Spionii sovietici realizau hărţi extrem de detaliate ale Marii Britanii

Britanicul John Davies, specialist în cartografie, a studiat în detaliu 160 de hărţi realizate de sovietici în timpul Războiului Rece, care arată interesul major al spionilor sovietici pentru realizarea unei imagini detaliate a terenului Marii Britanii.

Analiza hărţilor realizate de serviciile de informaţii militare ale URSS, necunoscute până de curând, a scos la iveală aspecte neştiute ale campaniei de spionaj conduse de Moscova. 90 de oraşe britanice sunt reprezentate în cele 160 de hărţi. Cercetările lui John Davies arată că serviciile de spionaj sovietice căutau informaţii mult mai detaliate decât şi-au imaginat vreodată englezii.

Hărţile, realizate în anii 1950-1960, conţin mii de informaţii care, la momentul respectiv, nu erau disponibile în sursele cartografice britanice. Astfel, acestea nu ar fi putut fi obţinute decât de spionii care culegeau informaţii direct de pe teren. În aceste hărţi găsim informaţii privind înălţimea unor poduri, greutatea maximă susţinută de poduri, tipuri de produse realizate în unele fabrici, chiar şi materialele folosite pentru pavarea unor anumite drumuri. De asemenea, hărţile arată că sovieticii erau interesaţi cu precădere de topografia subacvatică a estuarelor şi râurilor britanice. În urma cercetărilor, Davies a ajuns la concluzia că aceste date deţinute de sovietici erau diferite de cele din hărţile Amiralităţii, astfel că hărţile spionilor ruşi nu puteau fi realizate decât pe baza unor informaţii obţinute în urma unor misiuni proprii de cartografiere a estuarelor şi porturilor britanice.  Davies crede că sovieticii au obţinut aceste date folosind sonare secrete montate pe vasele sovietice cărora le era permis accesul în apele britanice.

Calitatea şi cantitatea datelor din aceste hărţi variază foarte mut. Spre exemplu, vestul oraşului Edinburgh este prezentat pe hărţi extrem de detaliat, în timp ce hărţi ale altor zone ale capitalei scoţiene nu conţin la fel de multe informaţii. Variaţiile reflectă probabil schimbările în mediul în care operau agenţii sovietici. Restricţiile impuse diplomaţilor sovietici privind locurile pe care le puteau vizita erau periodic întârite. Numărul persoanelor pe care Uniunea Sovietică avea dreptul de a-l trimite în Marea Britanie varia de asemenea. Spre exemplu, în 1971, 105 diplomaţi ruşi au fost expulzaţi de pe insulă când un dezertor a mărturisit că serviciile de informaţii sovietice încercau să identifice potenţiale ţinte dispuse să schimbe tabăra.

Davis s-a folosit de cercetările sale pentru a studia şi modul în care serviciile de informaţii sovietice foloseau fotografia din satelit pentru a obţine date adiţionale pentru hărţi. El a explicat că această metodă putea însă furniza informaţii ce puteau fi interpretate greşit:spre exemplu, pe harta oraşului Tesside apare ceea ce sovieticii credeau că este un nou drum în construcţie. De fapt, era vorba de o conductă de gaze care, din satelit, părea a fi un drum. Spionii sovietici au adunat mii de hărţi şi ghiduri urbane pentru a realizarea unor hărţi cât mai detaliate. Se întâmpla însă ca datele pe care spionii le trasmiteau cartografilor să nu mai fie valabile. Pe unele hărţi apar linii de tren sau trasee de feribot care nu mai fuseseră folosite de zeci de ani.

Toate structurile-cheie aveau culori specifice:negru pentru obiective industriale, verde cele militare şi violet pentru obiective administrative (de la secţii de poliţie şi oficii poştale, până la staţii de autobuz sau primării). Pe lângă oraşele mari, precum Londra, Manchestor, Birmingham, Liverpool, Glasgow sau Cardiff, ruşii s-au arătat interesaţi şi de centre urbane mai mici, precum Bath, Gloucester, Colechester, Guildford şi York. Unele hărţi urbane erau aduse la zi din punct de vedere al informaţiilor odată la 10-15 ani.

Adunarea tuturor informaţiilor presupunea punerea la punct a unei vaste operaţiuni ce implica diplomaţi, spioni, delegaţii comerciale sau culturale (ale căror membri erau, adeseori, agenţi sub acoperire) şi spioni recrutaţi pe plan local. Deşi majoritatea hărţilor datează dinainte de căderea Uniunii Sovietice, unele au fost făcute însă în anii '90, demonstrând că serviciile de informaţii sovietice şi-au continuat unele operaţiuni şi în era postcomunistă. Cea mai recentă dintre cele 160 de hărţi – a oraşului Falmouth din Cornwall – datează din 1997.

Aceste hărţi au ieşit la lumină treptat după prăbuşirea colosului sovietic. În 2003, John Davies a descoperit mai multe asemenea hărţi într-o librărie din Letonia. Ele proveneau dintr-un depozit sovietic secret aflat în oraşul Cēsis din estul ţării. Alte hărţi au fost descoperite în circumstanţe asemănătoare în Estonia şi Polonia.

Sursa:www.historyextra.com/