Rommel a avut noroc: A murit la timp!
Am terminat cartea despre Rommel, Dramă şi onoare, scrisă de un neamţ din Timişoara, Otto Greffner, publicată în 1998 la o editură din Arad, găsită după întoarcerea din Normandia în dulapul consacrat fascismului în general şi lui Hitler, în particular.
Potrivit unei hîrtii plasate în exemplarul primit, cartea mi-a fost trimisă, cu flatările tipice autorilor care-ţi expediază produsul muncii lor, în speranţa că voi scrie şi, îndeosebi, voi publica despre ea cîteva rînduri, pe vremuri, cu mult înainte de momentul din prezent. Din cuprinsul epistolei, înţeleg că mi-a fost expediată pentru a mă îmboldi la lectura cărţii.
N-am făcut-o atunci.
O fac acum, încercînd părerea de rău că n-am cumpărat de-a lungul timpului, şi alte cărţi despre Erwin Rommel.
Niţel telenovelistică prin accentul pus pe relaţia cu nevastă-sa (ce bizar, îi scria de pe front despre tactică şi strategie!), pe enigmele existenţei, dintre acestea cele mai multe vizînd absenţa feldmareşalului din Africa şi din Normandia, tocmai cînd era nevoie de el, cartea confirmă avertismentul din scrisoare că e plină de greşeli de corectură.
Am citit-o însă cu pasiune.
Asta şi pentru că e prima monografie despre întreaga viaţă a lui Rommel, după eşecul axat pe relaţia dintre neamţ şi americanul Patton.
Reţin însă, sub stindardul unor mai vechi însemnări (una despre Armand Călinescu desigur), marele noroc al lui Rommel de a fi murit la timp şi din motive conform cu mersul istoriei.
Din cîte se ştie, Erwin Rommel a murit la 14 octombrie 1944, pe bancheta din spate a maşinii, după ce alesese între otravă şi pistol, la sugestia lui Hitler, ca să nu fie adus la Tribunalul Poporului.
Momentul, despre care n-am citit suficient, pentru a mă edifica, ridică multe întrebări.
Iată cîteva dintre ele:
- 1) A fost sau nu Rommel amestecat în Complotul din 24 iulie 1944?
- 2) Dacă n-a fost, cum s-a ajuns ca Hitler să-l bănuiască?
- 3) Dacă nu se otrăvea ce s-ar fi întîmplat? L-ar fi condamnat Tribunalul Poporului sau l-ar fi achitat din lipsă de dovezi?
- 4) Hitler i-a oferit alternativa sinuciderii la tîrîrea într-un Proces de trădare. Ar fi fost Procesul riscant doar pentru Rommel? Cum ar fi arătat Procesul avîndu-l drept acuzat de trădare pe cel mai cunoscut militar al Germaniei?
Din cîte se ştie, Hitler i-a propus, în schimbul sinuciderii, funeralii naţionale, ca unui erou mort nu prin sinucidere, ci în urma rănilor căpătate după accidentul de pe una din şoselele Germaniei.
Dacă ştia că Rommel a fost în complot, de ce i-a propus Hilter soluţia asta? De dragul lui Rommel sau şi de dragul propagandei hitleriste?
Dacă m-aş apuca serios de subiect (Doamne fereşte, asta mi-ar mai trebui! şi aşa mă depărtez pe zi ce trece de proiectele începute), poate că aş găsi răspunsul la aceste întrebări.
Pînă atunci (pînă cînd mă va lovi nenorocirea de a lăsa proiectele pe jumătate gata şi a mă apuca de enigma Rommel), pot nota, fără un efort în plus de studiu, că Erwin Rommel a avut noroc cu carul murind la timp şi suspectat de a fi complotat împotriva lui Hitler.
Ca şi în alte cazuri (Armand Călinescu, de exemplu), faptele sale de pînă atunci s-au reaşezat sub semnificaţia nouă, impusă de moartea tragică.
În acelaşi timp, dispariţia la timp l-a scutit de chemarea la Nuremburg şi, prin asta, i-a înlesnit gloria într-o Istorie scrisă de învingători.
Foto sus: Funeraliile lui Erwin Rommel, la 18 octombrie 1944 (© Bundesarchiv Bild 183-J30704)
Mai multe pentru tine...
