Risipa banilor ȋn vremuri de crizǎ

Anul 1929 a fost marcat de declanșarea unei recesiuni economice, cea mai mare din istoria capitalismului. Nici spațiul comunist n-a scǎpat, dar nu se dorea recunoașterea situației reale a popoarelor sovietice. Romȃnia pǎrea o țarǎ fericitǎ din moment ce fǎcea parte din lumea liberǎ și dispunea de importante cantitǎți de petrol și cereale pentru export. Birocrația de la București putea sǎ comande orice fiindcǎ sume importante veneau la fiecare recoltǎ. Țǎranii erau uitați de cei ce aveau gloria ȋn capitala denumitǎ Micul Paris.

Regele Carol al II-lea nu prea avea contacte cu lumea realǎ, ci se visa un mare și genial conducǎtor. Luxul fǎcea parte automat din recuzita monarhicǎ pentru obținerea de prestigiu ȋn ochii maselor. Aurul, pietrele prețioase și catifeaua erau ȋn mod obligatoriu aduse de la Paris. Funcțiile civile nu erau suficiente și regele visa și la glorie militarǎ. A ordonat ȋn 1930 sǎ se realizeze ȋn Franța trei bastoane de mareșal ȋn valoare totalǎ de 500.000 lei.

Generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu ar fi fost normal sǎ primeascǎ simbolul valorii militare supreme, dar regele ȋși pǎrǎsise unitatea ȋn timpul rǎzboiului, adicǎ dezertase. Istoria se uitǎ repede și conteazǎ obiectele strǎlucitoare. Problema bastoanelor constǎ ȋn faptul cǎ pentru aceste obiecte de lux a fost aruncatǎ o avere din fondurile armatei romȃne. Venitul unui romȃn era estimat la 11.100 lei ȋn 1929 și a scǎzut la 5.300 ȋn 1933. Trupele din cazǎrmi o duceau foarte greu, ȋn 1931 fiind ȋnregistrat un deficit de peste 200.000 de cǎmǎși, peste 200.000 de indispensabili, 150.000 ciorapi de lȃnǎ, 50.000 perechi de cizme etc.

Birocrația dǎdea cu banii ȋn stȃnga și ȋn dreapta, firesc ca sǎ se ajungǎ la probleme financiare și economice. Nu existǎ interes din partea funcționarilor pentru cheltuirea raționalǎ a banul public. Marea Crizǎ Economicǎ parcǎ nici nu exista pentru conducerea de la București.