Senatul american si actiunile ilegale ale CIA în timpul lui Gerald Ford
Se impunea urgent promulgarea unei Legi a Secretului de Stat, care sa aduca presa in fata justitiei in cazul divulgarii in viitor, a informatiilor clasificate ca secrete. La sedinta Consiliului Securitatii Nationale din 7 octombrie 1974 unde Ford a propus Legea Secretului de Stat, i se atrage atentia presedintelui SUA ca atmosfera politica din America nu este propice trecerii unei asemenea legi prin parlamentul tarii. Printre argumentele aduse in sprijinul acestei obiectii contra legii este lista secretelor de stat anterioare descoperite de poporul american ca fiind minciuni ale guvernului, lista cuprinzand printre altele:ca avionul spion U-2 doborat asupra URSS cu Gary Powers la bord era "un avion meteorologic" (minciuna care l-a adus pe presedintele Eisenhower in pragul demisiei);ca America nu va ataca Cuba;ca navele americane au fost atacate in Golful Tonkin de catre Hanoi (pretext pentru aprobarea de catre Congres a starii de razboi contra Vietnamului);ca razboiul din Vietnam a fost dus pentru o cauza dreapta. Caderea de la putere a presedintelui Nixon demonstrase americanilor ca aceste minciuni nobile nu mai puteau servi democratiei.
Tot in aceste zile de dezbateri, ziarul New York Times dezvaluia poporului american ca CIA si FBI violau de peste 20 de ani corespondenta postala privata a cetatenilor SUA. Aceasta noua dezvaluire a dus la concedierea de la CIA a lui James Angleton, seful departamentului de contraspionaj si autorul cenzurii postei americanilor. Tot Angleton era cel care a sabotat ancheta parlamentului american privind asasinarea lui Kennedy ascunzand detalii care l-ar fi primejduit pe el si pe fostul director al CIA, Allen Dulles in fata justitiei americane. Gerald Ford fusese unul dintre membrii comisiei parlamentare de anchetare a asasinarii lui Kennedy iar acum ca presedinte al SUA afla cu consternare ca existau aspecte ale asasinarii despre care n-a stiut nimic, pentru ca CIA "a facut greseala iresponsabila de a nu ne da toate datele de care dispunea". Aceste aspecte absente din ancheta comisiei, l-au urmarit pe Ford pentru restul vietii sale, potrivit propriei sale marturisiri.
Tot in aceasta perioada a istoriei CIA, din timpul presedintelui Ford, are loc ancheta senatului american privind actiunile ilegale ale CIA, ancheta care a durat tot anul 1975. Henry Kissinger este acum ministru de externe si Tim Weiner descrie in detaliu eforturile depuse de Kissinger pe langa Ford pentru a bloca transferul de la CIA catre Senat a tuturor informatiilor cuprinse in dosarul intocmit de directorul CIA, Bill Colby. Din acest dosar aflam printre altele ca actiunile de asasinare de catre CIA a unor sefi de state si guverne straine, au fost incepute la Casa Alba sub directa conducere a lui Dwight Eisenhower, considerat cel mai respectat presedinte republican din istoria secolului XX.
Gerald Ford este informat acum de Kissinger ca Robert Kennedy a condus personal actiunile CIA de asasinare a lui Fidel Castro. Se ia masura ca obstructionarea anchetei senatoriale sa se faca prin mobilizarea republicanilor cu vederi de extrema dreapta din comisie. Cel insarcinat cu aceasta misiune este secretarul general al Casei Albe, Donald Rumsfeld (care sub administratia lui George Bush junior a ocupat functia de ministru al apararii si a fost artizanul razboiului din Irak). Rumsfeld este cel care s-a ingrijit de filtrarea secretelor care vor pleca de la CIA la Senat.
Merita mentionat ca directorul CIA, William Colby a fost concediat si a disparut in conditii neelucidate, dupa ce plecase singur cu o barca la pescuit. Cadavrul sau n-a fost gasit pana azi ... In locul lui Colby, presedintele Ford numeste la conducerea CIA un posibil candidat republican pentru Casa Alba, de a carui concurenta Ford voia sa scape:George Herbert Walker Bush. Nu era un general, un amiral sau un spion, era un simplu politician. Fusese membru al camerei deputatilor din Congres in doua legislaturi, dupa care a concurat de doua ori pentru senat si a pierdut. Mai fusese ambasadorul SUA la ONU pentru 22 de luni, iar in 1974 pierduse ocazia de a deveni vicepresedintele SUA, Ford preferandu-l pe Nelson Rockefeller. Drept consolare, Ford ii cere lui Bush sa-si aleaga un post de ambasador intr-o tara de prestigiu. Bush alege R.P. Chineza si pleaca la Beijing. Acum devenise directorul general al CIA dupa indelungi ezitari, pentru ca insemna sfarsitul carierei sale de om politic. Dupa numai cateva saptamani Bush descopera ca-i place la CIA:intriga, secretele, camaraderia, tehnica de spionaj toate erau atragatoare pentru el.
Unui prieten i se va confesa scriindu-i:"Asta-i cea mai interesanta slujba pe care am avut-o pana acum". Numai ca 80% din bugetul anual pentru spionaj era sub controlul militarilor de la Pentagon unde ministru era Donald Rumsfeld, care l-a sabotat sistematic pe Bush.
Sub conducerea lui Bush, CIA va avea operatii si sprijin financiar catre regele Hussein al Iordaniei, presedintele Mobutu din Congo si Manuel Noriega din Panama. George Bush senior a ramas in istoria CIA ca un lider care a incercat sa salveze departamentul de actiuni clandestine dar si cu reputatia de a fi supus agentia CIA politicienilor de la Washington. Ultimele lui cuvinte ca director la CIA catre noul presedinte ales, Jimmy Carter, au fost urmatoarele:"CIA este ineficienta si speriata".