„Spioanele” care au salvat mii de ostaşi români în Primul Război Mondial. Şi-au riscat viaţa pentru România Mare
Sacrificiul acestor femei nu a fost inutil, întrucât la finalul războiului s-a împlinit un mare vis românesc, concretizat prin unirea provinciilor româneşti.
Ecaterina Teodoroiu, cunoscută şi sub numele de „Eroina de la Jiu”, nu este singurul exemplu emblematic de femeie în ceea ce a însemnat sacrificiul suprem care a condus la realizarea României Mari.
Zona Vrancea a fost principalul teatru de război în prima conflagraţie mondială, aici fiind lansată celebra lozincă rămasă celebră în istorie, „Pe aici nu se trece!” Iar acest lucru s-a datorat şi unor femei de toată isprava de pe meleaguri vrâncene.
Clemansa Chilian, Ioana Cotea, Profira Macovei şi Stanca Pantazică sunt doar patru dintre femeile care au dat dovadă de un curaj teribil în anul 1916, după ce a doua zi după Crăciun şi-au văzut satul ocupat de armatele germane. Ele au făcut parte din gruparea condusă de ţăranul Vasile Chilian, un localnic înstărit din satul Burca, comuna Vidra, care ajutat de rude şi prieteni a înlesnit militarilor români rămaşi în teritoriul ocupat şi prizonierilor evadaţi din lagărele nemţeşti să treacă pe ascuns linia frontului, dincolo în Moldova.
Clemansa Chilian
Trupele nemţeşti au ocupat satul Burca pe 26 decembrie 1916, poziţionându-se pe malul râului Putna. Peste această apă, la 400-500 de metri, era fixat frontul româno-rus. Alături de soţii lor, Clemansa Chilian, Ioana Cotea, Profira Macovei şi Stanca Pantazică au fost implicate într-o reţea de spionaj care a furnizat informaţii utile Armatei Române, inclusiv despre tehnica militară a unităţilor militare ce se găseau în acea zonă.
În vara anului 2017, înaintea marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, întreaga organizaţie complotistă a lui Vasile Chilian a fost prinsă. Tot grupul a fost arestat, iar capul grupării şi alţi patru „locotenenţi” au fost aduşi la Focşani, judecaţi în zilele de 27-29 iulie, fiind condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare pe 30 august.
Condamnate la ani grei de închisoare
Soţiile eroilor, Ioana Săcăluş, Clemansa Chilian, Ioana Cotea şi Stanca Pantazică au fost condamnate la ani grei de închisoare şi au executat pedeapsa în trei închisori: Râmnicu Sărat, Buzău şi Jilava. „Clemansa a fost arestată de ocupant şi trimisă într-un lagăr german, unde a fost supusă unui regim istovitor de muncă.După încetarea ostilităţilor şi-a respectat cu sfinţenie statutul de văduvă de război, primind o pensie din partea Statului Român”, potrivit istoricului Ionuţ Iliescu de la Muzeul Vrancei.
Arthur Văitoianu, unul dintre generalii Armatei Române în Primul Război Mondial, impresionat de gestul acestor femei, a continuat să ţină contact cu ele.
În memoriile sale a scris că soţia lui Chilian se străduieşte din greu să-şi agonisească traiul cu demnitate: „Mai târziu, după ce duşmanul fusese gonit din ţară, una din primele mele griji a fost să iau contact cu familia Chilian si cu ceilalţi prieteni ai mei din munţii Vrancei, cu care conlucram în timpul campaniei. Am regăsit acelaşi cald patriotism la femeile lor, în care unele fuseseră condamnate la muncă silnică şi care totusi, niciodată, n-au solicitat nici o răsplată”, scrie Văitoianu. Generalul face şi o referire strictă la Ioana Săcăluş, care a rămas cu sechele.
„Soţia unuia din martiri, de loc din Păulesti, al cărei soţ fusese executat, vă pot spune că a suferit o adevărată dramă, în sensul că i s-au pus în casă câţiva soldaţi care n-aveau altă menire decât să o ameninţe mai în fiecare zi că o va împuşca şi pe ea, cât şi pe micul ei copil. Din această pricină a căzut bolnavă grav de inimă şi dacă a putut rezista ea este astăzi incapabilă de a munci şi a-şi creşte copilul”.
Monument în onoarea lor
În onoarea lor, în comuna Vidra a fost ridicat în anul 2018 singurul monument din ţară dedicat unor femei eroine.
„Mi se pare nemaipomenit ce au putut să facă aceste femei. Să transporte 3.000-4.000 de prizonieri, pe la ele treceau, îi spălau, îi despăducheau, le dădeau haine şi îi duceau mai departe, le dădeau mâncare. Au făcut eforturi supraomeneşti”, spune profesorul Ioan Mateescu, unul dintre cei care au contribuit la realizarea monumentului.
