Sparta hoplitic─â ÔÇô cum vedea lumea un adev─ârat spartan!  jpeg

Sparta hoplitic─â ÔÇô cum vedea lumea un adev─ârat spartan!

La jum─âtatea secolului al VII-lea ├«.Hr., ├«n lumea greac─â se generalizeaz─â un nou tip de instrument tactic, falanga de pedestra┼či greu ├«narma┼úi, hopli┼úii. Numele de hoplites deriv─â de la substantivul colectiv ta hopla, panoplia ÔÇô totalitatea armelor ofensive ╚Öi defensive pe care le poart─â ├«n aceast─â forma╚Ťie fiecare o╚Ötean: coiful, plato╚Öa, cnemidele care ├«i ap─âr─â gambele, lancea ╚Öi sabia scurt─â, ├«n fine ÔÇô scutul, toate c├ónt─ârind cam 45 de kilograme de metal; numele de falang─â pe care ├«l poart─â forma╚Ťia compact─â ┼či articulat─â de pedestra┼či, ├«naint├ónd inexorabil c─âtre linia de b─âtaie a inamicului, folose╚Öte imaginea articula╚Ťiei degetelor de la m├óini, indispensabile una fa╚Ť─â de cealalt─â.

Falanga se caractrizeaz─â print-o dispunere ╚Öi ac╚Ťiune compact─â, care depind, ├«n ultim─â instan╚Ť─â, de un nou tip de scut, aparut ├«n sec. VII ├«.Hr. Relativ mic, rotund, acesta are ca particularitate cele dou─â m├ónere de prindere, unul ├«n centrul scutului ╚Öi cel─âlat ├«n marginea dinspre st├ónga a acestuia. Purtat pe m├óna dreapt─â, scutul este petrecut pe bra╚Ť p├ón─â la cot ╚Öi apucat de m├ónerul din margine, a╚Öa numita antilabe. Astfel, scuturile nu-i mai ap─âr─â pe fiecare dintre o╚Öteni ├«n parte, ci formeaz─â ca un fel de carapace comun─â, ├«n care fiecare scut ap─âr─â flancul drept al celui care ├«l poart─â ┼či flancul st├óng al vecinului s─âu de r├ónd. E vorba, ├«n esen┼ú─â, de un nou tip de r─âzboi, ├«n care efortul principal nu mai apar┼úine unor r─âzboinici de elit─â, urma┼úi, cu mai mult─â sau mai pu┼úin─â eficacitate, de cetele lor, ci unor forma┼úii compacte de o┼čteni ├«naint├ónd ├«n r├ónduri str├ónse ┼či ├«n pas caden┼úat, dictat de un flautist, auletes, care scandeaz─â din fluierul dublu ritmul de mar╚Ö.  

1388726583900 jpg jpeg

De la Sparta lui Menelaos la Sparta lui Licurg

Desigur, elemente ale acestei noi sintaxe a r─âzboiului apar ├«nc─â din epocile anterioare: istorici importan╚Ťi ai Greciei antice invoc─â adesea o tradi╚Ťie care urc─â cel pu╚Ťin p├ón─â la epopeea homeric─â. Dar conjunc╚Ťia care duce la generalizarea falangei de hopli╚Ťi realizeaz─â pe c├ómpul de lupt─â un ideal de egalitate ┼či de reciprocitate extins de la o elit─â militar─â ┼či aristocratic─â la ├«ntreg poporul ├«narmat.

Cazul clasic, demonstr├ónd omologia la toate nivelele ÔÇô social, politic, militar ┼či de mentalitate ÔÇô a acestor inova╚Ťii r─âm├óne Sparta secolului al VII-lea ├«.Hr. Cetatea Spartei, st─âp├ónind c├ómpia Laconiei din Peloponez, era vestit─â ├«nc─â din epopeea homeric─â, unde apare ca fiind st─âp├ónit─â de ├«nsu╚Öi Menelaos Atridul, fratele lui Agamemnon ╚Öi so╚Ťul p─âr─âsit de Elena pentru principele troian Paris/Alexandros.

├Än realitate, Sparta propriu-zis─â nu pare s─â fi fost un mare centru al civiliza╚Ťiei bronzului. Adev─ârata glorie a Spartei este legat─â de generalizarea metalurgiei fierului, concomitent─â de altfel cu difuziunea epopeilor, la ├«nceputul mileniului I ├«.Hr.: teritoriul pe care ├«l controleaz─â cetatea este remarcabil de bogat ├«n minereu de fier.

Datorit─â acestui fapt, ca ╚Öi fertilit─â╚Ťii Laconiei, precum ╚Öi altor circumstan╚Ťe mai pu╚Ťin evidente, Sparta se distinge ├«nc─â ├«n cursul primelor secole de cristalizare a cet─â╚Ťilor grece╚Öti at├ót prin dimensiunile cu totul neobi╚Önuite ale teritoriului pe care ├«l controleaz─â: spre jum─âtatea sec. VI ├«.Hr., dup─â cucerirea Messeniei, Sparta st─âp├ónea, cu cuvintele lui Tucidide, dou─â cincimi din Peloponez (Thuc. 1.10.2) adic─â aproximativ 8.500 km2. Atena, care era singura cetate comparabil─â ca suprafa╚Ť─â a teritoriului, domina Atica cu doar 2.500 km2.

 Succesiunea inteligibil─â a evenimentelor istoriei social-politice a Spartei este evocat─â de cea mai mare parte a izvoarelor antice pornind de la o stare de dusnomia, de discordie intern─â, urmat─â apoi de reformele atribuite lui Licurg, care instaureaz─â buna r├ónduial─â, eunomia, pentru care cetatea Lacedemonei va fi elogiat─â cu asupra de m─âsur─â ├«n literatura istoric─â ╚Öi filosofic─â din antichitate, ╚Öi nu numai.

Clipboard01h jpg jpeg

Mirajul spartan ╚Öi succesiunea lui 

Aceasta e de fapt ÔÇô ├«mpreun─â cu absen╚Ťa aproape total─â a surselor scrise locale - principala piedic─â ├«n calea reconstituirii cu un grad rezonabil de certitudine a primelor secole din istoria Spartei. Cu excep╚Ťia a doi poe╚Ťi din sec. VII ├«.Hr., ambii compun├ónd la Sparta, cu toate c─â tradi╚Ťia sus╚Ťine c─â ambii ar fi provenit din Grecia micro-asiatic─â - Tyrtaios de la Milet ╚Öi Alcman de la Sardes, capitala regatului lidian - toate informa╚Ťiile din surse scrise de care dispunem provin de la autori mult prea dep─ârta╚Ťi nu doar ├«n timp, ci, foarte adesea, ╚Öi ├«n spa╚Ťiu.

Aten╚Ťia pe care ei o acord─â Spartei este un sub-produs al idealiz─ârii acesteia ca model de cetate ÔÇťbine r├ónduit─âÔÇŁ ÔÇô adic─â, ├«n ultim─â instan╚Ť─â, non-democratic─â. ├Än confrunt─ârile de idei care preced, apoi ├«nso╚Ťesc, ╚Öi, ├«n fine, urmeaz─â R─âzboiul peloponesiac, modelul de cetate ideal─â dominat─â de o elit─â r─âzboinic─â ascetic─â ╚Öi ├«nsufle╚Ťit─â de un ethos comun se substituie durabil adev─âratei cet─â╚Ťi spartane, ╚Öi sub acest aspect idealizat devine idealul politic al tuturor oligarhiilor.

Mai mult, modelul spartan este preluat ╚Öi propus de genera╚Ťii succesive drept ideal politic ╚Öi etic, ajung├ónd apoi, din secolul al XVIII-lea p├ón─â foarte aproape de noi, ├«n ideologia nazist─â, care ├«i exalt─â deoptriv─â virtu╚Ťile cazone, practicile de nemiloas─â eugenie ╚Öi obedien╚Ťa total─â fa╚Ť─â de comandan╚Ťii care ├«i exprim─â ethos-ul.  

Dusnomia ╚Öi eunomia 

Revenind ├«n epoca arhaic─â, avem toate motivele s─â credem c─â, ├«n esen┼ú─â, conflictele pe care le evoc─â tradi╚Ťia sub numele de dusnomia, ÔÇťdiscordia intern─âÔÇŁ, sunt consecin╚Ťe ale aproprierii ╚Öi distribuirii inegale a p─âm├ónturilor arabile ├«n perioada de cristalizare a institu╚Ťiilor cet─â╚Ťii. C├ónd anume se situeaz─â aceast─â etap─â ├«n istoria Spartei e ceva mai greu de determinat.

Tradi╚Ťia care atribuie unui erou civic, legiuitorul Licurg (Lukourgos), instituirea legilor ╚Öi uzan╚Ťelor ├«nsumate sub numele de eunomia, situeaz─â ac╚Ťiunea acestui personaj foarte devreme, c├óndva la limita ├«ntre mileniul II ╚Öi mileniul I ├«.Hr. Arheologia ne interzice s─â accept─âm aceast─â dat─â timpurie; dac─â ├«ns─â suspend─âm pentru moment problemele cronologiei, ╚Öi examin─âm faptele istorice cunoscute independent de Licurg, constat─âm c─â spartanii ├«ncep prin a-╚Öi asigura domina╚Ťia asupra ├«ntregii Laconii, ╚Öi continu─â, ├«n sec. VIII-VII ├«.Hr., purt├ónd r─âzboaie de expansiune mai departe, ├«n Messenia, c├ómpia m─ânoas─â din vestul peninsulei.

E limpede c─â, a╚Öa cum remarca ├«nc─â M. Finley, Sparta se confrunt─â cu tensiuni ╚Öi conflicte interne legate de distribu╚Ťia p─âm├ónturilor ÔÇô problema cu care se confrunt─â toate cet─â╚Ťile grece╚Öti ├«n aceast─â vreme. Spre deosebire ├«ns─â de marea majoritate a acestora, care ÔÇťroiescÔÇŁ ├«n marea mi╚Öcare de ├«ntemeiere a apoikiilor dincolo de mare, Sparta ├«╚Öi permite s─â caute solu┼úia acestor tensiuni ├«n expansiunea teritorial─â, anex├ónd Messenia.

Cavaleri ╚Öi r─âzboinici de r├ónd 

Pornind de la informa┼úiile textelor referitoare la r─âzboaiele messeniene , avem toate motivele s─â presupunem c─â, cel pu╚Ťin pentru Sparta, acesta a fost stimulentul cel mai important pentru perfec╚Ťionarea ╚Öi generalizarea tacticii hoplitice.

Mai mult, Pausanias, un autor t├órziu, din epoca roman─â, dar care folose╚Öte surse de foarte bun─â calitate, ne istorise╚Öte c─â aceast─â tactic─â ar fi fost mai ├«nt├ói experimentat─â ├«n timpul r─âzboaielor messeniene de contingentul a┼ča-numi┼úilor cavaleri, hippeis, cei 300 de r─âzboinici nobili care reprezentau elita tradi┼úional─â a armatei spartane.

Ace╚Öti r─âzboinici de elit─â ar fi inventat ╚Öi exersat cei dint├ói tactica bazat─â pe o forma╚Ťie compact─â ac╚Ťion├ónd ca un singur om ╚Öi spulber├ónd astfel armata du╚Öman─â. Ipoteza pare dintre cele mai plauzibile, cavalerii dispun├ónd ┼či de priceperea necesar─â, ┼či de un ansamblu de deprinderi ┼či de gesturi simbolice ale unei confrerii de pairi care ├«mpart ┼či primejdiile r─âzboiului, ┼či beneficiile acestuia.

├Äntr-o a doua etap─â, cei 300, ar fi extins aceste principii la ├«ntregul damos, care devine o formidabil─â falang─â de 9.000 de o╚Öteni bine antrena╚Ťi, dispu╚Öi ├«n r├ónduri str├ónse care se pot la nevoie substitui unul altuia, amenin╚Ť├ónd du╚Ömanul cu o ├«nsp─âim├ónt─âtoare p─âdure de l─âncii. E greu de ╚Ötiut dac─â Sparta a fost cu adev─ârat cea dint├ói cetate care a inventat falanga, dar putem afirma cu certitudine c─â este cetatea care a folosit la maximum ├«ntregul poten╚Ťial militar al acestui r─âzboi ├«n forma╚Ťie compact─â.

Sursele din sec. VII ├«.Hr., de data asta chiar de la Sparta, cu deosebire poemele lui Tyrtaios, atest─â faptul c─â, departe de a reprezenta o simpl─â modificare tactic─â, asumarea r─âzboiului hoplitic presupune ╚Öi o muta╚Ťie radical─â ├«n privin╚Ťa ethos-ului r─âzboinic ╚Öi chiar civic.

Restaurare sau inova╚Ťie?  

Reforma va fi fost ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â, ├«n sec. VII ├«.Hr., ca o re├«nviere a eunomiei datorate unui personaj legendar, Licurg, pentru a-i ├«nlesni instaurarea ╚Öi perenitatea. Pornind de la o revolu┼úie tactic─â, pe care o proiecteaz─â ├«ns─â asupra ansamblului de raporturi de putere ├«n polis, ea instituie, ├«n planul propriet─â┼úii, al func┼úiei militare ┼či politice, al imaginarului comun, un ansamblu de m─âsuri coerente ┼či sistematice al c─âror rezultat avea s─â fie cetatea lacedemonian─â clasic─â a ÔÇŁcelor asemeneaÔÇŁ, hoi homoioi, numele-standard pe care ├«l poart─â cet─â┼úenii spartani.

Sub aspect militar, reforma const─â ├«n instituirea falangei. Sub aspectul propriet─â┼úii, reforma consacr─â cristalizarea durabil─â a propriet─â┼úii de tip spartiat - ├«ntr-un dublu registru, cel al propriet─â┼úii comune ┼či publice asupra ├«ntregului teritoriu rural, ┼či cel al posesiunii strict viagere a loturilor egale alocate spartia┼úilor ÔÇôloturi pe care ├«ns─â ei nu le lucreaz─â, nici m─âcar nu le administreaz─â ├«n vreun fel, de vreme ce unica lor ocupa╚Ťie este cea a preg─âtirii pentru r─âzboi.

Pentru a institui aceast─â profesionalizare a hopli╚Ťilor lacedemonieni, unic─â ├«n lumea greac─â la aceast─â dat─â, Sparta avea ├«ns─â nevoie de o m├ón─â de lucru abundent─â, adic─â de heilotai, hilo╚Ťii, o categorie social─â dependent─â, dar foarte deosebit─â de sclavi. Indispensabili r─âzboiului profesionist cultuvat de spartani, hilo╚Ťii devin du╚Ömanii perpetui ai spartanilor: anual, eforii deschid anul politic la Sparta declar├ónd r─âzboi hilo╚Ťilor. De aici ╚Öi comportamentul singular al Spartei, permanent dominat─â de sindromul cet─â╚Ťii asediate.

Cetatea celor asemenea 

R─âzboiul se identific─â astfel cu cetatea ├«ns─â╚Öi ┼či devine coextensiv cu aceasta, c├ót─â vreme agentul r─âzboinic nu mai poate fi ├«n mod exclusiv sau predominant r─âzboinicul de elit─â, ┼či coincide perfect cu cet─â┼úeanul. Acesta poart─â r─âzboi ├«n calitate de cet─â┼úean, ┼či particip─â la via┼úa politic─â, la decizie ┼či la capacitatea de a reglementa, deopotriv─â cu ceilal┼úi, treburile comune ale grupului ├«n virtutea particip─ârii sale la r─âzboiul comun.

Reversibilitatea implicit─â a calit─â┼úii de proprietar ┼či a celei de cet─â┼úean e dublat─â acum de reversibilitatea explicit─â a calit─â┼úii politice ┼či a celei militare. Pornind de aici, homoiotes - similitudinea, paritatea - componen┼úilor falangei este implicit o omologie a cet─â┼úenilor, ┼či isegoria adun─ârilor militare devine un drept civic, a┼ča cum agora epic─â, adunarea r─âzboinicilor homerici, devine locul de dezbatere al cet─â┼úii.

Reforma hoplitic─â reprezint─â punctul de convergen┼ú─â maxim─â al tuturor acestor aspecte, pun├«nd ├«n eviden┼ú─â omologia ┼či ├«ntrep─âtrunderea lor. Pe de o parte, fiindc─â instituirea falangei presupune o capacitate economic─â prealabil─â a celor chema┼úi s─â o compun─â, datori s─â-┼či agoniseasc─â pe socoteala lor panoplia, fapt care pune ├«n lumin─â, de la bun ├«nceput, leg─âtura dintre componenta militar─â a reformelor ┼či st─âp├ónirea asupra p─âm├óntului.

Norma imperativă a meselor comune, sussitiai sau pheiditiai, are drept corelat degradarea civică a acelora dintre spartiaţi care nu mai au capacitatea de a contribui cu cota de alimente prescrisă fiecăruia pentru aceste mese comune.

Acest raport elementar este ├«ns─â ├«n realitate mult mai amplu, c├ót─â vreme falanga poate fi considerat─â ca manifestare militar─â a instituirii propriet─â┼úii cet─â┼úene┼čti. ├Än noua etic─â hoplitic─â, lui Ahile cel iute de picior ├«i ia locul o┼čteanul elogiat de Tyrtaios, cel care ┼čtie s─â r─âm├ón─â statornic ├«n r├ónd, cu picioarele bine ├«nfipte ├«n p─âm├óntul patriei .

Valorizarea pozitiv─â a rezisten┼úei, statorniciei ┼či for┼úei defensive nu ├«nseamn─â numai r─âsturnarea eticii homerice a delirului belicos ┼či a bravurii nelimitate a eroului, ci ┼či elaborarea unei noi ┼či complexe ierarhii de valori, exprim├ónd concret esen┼úa de proprietar-cet─â┼úean a hoplitului. Statornic ap─âr─âtor al p─âm├óntului cet─â┼úii, hoplitul este, ├«n contrast cu eroul homeric, un r─âzboinic politizat ┼či domesticit, cum o demonstreaz─â G. Dum├ęzil ├«ntr-o carte devenit─â celebr─â, Heur et malheur du guerrier ( ÔÇťCeasul bun ╚Öi ceasul r─âu al r─âzboiniculuiÔÇŁ, Paris, 1960).

Hoplitul spartan reprezint─â o unitate similar─â ┼či echivalent─â, parte integrant─â a unui grup care cultiv─â disciplina, rezisten┼úa ┼či solidaritatea. Absorbit de elita r─âzboinicilor profesioni┼čti, care ╚Öi-a modificat el ├«nsu╚Öi comportamentul ╚Öi reprezent─ârile comune, damos-ul ├«┼či asum─â, colectiv, imaginarul agonistic individual al r─âzboinicului din vremile eroice, accentu├ónd ├«ns─â temele de solidaritate care reprezint─â, ├«ntr-un sens, propriul aport de comportament ┼či reprezentare ├«n aceast─â fuziune.