Rio 2016, pagina neagră a olimpismului românesc

Cea de a XXXI-a ediție a a Jocurilor Olimpice de vară, desfășurate la Rio de Janeiro între 5 și 21 august 2016, reprezintă, fără îndoială, cea mai slabă reprezentare a sportului românesc din întreaga sa istorie olimpică postbelică. 

Cu un bilanț jenant, de numai patru medalii (1 aur, 1 argint și 2 bronz), delegația României s-a situat pe locul 47 în clasamentul final pe națiuni, în condițiile în care la olimpiada braziliană s-au aliniat competitori din 207 țări ale lumii. Așadar, cu nu mai puțin de 20 de locuri mai jos decât la olimpiada precedentă, de la Londra, unde, vă reamintesc, ne situaserăm pe poziția a 27-a, 10 locuri mai jos decât la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Or, având în vedere că delegația de la Rio a cuprins 96 de sportivi, față de 105 la Londra, nu poate fi invocată sub nicio formă dimensiunea lotului deplasat. În schimb, ridică un uriaș semn de întrebare consistența acestei delegații, valoarea sportivilor creditați cu șanse la podiumul olimpic și felul în care a fost pregătită atingerea vârfului lor de formă. La cârma COSR venise, e drept, doar la jumătatea ciclului olimpic, Adrian Petrache, în condițiile în care Octavian Morariu s-a retras cu mare întârziere, deşi depășise primele sale două mandate, iar rezultatele erau în continuu regres. În plus, la Rio s-a declanșat și rușinosul scandal privind echipamentul (fake Kappa) contractat de COSR pentru sportivii olimpici, ceea ce a condus până la urmă la demisia președintelui în exercițiu.

Acasă la Pelé, fără Pelé

Sarcina de a găzdui o ediție a Jocurilor Olimpice de vară a fost pentru Brazilia o mare onoare, dar și o sarcină extrem de complicată. Vorbim despre o țară celebră pentru turismul care a făcut-o faimoasă, dar în pofida căruia rămâne săracă. Și chiar în celebrul Rio, cu o populație de aproape 7 milioane de locuitori, celebrele favele, care flanchează Copacabana din înălțimea dealului Corcovado, oricât de spectaculoase și pitorești ar fi, ascund multă, foarte multă sărăcie, mizerie și criminalitate. De altfel, pericolul infracționalității a fost una dintre marile griji ale organizatorilor și ale Comitetului Olimpic Internațional, idee în care numărul forțelor de ordine mobilizate a fost de două ori mai mare decât la Londra, apropiindu-se de 90.000 de polițiști și militari. Și totuși, incidente au apărut, ba chiar a fost dejucat și un atentat, prin arestarea la timp a potențialilor teroriști. Iar deasupra tuturor acestor probleme reale a plutit și teama de țânțarul Zika, purtătorul virusului cu același nume, care a diminuat și numărul turiștilor potențiali, dar care a ocolit, din fericire, această ediție a Jocurilor Olimpice.

Dincolo de toate, brazilienii au reușit până la urmă și la timp să se achite cu brio de sarcinile lor organizatorice, asigurând cadrul optim pentru o olimpiadă atrăgătoare și valoroasă. Bazele sportive au fost fără reproș, satul olimpic a devenit cel mai mare din toată istoria Jocurilor Olimpice, iar Maracana, celebra Maracana, refacută și modernizată, a găzduit o splendidă ceremonie de deschidere în ziua de 5 august 2016.

Flacăra sosită pe stadion trebuia aprinsă în ultimul schimb de inegalabilul Pelé, care a declinat însă istorica onoare, invocând starea sa precară de sănătate. Ajuns astazi la aproape 78 de ani și mergând în baston, Edson Arantos Do Nascimento s-a scuzat public, transmițând următorul comunicat: „Dragi prieteni, doar Dumnezeu este mai important decât sănătatea mea! În viața mea am avut fracturi, operații, dureri, internări, victorii și înfrângeri, respectându-i întotdeauna pe cei care mă admiră. Sunt responsabil pentru deciziile mele și am încercat întotdeauna să nu-mi dezamăgesc familia și poporul brazilian. În acest moment, nu mă simt destul de bine pentru a participa la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Ca brazilian, mă rog lui Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți cei care vor participa la acest eveniment, astfel încât să fie un mare succes și să se încheie în liniște”. Emoționant!...

Dacă a lipsit Pelé, publicul a fost încântat de celebrele modele ale Victoria’s Secret, Alessandra Ambrosio și Adriana Lima, atât la ceremonia de deschidere, cât și, pe tot timpul Jocurilor, într-un show al NBC transmis direct de pe plaja Copacabana.

Casa olimpică a României, într-o splendidă clădire cu arhitectură colonială

Dacă n-ați vizitat încă Rio de Janeiro, merită s-o faceți. Sigur că veți face plajă pe Copacabana, sigur că nu veți rata ocazia să vă fotografiați în fața stadionului Maracana, dar cu siguranță veți urca şi pe Corcovado, pentru a ajunge la celebra statuie a lui Iisus, denumită „Cristo Redentor” (Cristos Mântuitorul). Monumentul înalt de 38 de metri a devenit simbolul orașului Rio de Janeiro, unde a fost dezvelit și sfințit în 1931. Realizat de sculptorul francez Paul Landowski, are în el și o parte românească, întrucât realizarea capului îi aparține compatriotului nostru, Gheorghe Leonida.

Pe timpul Jocurilor Olimpice de la Rio, „Casa olimpică a României” a fost găzduită de splendida clădire a Consulatului General din Rua Cosme Velho, chiar lângă teleferic. Cumpărată de statul român în 1928, această clădire cu arhitectură colonială se numără printre imobilele istorice din Rio, iar amfitrionul delegației noastre a fost consulul general Ovidiu Grecea. O gazdă caldă și îndatoritoare pentru sportivi și antrenori, ca și pentru invitații lor, care puteau admira astfel și frumusețea răpitoare a clădirii, dar și tradiționala ospitalitate românească.

Mușchetarele de aur

Dacă n-ar fi fost nici aceste patru fete și dacă scrima românească nu și-ar fi respectat tradițiile, făcându-și încă o dată datoria, ne-am fi trezit cu încă un record istoric negativ, revenind acasă fără un titlu olimpic. Doar la primele două participări ale României la Jocurile Olimpice de vară, din 1924 și 1936, s-a întâmplat să nu cucerim o medalie de aur, dar așa am reușit, totuși, să egalăm situația de la Helsinki, din 1952!

Cvartetul de spadasine al antrenorului Dan Podeanu – Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop şi Loredana Dinu – și-a luat revanșa în fața campioanelor olimpice din China, învingându-le într-o finală electrizantă. Nu înainte însă de a trece succesiv de echipele SUA (24-23, în prelungiri) și Rusiei, în semifinale (45-31). Apoi, în finala care ne-a ținut cu sufletul la gură, cu chinezoaicele, valoare scrimei românești se va confirma cu brio, fetele noastre triumfând cu un scor fără echivoc: 44-38!

Argintul cucerit de Horia Tecău și de Florin Mergea, în proba de dublu, reconfirmă și el tradițiile și potențialul tenisului românesc, iar prestația lor din finala cu tandemul spaniol Rafael Nadal-Marc Lopez a fost impresionantă. Meciul a durat două ore și jumătate, dând, totuși, câștig de cauză ibericilor, cu 6-2, 3-6, 6-4.

Despre canotajul românesc putem spune că și-a salvat onoarea prin bronzul cucerit de schifistele din echipajul de 8+1 (Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereş, Laura Oprea, Adelina Boguş, Andreea Boghian şi Daniela Druncea), deși așteptam cu mult mai mult, dat fiind lotul amplu de canotori deplasat la Rio. Puternica revenire va apărea însă la mondialele din anul următor.

În fine, cea de-a patra medalie românească de la Rio a venit în ultimul moment cum se spune, de la luptătorul Albert Saritov, un sportiv cecen de 31 de ani, naturalizat în primăvara anului olimpic, căruia s-ar cuveni să-i fim recunoscători.

Rateurile dureroase din arena olimpică

Nu putem încheia această rememorare fără a puncta măcar suita copleșitoare de rateuri ale unor sportivi români de la care așteptam medalii și la Rio. Lista ar putea fi deschisă de chiar Cătălina Ponor (doar locul 7 în finala de la bârnă), de Marian Drăgulescu, care a ratat și el podiumul de premiere, de sabrerul Alexandru Dolniceanu, de Corina Căprioriu, care nu și-a mai putut reedita medalia de la Londra, ca să nu mai vorbim și despre fostul campion olimpic de tir Alin Moldoveanu, care nu a mai prins la Rio nici măcar finala.

Decepția cea mai mare a venit, însă, de la naționala de handbal feminin a României, care a pășit cu stângul în turneul olimpic (19-23 cu Angola!), pentru a ceda apoi în fața Norvegiei (27-28), nereușind să treacă de nivelul grupelor.

Iar ca o bomboană pe colivă avea să vină pentru delegația României retragerea medaliei de bronz cucerită de halterofilul Gabriel Sâncrăian, la categoria 85 kg. Depistat cu stanozolol la controlul antidoping de la Rio, el avea să fie suspendat pentru următorii opt ani, avându-se în vedere că se afla la a doua asemenea gravă încălcare a elementarelor reguli sportive, după suspendarea de doi ani, din 2013. Jalnic...

Foto: Guliver/Getty Images