Scriitorii, în fața cenzurii comuniste: „Lui Ionel Teodoreanu nu-i place să asculte”

Temutul Comitet de Lectură sau mai bine zis de Cenzură a făcut zile fripte tuturor scriitorilor care nu respectau întru totul litera și spiritul Partidului. Printre acești scriitori s-a numărat și Ionel Teodoreanu.

Scriitorul Ionel Teodoreanu a fost poftit la Minister pentru a se discuta cu el soarta vechilor sale cărți în majoritate epurabile sau necesitând modificări esențiale. Ionel Teodoreanu a răspuns că nu dorește să discute soarta acestor cărți înainte de a scrie noul său roman care va trebui să demonstreze schimbarea ce s-a petrecut în el.

Romanul se va numi „Ceața cea mare” și va avea aproximativ următorul subiect: Într-o noapte se nasc două procese. O fată este arestată pe stradă de un agent pentru că a fredonat încet „Internaționala” (acțiunea se petrece în timpul dictaturii lui Antonescu). În aceeași noapte, un tânăr aristocrat depravat ucide bătrâna sa amantă pentru a-i fura banii.

Desfășurarea acestor procese este folosită pentru a scoate la iveală adevărata față a burgheziei și a justiției burgheze. În timp ce tinerii comuniști arestați sunt torturați, supuși la cazne și condamnați cu sălbăticească asprime, protipendada face tot posibilul pentru a salva sub tot felul de pretexte pe tânărul aristocrat.

N-am putut face prea multe sugestii lui Ionel Teodoreanu, căruia îi place să vorbească dar nu-i place să asculte. L-am avertizat totuși asupra primejdiei ce îl paște de a prezenta fals viața și lupta din ilegalitate a comuniștilor, dat fiind că el nu o cunoaște.

De aceea, l-am sfătuit să plaseze în centrul acțiunii un personagiu care-i este mai apropiat, de pildă apărătorul comuniștilor și să descrie pe aceștia din urmă din unghiul de vedere al apărătorului. De asemenea, am atras atenția lui Teodoreanu asupra necesității de a studia o serie de materiale ale Partidului în care se analizează epoca pe care o descrie.

Sursa: ANIC, fond Ministerul Artelor și Informațiilor, dosar 98/1948. 15 iulie 1948