istoricii au repetat povestea până a devenit un adevăr științific de necombătut, dar parcă ar fi ceva ciudat în formulările asemănătoare ale specialiștilor comuniști și capitaliști. Oare nu cumva se ascunde ceva și intelectualii care au jurat să scrie numai adevărul?
Uzinele mecanice ale epocii au cunoscut fenomenul de supraproducție și comenzile curgeau din partea statelor. Minereul de fier era deosebit de căutat și ajungea în economie sub formă de oțeluri speciale de o calitate din ce în ce mai bună. Nu se făcea economie de metale rare, cromul și nichelul fiind dificil de obținut.
Iosif Vissarionovici Stalin era stăpân peste un imperiu ce se întindea pe două continente și avea putere absolută. Chiar dacă a fost acuzat că nu se pricepea la problemele militare, a manifestat un interes deosebit pentru mitraliere grele, cele care puteau să țină linia frontului prin tirul neîntrerupt. Erau robuste și răcite cu apă, capabile să funcționeze pe timp de iarnă și în noroi.
Modelul Maxim 1910 dovedise ce poate în Primul Război Mondial și apoi în Războiul civil din Rusia. Stalin a dat ordin să fie modernizată și a apărut varianta 1930 de 63,6 kg, cea care rezista la presiunea provocată de gloanțele puternice și multe.
Armata Roșie dispunea astfel de un excelent mijloc defensiv, dar se impunea și în ofensivă prin faptul că putea fi tractată chiar de servanți. Nu sunt cunoscute încă datele exacte de producție, dar unele surse electronice amintesc de depășirea cotei de 5.000 de exemplare anual, crea ce nu era puțin în vreme de pace și de recesiune. Puține state în lume fabricau mitraliere din cauza complexității construcției metalice, dar Stalin a ordonat un ritm alert de dotare a Armatei Roșii.
Armele de poziție erau grele și lente, ceea ce le făcea prea puțin dorite de strategi și militari. Trebuia ceva ușor și mobil, care să fie multiplicat în foarte multe exemplare. Uzinele sovietice au primit schițele pentru modelul DP-28, o pușcă-mitralieră ce putea să asigure sprijin de foc infanteriei în ofensivă.
Încă nu se cunoaște exact numărul de exemplare produse, secretul stalinist fiind uluitor, dar peste 100.000 de arme au fost trimise către trupe și depozite. Populația Rusiei sovietice a fost terorizată pentru a se realiza armament de toate tipurile și s-a ajuns ca foametea să ucidă milioane de persoane, fenomen cunoscut astăzi sub denumirea de Holodomor.
Mortalitatea a fost ridicată în toată perioada interbelică și industrializarea nu ajuta cu ceva nivelul de trai. Locuitorii lagărului socialist au avut parte de o viață de chin și înainte de război, centrul de putere de la Kremlin fiind obsedat de dezvoltarea unor uzine mecanice necesare realizării revoluției mondiale. Se dorea doar cucerirea întregii planete pentru cele scrise cândva de un oarecare Karl Marx.
Pușca-mitralieră DP-28 era o bijuterie metalică ce revoluționa dotarea infanteriei sovietice prin dotarea cu încărcătoare cu câte 47 de cartușe de calibrul 7,62 mm. Dispunerea în plan orizontal permitea o ochire ușoară a țintelor. Soldatul sovietic dispunea de o rezervă de muniție deosebită din moment ce inamicii capitaliști aveau încărcătoare cu numai 20 de cartușe. Industria sovietică cu destinație specială era de o lăcomie uimitoare și cartușele cereau mult metal. Se adăuga pulberea de propulsie.
Armele si muniția de infanterie păreau mici si neimportante in raport cu măreția industriei sovietice, dar necesitau cantități uriașe de metale și Stalin s-a gândit la rezolvarea problemei. Uniunea Sovietică a fost un imperiu ridicat pentru obținerea de metal, cel despre care se spunea că aduce fericirea pe cap de locuitor.
Combinatul siderurgic de la Magnitogorsk a început să producă fier din 1932 și producția i-a rămas secretă. A fost ridicat cu ajutorul deținuților politici chiar în anii de recesiune. A fost dezvoltat tot cu deținuți și complexul de la Norilsk, cel care furniza nichel și cupru. Norillag a fost înființat în 1935 si producția a început în 1939.
Armele automate se înmulțeau
Istorici conservatori se găsesc din belșug și aceștia vor ține cu înverșunare la ideile vechi. Nu pot niște mitraliere să încurce teoriile savanților reputați. Problema este că armele automate se înmulțeau și au fost urcate în avioane. Erau multe și consumatoare de muniție scumpă. Numai în anul 1932 au fost livrate 3.019 exemplare și alte 1.284 de PV-1 au fost modelate în oțel.
S-a scris că a fost supraproducție și așa a pornit nenorocirea universală, cea care ar fi ocolit Uniunea Sovietică. Realitatea a fost că tocmai lagărul stalinist a fost cel care a provocat o prăbușire a nivelului de trai până la genocid prin înfometare în 1932 – 1933. Stalin a sacrificat mase de țărani în numele colectivizării pentru a completa forța de muncă în sectoarele în care statul comunist nu dorea să investească în muncile grele, un instrument ideal pentru exterminarea în mod util a maselor de dușmani ai poporului.
Sătenii reprezentau o populație pasivă și inutilă în stilul de viață tradițional și se putea trece la distrugerea satului tradițional în favoarea personalului care să manevreze tractoare și alte utilaje agricole. Uzina de tractoare din Stalingrad a fost ridicată în anii de recesiune și de foamete și a livrat tractoarele ce urmau să înlocuiască țăranii ce nu doreau să priceapă măreția ideii comuniste. Kremlinul a dus un război brutal și total împotriva satului și geografia socială a fost complet schimbată. Chiar dacă uzina producea tractoare, nivelul de trai nu dorea să crească. Industrializarea nu era făcută pentru fericirea maselor de muncitori și țărani.
Marea Criză Economică a fost doar o manifestare a planurilor realizate de guverne în vederea declanșării unui nou război mondial și cursa a fost accelerată din 1926. Efectele s-au văzut din 1929 asupra unor categorii de populație, dar era un detaliu pentru cei ce gândeau la nivel global. Iosif Stalin a făcut totul pentru a dezvolta producția de arme automate pentru a ucide un număr de oameni intr-un timp cât mai scurt. Mitraliera de aviație era un obiect special ce nu putea fi produs în multe locuri de pe planetă și era necesară o uzină întreagă cu personal instruit pentru a asigura aprovizionarea aviației. România nu putea să fabrice o astfel de tehnică militară nici măcar în 1944. Nici mitralierele terestre nu erau la îndemâna multor state și în producție de mare serie.
Economia, populația și nivelul de trai au fost ciuruite de mitraliere în perioada în care se spune că nu produceau uzinele mecanice și proiectanții visau la arma perfectă. Aceasta a apărut în 1932 și deja 365 au fost asamblate în 1933, adică exact când populația din Ucraina pierea de foame. Mitraliera Șkas era capabilă să umple cerul cu gloanțe prin cadența de 1.800 de lovituri pe minut. Atingerea unei astfel de performanțe se realiza cu ajutorul unor cartușe special concepute și realizate.
Nu puteau fi folosite de alte arme de același calibru. Unitatea de foc era de până la 1.500 de exemplare și nu se făcea economie în domeniul aeronautic. Mitraliera Șkas avea numai 9,8 kg, dar era exact ce dorea Stalin. Exista Era mică, simplă de produs în masă și eficace. Acestea erau obiectele speciale de calitate pentru care a fost ridicată o întreagă industrie.
Trebuie să dispară teza că recesiunea a pornit în urma crahului bursier din New York din moment ce lagărul sovietic își încorda mușchii în vederea declanșării revoluției mondiale și cerul era saturat cu mitraliere începând din 1926. Totul se făcea pentru război și nu contau pierderile colaterale. Nu era degeaba Stalin un om de oțel.
Foto sus: Combinatul siderurgic de la Magnitogorsk, în anii '30 ai secolului trecut (© Неизвестный автор, Public domain, via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
