România Mare și modernizarea prin importuri în anul 1939

Contemporanii din România aveau impresia că nu se schimbă ceva în statul în care se formase după unirea din 1918 și multe articole din ziare ilustrau această părere. A fost promovată intens de către politrucii comuniști și a fost normal să fie repetată de către istoricii de astăzi, cei ce sunt comozi în gândire. Se știe doar că România era doar un oarecare stat agrar – industrial.

Realitatea a fost că statul și patronii făceau eforturi pentru a aduce tehnologie din Occident și s-a procedat la fel în anul 1939. Spre România se îndrepta un flux de mărfuri de cea mai bună calitate în schimbul materiilor prime, dar se dorea să se treacă la o prelucrare superioară și astfel să fie redus importul. În plus, mărfurile urmau să fie exportate la prețuri mai bune.

Numai din Germania au fost aduse în acest ultim an de pace 9.700 t de mașini-unelte, dispozitive ce puteau să producă alte mașini. Industria textilă a primit 1.500 t de utilaje pentru prelucrarea cantităților mari de lână de pe piață. Se aducea și bumbac din import. Industria alimentară a primit alte 400 t de aparate și mașini, cam puțin în raport cu ceea ce se putea prelucra până la nivel de delicatese.

Dezvoltarea industriei românești este demonstrată și de importurile de fier brut, cel ce urma să intre în componența mașinilor sau în structura de rezistență a clădirilor. Au fost aduse 53.000 t și alte 20.000 t se prezentau sub formă de bare de fier. Era o mare cerere de metal pe piața românească și se prefera aducerea acestuia gata prelucrat în loc să fie obținut din minereuri și cocs, materii prime ce se găseau greu în spațiul românesc sau necesitau prea multe trenuri.

Au fost aduse și 7.300 t de autocamioane pentru a transporta rapid mărfurile în interiorul orașelor sau de la gară până la consumatori. România se moderniza rapid și carele nu mai erau interesante.

Numai din aceste câteva date existente în statisticile germane se vede că se realiza o transformare spre epoca motorului și fabricile românești treceau chiar la electrificare, proces încetinit de costisitoarele baraje pentru amenajarea de hidrocentrale de mare putere. Au fost aduse 6.200 t de aparatură electrică pentru folosirea noii surse de putere în locul cărbunelui. Cum aburul era la modă pentru a genera putere industrial, au fost importate 870 t de compresoare și pompe.

Satul a fost definit drept tradițional și conservator, dar vântul schimbării se făcea simțit și tindea spre furtună. Numai din Germania au fost aduse în anul 1939 3.800 t de mașini agricole, dar datele reci ale statisticilor nu spun despre ce anume s-a importat în această masă. Au fost o continuare a celor 3.800 t din 1938. Se adăugau o mie de tone de unelte agricole, mediul rural având o adevărată foame de fier și producția internă nu era suficientă pentru asigurarea modernizării.

Țara se schimba la față după model occidental, dar tehnica era mai greu de văzut din moment ce era adăpostită în spațiile de producție, multe dintre acestea fiind departe de București, locul în care erau publicate ziarele și cărțile. Au fost aduse din Germania în 1939 țevi din oțel cu o masă de 14.700 t, dar acestea intrau în infrastructură și nu erau vizibile pentru mulțimi. Moda era cea de la Paris și se construia mult în stil Art Deco, chiar cu tendințe spre brutalism în Bucureștiul cel cu prețuri mari în ceea ce privește terenurile.

Erau multe de făcut în România Mare, dar au fost anumiți conducători care au dorit cu orice preț război în Europa și a rezultat un dezastru mai mare decât prima conflagrație mondială. Statul din Carpați a fost atacat din toate direcțiile și a pierdut multe realizări interbelice din cauza bombardamentelor aeriene care au vizat industria și infrastructura feroviară, o plăcere mare fiind aceea de a realiza și lovirea orașelor din apropiere.

_{Foto sus:
Bucureștiul interbelic. Imagine surprinsă de fotograful Nicolae
Ionescu}