Sarmizegetusa - Centrul religios al dacilor

Cele mai spectaculoase și mai importante vestigii ale civilizației dacice le găsim în zona orașului antic Sarmizegetusa, capitala Daciei preromane. O adevărată „metropolă“ montană cu sute de terase antropogene, întinsă pe o lungime de cca. 6 km și o lățime de cca. 1 km, la altitudini cuprinse între 750 și 1.100 m, în inima Munților Șureanu. Aici se află așa-numita zonă sacră, delimitată – se pare – de ziduri, formată din șapte sanctuare, două rotunde și cinci rectangulare (unele dintre ele cu etape evolutive distincte).

Marele sanctuar patrulater de pe terasa a X-a a avut, se pare, chiar coloane din andezit. Avem un drum în trepte, continuat cu o alee pavată, pe care probabil se desfășurau diferite procesiuni, canale de drenaj al apei, ziduri de susținere a teraselor, cu blocuri de piatră inscripționate cu diferite semne. Ansamblul nu își găsește nicăieri analogii în Europa „barbară“. Efortul extraordinar realizat de daci, ce a implicat defrișarea și terasarea muntelui, conceperea sistemului de drenare a apelor, transportul și prelucrarea pietrelor pentru edificarea acestor monumente, este, fără îndoială, impresionant și atestă gradul înalt de civilizație și de organizare socială atins în zona Sarmizegetusei pe parcursul secolului I.

Un interes aparte prezintă celebrul „soare de andezit“, considerat de unii autori drept punctul central al ansamblului – altarul. Beneficia pe dedesubt de un canal de scurgere, iar pe marginea sa, în micile nișe rectangulare vizibile și astăzi, erau înfipte o serie de mici piese de marmură de forma literei „T“. Nu poate fi exclus ca dincolo de rolul său de altar pentru libații, poate și sacrificii, acesta putea să fi îndeplinit și anumite funcții de ordin astronomic.

Maniera inegală de publicare a rezultatelor săpăturilor arheologice efectuate până acum nu permite în acest moment o reconstituire foarte sigură a cronologiei și arhitecturii acestor monumente. Multe dintre presupunerile acceptate în literatura mai veche de specialitate se dovedesc, la o analiză mai atentă, a avea temeiuri șubrede. De pildă, astăzi, ipoteza conform căreia zona sacră ar fi fost edificată sub Burebista în secolul I î.Hr. este pusă la îndoială de tot mai mulți cercetători.

De aceea cred că până la publicarea unei lucrări monografice de către colectivul de cercetare, cu planuri arheologice, inventare și tot ceea ce trebuie, este mai bine să fim rezervați cu privire la propunerile de reconstituire și interpretare pe care le regăsim prezentate în diferite lucrări mai mult sau mai puțin științifice.

Marele sanctuar circular de la Sarmizegetusa (după catalogul Incursiuni dacice în mediul virtual)

Nu departe de Sarmizegetusa, pe culmile muntoase de la Rudele, Meleia și Pustâiosu, la altitudini de cca. 1.300-1.400 de metri, s-au descoperit o serie de construcții circulare, cu inventar deosebit (ceramică pictată „de lux“, obiecte de fier etc.). Unii au considerat că ar fi vorba despre niște simple stâne regale. Dar alți autori au venit cu o altă interpretare, mai interesantă, conform căreia am avea de-a face cu locuințele preoților-pustnici despre care vorbeau Strabo și Flavius Josephus.