Revolu┼úia pa┼čoptist─â, 170 de ani   Direc┼úie cheie: ┬źA familiariza pe oameni cu ideea unei Rom├ónii ├«ntregi┬╗ jpeg

Revolu┼úia pa┼čoptist─â, 170 de ani. Direc┼úie-cheie: ┬źA familiariza pe oameni cu ideea unei Rom├ónii ├«ntregi┬╗

Revolu┼úia rom├ón─â de la 1848 nu numai c─â a reprezentat triumful ideilor moderne, a idealurilor de libertate ┼či unitate na┼úional─â ┼či a elementelor progresiste care le propagau, ├«n spe┼ú─â o intelectualitate cu vederi largi, format─â ├«n centrele universitare pariziene, dar a constituit ┼či un moment istoric fundamental ├«n procesul form─ârii ┼či afirm─ârii diploma┼úiei rom├óne moderne.

Revolu┼úia a cuprins astfel ├«n desf─â┼čurarea ei toate elementele constitutive ale unui veritabil aparat diplomatic: un Minister al Trebilor din Afar─â, precum ┼či un corp de diploma┼úi dovedind profesionalism ┼či patriotism incontestabil. La r├óndul ei, ac┼úiunea diplomatic─â propriu-zis─â a beneficiat de toate elementele specifice: demersuri diplomatice directe c─âtre reprezentan┼úii diplomatici ai unor mari puteri; ac┼úiunea de negociere cu diploma┼úii unei puteri ostile, ├«n spe┼ú─â tratativele cu reprezentan┼úii Imperiului Otoman; trimiterea peste hotare a unor diploma┼úi cu ÔÇ×├«ns─ârcin─âri specialeÔÇŁ.

1 jpg jpeg

├Än urma victoriei revolu┼úiei ├«n ┼óara Rom├óneasc─â, la 9 ┼či 11 iunie 1848, Guvernul provizoriu revolu┼úionar de la Bucure┼čti, instaurat ├«n urma abdic─ârii ┼či p─âr─âsirii ┼ú─ârii de c─âtre domnitorul regulamentar Gheorghe Bibescu, s-a preocupat cu prioritate ┼či de modernizarea ┼či perfec┼úionarea institu┼úiei de promovare a politicii externe rom├óne┼čti, de aducerea ei la standarde europene. Secretariatul Statului sau Departamentul Postelniciei, ministerul Afacerilor Str─âine creat la 1830 ┼či 1831 prin Regulamentul Organic, a fost transformat ├«n Ministerul (Departamentul) Trebilor din Afar─â, similar organismelor de resort existente ├«n statele suverane. Pe l├óng─â secretariatul guvernului a luat fiin┼ú─â o sec┼úie av├ónd ca obiect ÔÇ×rela┼úiile din afar─âÔÇŁ, condus─â de redutabilul ziarist Constantin A. Rosetti, ┼či, ├«n sf├ór┼čit, a fost instituit─â ┼či func┼úia de agent diplomatic cu misiuni speciale. Prin aceste canale a fost realizat─â informarea oficialit─â┼úilor ┼či a opiniei publice interna┼úionale asupra caracterului noii puteri revolu┼úionare din ┼óara Rom├óneasc─â, a programului ei de ac┼úiune, s-au stabilit contacte diplomatice directe cu alte state europene. 

Primele ac┼úiuni ÔÇô ÔÇ×de la egal la egalÔÇŁ. Astfel, la 13/25 iunie 1848, prelu├ónd portofoliul Ministerului (Departamentului) Trebilor din Afar─â, Nicolae B─âlcescu, primul ministru de Externe revolu┼úionar, s-a adresat consulilor celor trei Mari Puteri la Bucure┼čti, Jules Hory (Fran┼úa), Robert Colquhoun (Anglia) ┼či Charles de Kotzebue (Rusia), inform├óndu-i ├«n mod oficial despre victoria revolu┼úiei ┼či despre instituirea ┼či intrarea ├«n vigoare a noilor structuri, ├«n special noua Constitu┼úie, care ÔÇ×primise sanc┼úiunea ┼čefului statuluiÔÇŁ. ├Än calitatea sa oficial─â, B─âlcescu ├«i asigura c─â inten┼úiona s─â fac─â tot ceea ce ├«i st─âtea ├«n putin┼ú─â pentru a men┼úine ├«n continuare bunele raporturi avute p├ón─â atunci cu ace┼čtia, ÔÇ×de la egal la egalÔÇŁ.  

A doua zi, la 14/26 iunie, succesorul lui Nicolae B─âlcescu, Ion Voinescu II, a continuat demersul predecesorului, inform├óndu-i pe consuli asupra abdic─ârii lui Gheorghe Bibescu, asupra structurii noului guvern ┼či a ministerului de Externe. ├Än aceea┼či zi, Voinescu II i se adresa omologului s─âu francez, Jules Bastide, ÔÇ×de la egal la egalÔÇŁ ÔÇô formul─â preluat─â de la B─âlcescu ÔÇô inform├óndu-l asupra evenimentelor revolu┼úionare petrecute ├«n Valahia, dar ┼či asupra protestului consulului Rusiei. ├Än aceast─â situa┼úie, ┼čeful diploma┼úiei rom├óne revolu┼úionare nu se d─âdea ├«n l─âturi de a solicita sprijinul Fran┼úei ├«mpotriva unei posibile interven┼úii armate a Rusiei ┼úariste, ├«n vederea ├«n─âbu┼čirii revolu┼úiei proasp─ât victorioase.

La 15/27 iunie, ministrul de Externe ├«┼či continua demersurile, scriindu-le lui Ion Ghica, agentul ┼ó─ârii Rom├óne┼čti la Constantinopol, ministrului de Externe al Por┼úii Otomane, Rifaat Pa┼ča, ┼či generalului Jacques Aupick, ambasadorul Fran┼úei ├«n capitala otoman─â. Lui Ion Ghica, ministrul de Externe valah i-a trimis nota care urma s─â ├«i parvin─â ┼či omologului s─âu otoman, ├«n care era prezentat─â situa┼úia post-revolu┼úionar─â din ┼óara Rom├óneasc─â ├«n urma abdic─ârii domnitorului Gheorghe Bibescu ┼či era declarat ÔÇ×devotamentulÔÇŁ poporului rom├ón fa┼ú─â de ├Änalta Poart─â. Generalului Aupick ├«i era solicitat sprijinul pentru ob┼úinerea din partea Por┼úii o recunoa┼čterii noilor autorit─â┼úi ┼či ├«i era de asemenea expediat un alt exemplar al notei, ├«n acest scop.

De┼či cei doi consuli, francez ┼či britanic, pe al c─âror sprijin imediat ┼či nemijlocit contau revolu┼úionarii, s-au ├«n┼úeles s─â nu fac─â niciun gest concret de adeziune cu revolu┼úia ┼či revolu┼úionarii p├ón─â la primirea unor instruc┼úiuni din partea superiorilor lor, conducerea Ministerului de Externe de la Bucure┼čti a decis men┼úinerea unor contacte constante cu ei, inform├óndu-i pe tot parcursul asupra evolu┼úiei situa┼úiei. Astfel, printr-o circular─â adresat─â reprezentan┼úilor diplomatici str─âini ├«n ┼óara Rom├óneasc─â, la 20 iunie ace┼čtia erau ├«n┼čtiin┼úa┼úi asupra ac┼úiunii contrarevolu┼úionare din ajun, a coloneilor Ion Odobescu ┼či Ion Solomon, care ├«ncercaser─â, f─âr─â succes, arestarea guvernului revolu┼úionar.

3 jpg jpeg

Relaţiile cu Imperiul Otoman, cultivate atent.

Pentru continuitatea ac┼úiunii diplomatice ├«n raporturile mai ales cu puterile ostile, dar ┼či cu statele virtual prietene ┼či posibil aliate, ├«n care revolu┼úia triumfase, la fel ca ├«n ┼óara Rom├óneasc─â, ├«nsu┼či primul ministru de Externe al guvernului revolu┼úionar provizoriu de la Bucure┼čti, Nicolae B─âlcescu, a ├«n┼úeles mai bine ca oricine importan┼úa negocierilor ca mijloc de solu┼úionare a unei situa┼úii conflictuale sau posibil conflictuale. Iar ├«n raporturile cu Imperiul Otoman, puterea suzeran─â a Principatelor, o atare situa┼úie se putea oric├ónd ivi.

Dup─â ce, la 17/29 mai, Comitetul revolu┼úionar din ┼óara Rom├óneasc─â ├«l trimisese pe Ion Ghica, ├«n calitate de ÔÇ×agent confiden┼úialÔÇŁ, la Constantinopol, cu misiunea de a ap─âra autonomia ┼ú─ârii ├«n raport cu puterea suzeran─â ÔÇö aceast─â ac┼úiune avea loc, a┼čadar, cu trei s─âpt─âm├óni ├«naintea izbucnirii revolu┼úiei ├«n Valahia ÔÇö Nicolae B─âlcescu a fost trimis, la 24 iunie, ├«n ├«nt├ómpinarea comisarului otoman, Talaat Effendi, care sosea de la Ia┼či.

Lui Talaat Effendi, binecunoscut pentru atitudinea sa cump─âtat─â, par┼úial binevoitoare, oricum nedu┼čm─ânoas─â la adresa rom├ónilor, i se adresase ┼či ├«nm├ónase la Bucure┼čti, cu c├óteva zile ├«naintea declan┼č─ârii revolu┼úiei, un amplu ┼či detaliat memoriu, ├«n care, neg├óndu-se ideea ├«nl─âtur─ârii suzeranit─â┼úii otomane, era solicitat sprijinul acestei puteri pentru ├«nf─âptuirea de reforme ┼či ├«nl─âturarea protectoratului Rusiei ┼óariste. Poarta era totodat─â recunoscut─â ÔÇ×ca putere protectoare ┼či suzeran─âÔÇŁ.

Leg─âtura cu reprezentan┼úii puterii suzerane a fost men┼úinut─â, la 27 iunie/9 iulie guvernul provizoriu trimi┼ú├óndu-i o adres─â sultanului Abdul Medjid, ├«n care ├«l ├«ncuno┼čtin┼úa asupra adopt─ârii unei ÔÇ×constitu┼úii mai ├«n armonie cu nevoile ┼ú─âriiÔÇŁ ┼či ├«i solicita aprobarea pentru promulgarea ei.

Adresă trimisă ţarului.

La 24 iunie/6 iulie, ┼úarul Nicolae I era destinatarul unei adrese a guvernului provizoriu de la Bucure┼čti, ├«n care noile autorit─â┼úi afirmau cu hot─âr├óre ┼či ├«ndr─âzneal─â dreptul la ÔÇ×o administra┼úie din─âuntru independent─âÔÇŁ, preciz├ónd cu claritate faptul c─â ÔÇ×poporul rom├ón n-a ├«ncetat niciodat─â a protesta ├«mpotriva oric─ârei ├«ncerc─âri din─âuntru sau din afar─â de a-i lua acest dreptÔÇŁ.  

├Än document se afirma c─â ÔÇ×noua stare a lucrurilor, reclamat─â ┼či statornicit─â de ob┼čteasca dorin┼ú─â a poporului rom├ónÔÇŁ era ÔÇ×o consecuen┼ú─â foarte natural─â a independen┼úei administra┼úieiÔÇŽ din─âuntru, independen┼ú─â care trage cu sine ┼či neap─ârat ┼či dreptul de a modifica ┼či chiar de a preface legisla┼úia ┼ú─âriiÔÇŁ.

├Än ├«ncheiere, autorit─â┼úile revolu┼úionare ├«┼či exprimau ÔÇ×deplina ├«ncredereÔÇŁ c─â ┼úarul ÔÇ×nu va refuza a recunoa┼čte aceast─â fapt─â de pacinic─â regenera┼úie, care este singura ┼či adev─ârata expresie a ob┼čtii (sublinierea noastr─â ÔÇô s.n.)ÔÇŁ. Guvernul provizoriu ├«l aviza pe ┼úar c─â, ├«n cazul ├«n care nu recuno┼čtea noua stare de lucruri, nu va ezita s─â fac─â apel ÔÇ×c─âtre toat─â EuropaÔÇŁ, pun├óndu-se astfel ÔÇ×sub a ei de-a dreptul protec┼úie ┼či invoc├ónd ajutorul eiÔÇŁ.

Negocierile de la Giurgiu.

Ac┼úiunea diplomatic─â propriu-zis─â ├«n forma ei concret─â, specific─â, tratativele, precum ┼či triumful p─âr┼úii rom├óne la finalul lor reies cu claritate din negocierile derulate la Giurgiu ├«ntre reprezentan┼úii guvernului revolu┼úionar ┼či trimisul oficial al Por┼úii, Soliman Pa┼ča. 

Sosirea trimisului special al Por┼úii la Giurgiu, la 19/31 iulie, a fost precedat─â de cele cinci zile petrecute de acesta la Rusciuk, 13-18 iulie, perioad─â ├«n care s-a ├«nt├ólnit cu ministrul rom├ón al Trebilor Str─âine, Ion Voinescu II. ├Äntre cei doi a avut loc o singur─â ├«ntrevedere, cu caracter neoficial la solicitarea expres─â a comisarului Por┼úii. ├Än conformitate cu raportul ├«ntocmit de ┼čeful diploma┼úiei rom├óne, comisarul otoman l-a primit cu mult─â bun─âvoin┼ú─â ÔÇô ÔÇ×primirea cea plin─â de afabilitate ┼či amenitateÔÇŁ ÔÇô specific├ónd de la bun ├«nceput condi┼úia ca ├«ntrevederea ÔÇ×s─â nu aib─â un caracter oficialÔÇŁ, Voinescu II netrebuind s─â poarte ÔÇ×semnele slujbiiÔÇŁ, cocarda ┼či e┼čarfa.

Din p─âcate, ministrul de Externe revolu┼úionar nu ┼či-a putut atinge scopul propus ├«n cursul audien┼úei, acela de a ├«mpiedica intrarea trupelor otomane pe teritoriul Valahiei. Apoi, Voinescu II a solicitat ┼či a fost primit ├«n audien┼ú─â de comandantul trupelor otomane care ├«l ├«nso┼úeau pe comisarul Por┼úii, Omer Pa┼ča, dar nici aici nu a avut succes. O a doua audien┼ú─â la Soliman Pa┼ča, solicitat─â cu insisten┼ú─â de Ion Voinescu II la 17 iulie, va fi respins─â de trimisul Imperiului Otoman.

Emisarul oficial otoman a luat decizia de a trece Dun─ârea, ├«n ┼óara Rom├óneasc─â, dup─â cum ├«i comunica, la 19 iulie, ├«ntr-o scrisoare, administratorului jude┼úului Vla┼čca, ÔÇ×cu o┼čtile imperialeÔÇŁ, ├«ns─â ÔÇ×nu cu cuget vr─âjm─â┼čescÔÇŁ, ci pentru ÔÇ×a protegui anticile drepturi ┼či institu┼úii ale ┼ú─âriiÔÇŁ ÔÇô era clar vorba despre Regulamentul Organic ÔÇô ┼či ÔÇ×de a restabili ordinea legal─âÔÇŁ. Inten┼úiile trimisului special al Por┼úii erau, a┼čadar, destul de clare.

20 iulie: marea adunare popular─â de la Filaret.

Reac┼úia guvernului provizoriu de la Bucure┼čti a fost ferm─â ┼či f─âr─â echivoc. ├Än aceea┼či zi, la 19 iulie, a publicat un comunicat ├«n care a protestat ├«mpotriva atingerii ÔÇ×dreptului de inviolabilitate a teritoriuluiÔÇŁ, fiind totodat─â statuat dreptul ┼ó─ârii Rom├óne┼čti la ÔÇ×├«ntreaga ┼či des─âv├ór┼čita independen┼ú─â pentru cele din ├«ntruÔÇŁ.  

A urmat o perioad─â de negocieri ├«ntre cele dou─â p─âr┼úi care s-au desf─â┼čurat ├«n paralel cu mari manifesta┼úii populare, organizate la Bucure┼čti ┼či ├«n toat─â Valahia, ├«n sprijinul ap─âr─ârii realiz─ârilor revolu┼úiei. Astfel, chiar a doua zi de la trecerea Dun─ârii de c─âtre trupele otomane ┼či p─âtrunderea lor pe teritoriul ┼ó─ârii Rom├óne┼čti, la 20 iulie/1 august, la Bucure┼čti, ÔÇ×adunarea poporului rom├ón pe c├ómpul libert─â┼úiiÔÇŁ de la Filaret, ├«ntr-un num─âr impresionant de 30.000 de oameni, a protestat ├«mpotriva faptului c─â ÔÇ×armatele turce┼čti trecur─â Dun─ârea ┼či intrar─â pe p─âm├óntul rom├ónesc, f─âr─â nici un manifest, f─âr─â nici un motiv, ├«mpotriva tuturor tractatelor ┼či ├«mpotriva dreptului neamurilor ÔÇŁ.

5 jpg jpeg

La r├óndul ei, partea otoman─â a ├«nceput ┼či ea ac┼úiunea diplomatic─â, concretizat─â ├«n scrisoarea trimis─â de Soliman-Pa┼ča boierilor ┼ó─ârii Rom├óne┼čti ┼či adus─â la Bucure┼čti de secretarul s─âu, Tinghir Effendi. ├Än respectiva scrisoare, dup─â ce se declara de la bun ├«nceput Valahia ca ÔÇ×parte integrant─â a Imperiului OtomanÔÇŁ, care ├«ns─â ÔÇ×nu ├«ncetase niciodat─â de a beneficia de numeroase privilegii ┼či institu┼úii avantajoaseÔÇŁ, erau calificate evenimentele revolu┼úionare drept ÔÇ×acte ilegaleÔÇŁ, comise de ÔÇ×un anumit num─âr de indivizi, care, d├óndu-┼či numele de rom├óni, au ap─ârut ├«n mod inopinat ├«n acest Principat ┼či... au r─âsturnat guvernul!ÔÇŁ.

Misiunea comisarului extraordinar al Por┼úii era, prin urmare, aceea de a consilia mai ├«nt├ói reintrarea ÔÇ×pe drumul supuneriiÔÇŁ, ├«n caz contrar el fiind nevoit s─â treac─â la ÔÇ×m─âsuri coercitiveÔÇŁ. Erau expuse apoi cererile concrete ale Por┼úii: dizolvarea guvernului provizoriu ┼či ├«nlocuirea lui cu o locotenen┼ú─â domneasc─â ┼či, bine├«n┼úeles, abrogarea tuturor m─âsurilor cu caracter revolu┼úionar adoptate. Abia dup─â revenirea ┼ú─ârii la ÔÇ×starea sa anterioar─âÔÇŁ era dispus─â Poarta s─â reia dialogul. Soliman Pa┼ča cerea ├«n ├«ncheierea scrisorii un act de supunere pe care s─â ├«l ├«nainteze sultanului.

Manifestarea popular─â de la 20 iulie a zdruncinat ├«ns─â tonul ┼či con┼úinutul respectivei scrisori. ÔÇ×Diploma┼úia de maseÔÇŁ a fost mai puternic─â dec├ót diploma┼úia oficial─â, a elitelor conduc─âtoare. Sub presiunea poporului entuziast, Tinghir Effendi a solicitat steagul tricolor al revolu┼úiei, pe care apoi l-a ├«mbr─â┼úi┼čat.

Locotenenţa domnească.

Nu numai partea otoman─â s-a ar─âtat dispus─â la tratative ┼či ced─âri, dar ┼či autorit─â┼úile revolu┼úionare de la Bucure┼čti. La 23 iulie, o proclama┼úie a guvernului provizoriu anun┼úa depunerea puterii acestuia ÔÇ×├«n m├óinile poporuluiÔÇŁ, astfel ├«nc├ót acesta din urm─â era rugat ÔÇ×s─â aleag─â ├«ndat─â alt guvern, c─âruia ├«i va da numele de locotenen┼úa domneasc─â a ┼ó─ârii Rom├óne┼čti ┼či carele, dup─â regul─â, va fi recunoscut de c─âtre ├Änalta Poart─âÔÇŁ.  

A┼čadar, guvernul revolu┼úionar de la Bucure┼čti a acceptat ├«nlocuirea lui cu o Locotenen┼ú─â domneasc─â, alc─âtuit─â la ├«nceput din ┼čase, apoi, la solicitarea expres─â a comisarului otoman, din trei membri (├«n fapt, fo┼čti membri ai guvernului).

Locotenen┼úa domneasc─â a fost aleas─â de o mare adunare popular─â ┼či recunoscut─â de comisarul Por┼úii otomane, ├«mpreun─â cu Constitu┼úia, la 29 iulie 1848. ├Än ziua urm─âtoare, la 30 iulie, Tinghir Effendi ├«i felicita pe noii locotenen┼úi domne┼čti, Nicolae Golescu, Ion Eliade R─âdulescu ┼či Christian Tell, asigur├óndu-i c─â ÔÇ×o┼čtile ├«mp─âr─âte┼čti venite la Giurgiu sunt destinate spre a asigura lini┼čtea ┼či locotenen┼úa domneasc─â, oric├ónd va cere trebuin┼úa, se va putea sprijini pe aceste o┼čtiriÔÇŁ.

La sfatul lui Soliman Pa┼ča, ┼či ├«n urma unor discu┼úii avute de acesta cu Nicolae Golescu, a fost alc─âtuit─â o delega┼úie, o deput─â┼úie, format─â din cinci membri, Nicolae B─âlcescu, Dimitrie Br─âtianu, ┼×tefan Golescu, Grigore Gr─âdi┼čteanu ┼či Jean Honor├ę Ubicini Abdolonyme, ultimul ├«n calitate de secretar, cu misiunea de a se deplasa la Constantinopol ┼či a ob┼úine acolo recunoa┼čterea noilor autorit─â┼úi de la Bucure┼čti, a programului revolu┼úiei ┼či a noii Constitu┼úii.

Evenimentele se vor derula apoi cu rapiditate. La 2/14 august, Soliman Pa┼ča i-a invitat pe consulii str─âini s─â recunoasc─â Locotenen┼úa domneasc─â ┼či s─â stabileasc─â cu ea rela┼úii oficiale normale. La 4 ┼či 7 august, consulii Marii Britanii, Prusiei ┼či Greciei s-au prezentat la re┼čedin┼úa locotenen┼úei domne┼čti, pentru a o felicita. La 4 august, comisarul Por┼úii se adresa direct poporului rom├ón, cer├óndu-i s─â sprijine ┼či s─â se supun─â Locotenen┼úei domne┼čti. ├Än sf├ór┼čit, la 8 august, Soliman Pa┼ča ├«┼či f─âcea intrarea ├«n Bucure┼čti pe Podul Mogo┼čoaiei, fiind primit la ┼×osea, cu aclama┼úii ┼či entuziasm, de o popula┼úie de cca 40.000 de oameni.

Înalta Poartă cedează presiunilor Rusiei.

Din p─âcate, nu tot cu succes se va ├«ncheia misiunea deput─â┼úiei rom├óne la Constantinopol. Delega┼úia va sosi ├«n capitala Imperiului Otoman la 10 august, av├ónd asupra ei urm─âtoarele documente oficiale: un mandat de acreditare, o adres─â oficial─â din partea Locotenen┼úei domne┼čti c─âtre sultan, precum ┼či o adres─â special─â, con┼úin├ónd programul revolu┼úionar ├«n 22 de puncte din 11 iunie.  

6 jpg jpeg

B─âlcescu ├«l va anun┼úa imediat dup─â sosire pe Ion Ghica, agentul diplomatic al autorit─â┼úilor revolu┼úionare de la Bucure┼čti ├«n capitala otoman─â, care se va str─âdui s─â ob┼úin─â o primire ├«n audien┼ú─â a delega┼úiei rom├óne la sultan ┼či la marii dreg─âtori otomani. Str─âdanii ┼či eforturi zadarnice, deoarece acest lucru nu se va ├«nt├ómpla. Mai mult, diploma┼úia ┼úarist─â va luaÔÇŽ ofensiva. ├Äntr-o not─â oficial─â adresat─â sultanului Abdul Medjid, ambasada Rusiei ┼úariste la Constantinopol ├«i solicita nici mai mult nici mai pu┼úin dec├ót dezavuarea revolu┼úiei, intrarea trupelor otomane ├«n Bucure┼čti ┼či ├«nl─âturarea autorit─â┼úilor revolu┼úionare ┼či ├«nlocuirea lui Soliman Pa┼ča cu intransigentul ┼či necru┼ú─âtorul Fuad Effendi.

Iar lucrurile se vor petrece ├«ntocmai. Sprijinul a┼čteptat de revolu┼úionarii rom├óni din partea ambasadorilor Fran┼úei ┼či Marii Britanii la Constantinopol, generalul Jacques Aupick ┼či contele Stratford Canning, lord Redcliffe, nu a existat, iar ├Änalta Poart─â a cedat ├«n cele din urm─â presiunilor Rusiei ┼úarului Nicolae I, accept├ónd ├«nlocuirea Locotenen┼úei domne┼čti de la Bucure┼čti cu un caimacam ┼či a lui Soliman Pa┼ča cu Fuad Effendi, sultanul ┼či ├«nal┼úii demnitari refuz├ónd cu obstina┼úie primirea deput─â┼úiei rom├óne. Deput─â┼úie care, ├«n urma acestui e┼čec al misiunii ei, va p─âr─âsi, la ├«nceputul lunii septembrie, capitala Imperiului Otoman.

Dar, dincolo de e┼čec, observ─âm o continuitate ┼či consecven┼ú─â a ac┼úiunii diplomatice rom├óne ├«n raport cu Poarta Otoman─â, vreme de aproape dou─â luni, de la sosirea comisarului Por┼úii la Rusciuk p├ón─â la plecarea de la Constantinopol a delega┼úiei rom├óne.

Ion Ghica e realist: ÔÇ×C├ónd Rusia va vorbi tare, vom fi abandona┼úiÔÇŁ.

Un alt segment esen┼úial al ac┼úiunii diplomatice complexe a revolu┼úionarilor rom├óni a constat ├«n trimiterea peste hotare a unor diploma┼úi ai revolu┼úiei cu ÔÇ×misiuni ┼či ├«ns─ârcin─âri specialeÔÇŁ, ├«n vederea ob┼úinerii sprijinului unor state ├«n care revolu┼úia ├«nvinsese, la fel ca ┼či ├«n Principate. 

Diploma┼úii pa┼čopti┼čti porneau ├«n acea var─â fierbinte spre marile capitale europene, spre a pleda pentru legitimitatea idealurilor na┼úionale ale rom├ónilor ┼či ├«nf─âptuirea lor cu sprijinul puterilor occidentale. Dup─â ce, la 17/29 mai, Comitetul revolu┼úionar din ┼óara Rom├óneasc─â ├«l trimisese pe Ion Ghica, ├«n calitate de ÔÇ×agent confiden┼úialÔÇŁ, la Constantinopol, cu misiunea de a ap─âra autonomia ┼ú─ârii ├«n raport cu puterea suzeran─â, ├«n chiar ziua izbucnirii revolu┼úiei la Bucure┼čti, 11/23 iunie, Dimitrie Br─âtianu era acreditat agent diplomatic al ┼ó─ârii Rom├óne┼čti pe l├óng─â cabinetele din Pesta ┼či Viena, pentru a reprezenta noile autorit─â┼úi pe l├óng─â revolu┼úionarii din Imperiul Habsburgic.

├Äncepem cu Ion Ghica: odat─â ajuns la Constantinopol, a luat imediat leg─âtura cu autorit─â┼úile otomane, dar ┼či cu reprezentan┼úii diplomatici ai unor puteri str─âine. Av├ónd asupra sa scrisori de recomandare c─âtre lord Stratford Canning de Redcliffe, ambasadorul Marii Britanii, din partea consulului acestei ┼ú─âri la Bucure┼čti, Robert Colquhoun, ┼či c─âtre ambasadorul Fran┼úei, Jacques Aupick, din partea trimisului lui Alphonse de Lamartine, ministrul de Externe al Fran┼úei revolu┼úionare, ├«n Principate, dr. Mandl, Ghica a avut ├«ntrevederi cu ace┼čti diploma┼úi, ├«ns─â se va ├«nt├ólni ┼či cu Cor, prim interpret al ambasadei Fran┼úei, ┼či Czaikovski, reprezentantul prin┼úului Adam Czartoryski, ┼čeful emigra┼úiei revolu┼úionare poloneze. Ultimii doi ├«i vor oferi lui Ghica oportunitatea unor contacte cu Emin Effendi, primul dragoman (interpret) al Divanului, ┼či cu Riza Pa┼ča, ministrul de R─âzboi al Imperiului Otoman. Situa┼úia ┼či statutul diplomatic al lui Ion Ghica se vor ├«mbun─ât─â┼úi ┼či consolida dup─â victoria revolu┼úiei la Bucure┼čti.

Spirit lucid ┼či realist, ├«n urma unei ├«ntrevederi avute cu Rifaat Pa┼ča, ministrul de Externe al Por┼úii Otomane, Ghica le comunica noilor autorit─â┼úi, ├«n spe┼ú─â ├«n┼čtiin┼úa Ministerul Trebilor din Afar─â al ┼ó─ârii Rom├óne┼čti: ÔÇ×Poarta ne vrea binele; sfaturile Fran┼úei ┼či Angliei ├«n favoarea noastr─â nu-i vor lipsi, dar c├ónd afacerea va deveni serioas─â ┼či c├ónd Rusia va vorbi tare, vom fi abandona┼úiÔÇŁ. Quod erat demonstrandum! E┼čecul misiunii deput─â┼úiei rom├óne la Constantinopol va ilustra, dup─â trei luni, aceste cuvinte profetice. Ghica vedea ├«ns─â ┼či un ÔÇ×antidotÔÇŁ ├«mpotriva acestei posibilit─â┼úi: unirea revolu┼úionarilor rom├óni ├«n ac┼úiunea lor cu cei din Ungaria ┼či Polonia, fapt care ar determina, dup─â preconiz─ârile ┼či calculele sale, din p─âcate nerealiste, intrarea Imperiului Otoman ├«n r─âzboi ├«mpotriva Rusiei ┼úariste.

├Än ceea ce prive┼čte misiunea lui Dimitrie Br─âtianu la Viena ┼či Pesta, aceasta nu a avut rezultatele scontate, de┼či era vorba despre dou─â capitale ├«n care revolu┼úia triumfase, la mijlocul lunii martie 1848. Doar tineretul vienez i-a f─âcut lui Br─âtianu o primire cald─â, sincer─â ┼či binevoitoare. Luna urm─âtoare, iulie, ├«l va g─âsi pe Dimitrie Br─âtianu la Bucure┼čti, particip├ónd la tratativele cu reprezentan┼úii Por┼úii ┼či preg─âtindu-se s─â plece la Constantinopol ├«n calitate de membru al deput─â┼úiei. ┼×i August Treboniu Laurian va sluji revolu┼úia cu armele diploma┼úiei, la Pesta, ├«n aceast─â prim─â faz─â a ei ÔÇô iunie 1848. Din Pesta, el ├«i scria lui Nicolae B─âlcescu la 17 iunie c─â ÔÇ×f─âcuse pasulÔÇŁ pe care acesta ├«l ├«ns─ârcinase s─â-l fac─â ÔÇ×├«n cauza PrincipatelorÔÇŁ.

Dezamăgiri, lipsă de informaţie, prognoze utopice.

Dar cele mai importante misiuni diplomatice ale revolu┼úionarilor rom├óni peste hotare au fost acelea desf─â┼čurate ├«n luna iulie 1848 ÔÇô iar cei doi protagoni┼čti au fost Alecu G. Golescu-Negru la Viena ┼či Paris ┼či Ioan Maiorescu ├«n Germania, ÔÇ×pe l├óng─â onorabila Diet─â germanic─âÔÇŁ.  

├Än drumul s─âu spre Viena, la jum─âtatea lunii iulie, Alecu G. Golescu-Negru a trecut prin Transilvania, purt├ónd la Bra┼čov ┼či Sibiu discu┼úii cu conduc─âtorii ardeleni ai revolu┼úiei. ├Än cadrul acestor ├«ntrevederi, el a ├«ncercat s─â-┼či conving─â interlocutorii de necesitatea str├óngerii leg─âturilor cu revolu┼úionarii din Valahia, prin deplasarea acolo a unor tineri ┼či entuzia┼čti revolu┼úionari ardeleni. Purt├ónd o coresponden┼ú─â activ─â cu guvernul provizoriu, la 17 iulie, Golescu-Negru scria un raport ├«n care sublinia necesitatea trimiterii unei deput─â┼úii la Constantinopol ┼či a ├«ntocmirii unui manifest ÔÇ×c─âtre popoarele EuropeiÔÇŁ.

Odat─â ajuns la Viena, diplomatul rom├ón ├«i scria lui Nicolae B─âlcescu cu am─âr─âciune, la 19 iulie, despre dezam─âgirea produs─â la trecerea prin Pesta. El nu g─âsise sprijin, colaborare ┼či ├«n┼úelegere la liderii revolu┼úiei maghiare, care nu doreau sub nici o form─â s─â coopereze cu revolu┼úionarii rom├óni. Concret, ei nu au permis trecerea pe teritoriul Ungariei a armelor destinate revolu┼úionarilor din ┼óara Rom├óneasc─â.

La Viena, el a avut ├«ntrevederi cu oficialit─â┼úi, mini┼čtri ┼či diploma┼úi. ├Äntre ace┼čtia s-au num─ârat ministrul de Interne, Doblhoff, ┼či ministrul de R─âzboi, Latour. Dac─â primul l-a primit ┼či l-a ascultat, afabil, r─âbd─âtor ┼či politicos, f─âr─â ├«ns─â a se angaja cu ceva, cel de-al doilea s-a ar─âtat destul de pu┼úin curtenitor, aproape rece. Concluzia nu era dec├ót una singur─â: foarte slabe speran┼úe, aproape nule, de dob├óndire de sprijin.

8 jpg jpeg

La 26 iulie, din capitala Imperiului Habsburgic, Golescu-Negru ├«i scria din nou lui Nicolae B─âlcescu, pl├óng├óndu-se ├«ntre altele de lipsa ┼čtirilor din ┼úar─â; cerea ├«n consecin┼ú─â ├«n mod imperios organizarea unei comisii pentru coresponden┼úa str─âin─â, care s─â-i informeze pe diploma┼úii rom├óni din str─âin─âtate despre ÔÇ×toate evenimentele, chiar ┼či faptele cele mici sau vorbele ce se fac despre revolu┼úia noastr─âÔÇŁ, ┼či care, la r├óndul lor, s─â informeze la vreme ziarele de acolo binevoitoare cauzei revolu┼úiei rom├óne.

De asemenea, el solicita cu aceea┼či urgen┼ú─â alc─âtuirea unei comisii ÔÇ×pentru tractaturiÔÇŁ ┼či sugera dezbaterea pe larg ├«n pres─â a tuturor tratatelor referitoare la rom├óni. ├Än aceast─â scrisoare, diplomatul f─âcea dou─â prognoze, fie ele ┼či utopice: posibilitatea unirii Principatelor Rom├óne cu Austria, el preciz├ónd c─â ÔÇ×nu mai este vorba de o Austrie stat confederal, ci de o confedera┼úie de mai multe staturi, sub numele AustriaÔÇŁ, ┼či speran┼úa ÔÇô irealizabil─â ÔÇô c─â noile autorit─â┼úi de la Viena ÔÇ×vor ├«ndemna cu energie pe Poart─â ca s─â nu intre deloc ├«n ┼úar─â (┼óara Rom├óneasc─â ÔÇô n.n.)ÔÇŁ. De o atare unire ├«ntre cele dou─â state nici n-ar fi putut fi vorba, iar turcii intraser─â lejer ┼či f─âr─â probleme ├«n ┼óara Rom├óneasc─â la 19 iulie, nefiind nici o clip─â cazul ca Austria s─â le cear─â s─â nu o fac─â.

ÔÇ×Proclama┼úia de la IzlazÔÇŁ, afi┼čat─â ├«n Viena.

O chestiune important─â avut─â ├«n vedere de Alecu G. Golescu-Negru ├«n perioada misiunii sale la Viena ┼či Paris a fost aceea a propagandei revolu┼úiei ├«n str─âin─âtate. El a avut astfel ├«n vedere ÔÇ×europenizareaÔÇŁ ┼či ÔÇ×interna┼úionalizareaÔÇŁ chestiunii rom├óne┼čti.  

├Än perioada activit─â┼úii sale diplomatice la Viena, un ziar vienez semnala, de pild─â, c─â la col┼úurile de strad─â putea fi afi┼čat─â ┼či citit─â, ├«n limba german─â evident, ÔÇ×Proclama┼úia de la IzlazÔÇŁ, document tradus ┼či tip─ârit prin str─âdania lui Golescu-Negru. Tot prin s├órguin┼úa ┼či ├«ngrijirea lui s-a editat o bro┼čur─â ÔÇ×ating─âtoare de tractaturile ┼či protectoratul rusescÔÇŁ, difuzat─â ulterior ├«n toat─â Austria ┼či ├«n ├«ntreaga Germanie.

Seria ├«ntrevederilor ┼či convorbirilor oficiale ale diplomatului rom├ón a continuat cu ambasadorul Imperiului Otoman la Viena. Dup─â ce l-a ascultat cu aten┼úie, acesta i-a m─ârturisit cu cea mai deplin─â sinceritate regretul de a nu fi cunoscut mai devreme situa┼úia real─â din Principate, pentru a putea interveni la Constantinopol ├«n favoarea cauzei luptei rom├ónilor. A ad─âugat totu┼či cu luciditate c─â Poarta nu era dispus─â s─â provoace un conflict armat cu Rusia ÔÇ×pentru simpatia rom├ónilorÔÇŁ. ├Än acela┼či raport, Golescu-Negru ├«n┼čtiin┼úa centrala Ministerului Trebilor din Afar─â c─â nu putea ├«ntreprinde nimic ├«n chestiunea armelor ┼či materialelor militare din lips─â de fonduri.

Mandatul lui Golescu-Negru la Paris.

Dar cea mai ├«nsemnat─â r─âm├óne activitatea sa diplomatic─â desf─â┼čurat─â la Paris. La 1/13 august 1848, ├«n numele Locotenen┼úei domne┼čti, ministrul rom├ón de Externe, Ion Voinescu II, ├«i adresa ministrului de Externe al Fran┼úei, Jules Bastide, o scrisoare ├«n care ├«i cerea acreditarea lui Alecu G. Golescu-Negru ├«n capitala Fran┼úei, precum ┼či acordarea ├«ntregului sprijin posibil spre a-┼či duce la bun sf├ór┼čit misiunea ├«ncredin┼úat─â.  

Instruc┼úiunile transmise agentului rom├ón ├«n capitala Fran┼úei erau c├ót se poate de clare ┼či prevedeau: 1. clarificarea ├«n r├óndul guvernului ┼či a opiniei publice franceze a ÔÇ×chestiunii rom├óne┼čtiÔÇŁ; 2. interven┼úia pe l├óng─â parlament ┼či guvern pentru a examina aceast─â chestiune; 3. tratative cu autorit─â┼úile franceze de resort ├«n vederea ob┼úinerii de arme ┼či ofi┼úeri instructori; 4. interven┼úia direct─â ┼či nemijlocit─â a Fran┼úei ├«n favoarea cauzei rom├óne┼čti.

La r├óndul s─âu, v─ârul lui Golescu-Negru, Alexandru C. Golescu-Albu, ├«i scria c─â revolu┼úionarii din ┼óara Rom├óneasc─â sperau s─â poat─â achizi┼úiona nu mai pu┼úin de 50.000 de pu┼čti ┼či inten┼úionau s─â pun─â pe picioare o banc─â na┼úional─â cu capital francez.

Diplomatul rom├ón s-a achitat cu d─âruire ┼či abnega┼úie de sarcinile primite. El va fi primit ├«n audien┼ú─â de ┼čeful diploma┼úiei franceze, Jules Bastide, ┼či va provoca o interpelare ├«n Parlament pe tema revolu┼úiei din ┼óara Rom├óneasc─â. Activitatea sa ├«n capitala Fran┼úei va fi ├«n mod detaliat expus─â ├«n amplul raport adresat lui Ion Voinescu II la 4 septembrie.

Revenind la o mai veche chestiune, pentru care pledase ┼či ├«n perioada misiunii la Viena ÔÇô problema presei ┼či propagandei revolu┼úionare ├«n str─âin─âtate ÔÇô, Golescu-Negru men┼úiona c─â publicistul francez filorom├ón Paul Bataillard scrisese o lucrare despre problema rom├óneasc─â, pe care agentul rom├ón avea inten┼úia s─â o tip─âreasc─â ├«n nu mai pu┼úin de 2.000 de exemplare, pentru a o distribui membrilor Adun─ârii Na┼úionale a Fran┼úei. Neoprindu-se aici, el inten┼úiona traducerea ei ├«n limbile german─â ┼či englez─â ┼či expedierea ei peste hotare. De asemenea, diplomatul rom├ón pleda cu st─âruin┼ú─â pentru angajarea de redactori rom├óni, cunosc─âtori ai limbii franceze, pe termen nedeterminat, permanent, ├«n presa francez─â, pentru a servi cauza revolu┼úiei rom├óne. ┼×i d─âdea chiar c├óteva nume ├«n aceast─â direc┼úie: francezii Bataillard ┼či Desprez, dar ┼či rom├ónul Coradini.

5.000 de pu┼čti de la Paris ÔÇô ÔÇ×un antecedent fericitÔÇŁ.

C├ót prive┼čte audien┼úa acordat─â de ┼čeful diploma┼úiei franceze, Jules Bastide, Golescu ar─âta c─â interlocutorul s─âu era adeptul dreptului la via┼ú─â a tuturor na┼úiunilor ┼či al sprijinului acordat ÔÇ×na┼úiunilor ├«nc─â tinere din Europa Oriental─âÔÇŁ, acestea plasate fiind sub protec┼úia dreptului public european. ├Än alt─â ordine de idei, Jules Bastide ├«i f─âg─âduise numai 5.000 de pu┼čti, acest gest constituind, ├«n viziunea lui, ÔÇ×un antecedent fericitÔÇŁ, num─ârul acestora put├ónd cre┼čte periodic.  

De asemenea, ambasadorului Fran┼úei la Constantinopol, generalul Jacques Aupick, i se trasau instruc┼úiuni exprese s─â sprijine cauza revolu┼úiei, programul revolu┼úionar ├«n 22 de puncte ┼či Unirea Principatelor. Totodat─â, ministrul de Externe al Fran┼úei revolu┼úionare s-a ar─âtat extrem de binevoitor ├«n g─âsirea unor speciali┼čti ├«n finan┼úe care s─â fie trimi┼či ├«n Valahia ┼či s─â ac┼úioneze acolo.

├Än ├«ncheierea raportului, diplomatul pleda pentru necesitatea ├«ntocmirii c├ót mai grabnice a ÔÇ×adresei poporului din ┼óara Rom├óneasc─âÔÇŁ, care trebuia s─â fie trimis─â popoarelor Europei ┼či care trebuia semnat─â de un num─âr c├ót mai mare de oameni sau ca cel pu┼úin acest document s─â fie ├«nlocuit prin adrese expediate parlamentelor din Viena, Paris, Frankfurt sau Londra, din partea Locotenen┼úei domne┼čti. Golescu-Negru mai solicita trimiterea a c├óte unui agent ├«n sus-men┼úionatele capitale, ├«n special la Londra.

Dup─â cinci zile, Golescu-Negru expedia un nou raport, de data aceasta Locotenen┼úei domne┼čti, ├«n care, dup─â ce critica ├«nt├órzierea cu care se ac┼úionase ├«n plan diplomatic, sf─âtuia continuarea cu orice pre┼ú a negocierilor cu Imperiul Otoman, partea rom├ón─â urm├ónd a accepta noile ced─âri impuse, cu excep┼úia problemei m─ân─âstirilor ÔÇ×├«nchinateÔÇŁ ┼či aceea a g─ârzilor na┼úionale. Preciz├ónd c─â 5.000 de pu┼čti fuseser─â deja expediate de la Paris spre Bucure┼čti, agentul anun┼úa numirea unui nou consul al Fran┼úei la Bucure┼čti, S├ęgur de Peyron, diplomat caracterizat ca av├ónd mult─â bun─âvoin┼ú─â fa┼ú─â de revolu┼úia din ┼óara Rom├óneasc─â. De asemenea, el readucea ├«n discu┼úie problema adreselor numai c─âtre guvernele acum ÔÇô parlamentele nu mai erau men┼úionate ÔÇô din Viena, Paris, Frankfurt, Londra, c─ârora li se ad─âugau Constantinopol ┼či Sankt Petersburg. Golescu-Negru ├«┼či continua ┼či pledoaria pentru intensificarea ac┼úiunii de propagand─â prin presa str─âin─â, suger├ónd trimiterea lui Ion Ghica la Londra, ca unul care cuno┼čtea foarte bine realit─â┼úile din acea ┼úar─â, mediul politico-diplomatic ┼či poporul englez.

2 jpg jpeg

Direc┼úie-cheie: ÔÇ×A familiariza pe oameni cu ideea unei Rom├ónii ├«ntregiÔÇŁ.

La r├óndul s─âu, Ion Maiorescu fusese acreditat, dup─â cum am v─âzut, agent ÔÇ×pe l├óng─â onorabila Diet─â germanic─âÔÇŁ, fiind autorizat ÔÇ×de a trata ┼či de a lua angajamente ├«n numele s─âu ┼či ├«n numele ┼ú─âriiÔÇŁ.  

Str─âb─ât├ónd Transilvania, Ungaria ┼či Austria, diplomatul rom├ón a ajuns la Erfurt, la 23 august. A fost primit apoi la Frankfurt ÔÇ×├«n calitate diplomatic─âÔÇŁ, iar ÔÇ×creditiva i se citi ├«n parlament, unde i se dete ┼či ┼čedere pe b─âncile diploma┼úilorÔÇŁ. Din Frankfurt, Ioan Maiorescu a ├«ntre┼úinut o constant─â coresponden┼ú─â cu colegul s─âu aflat la Paris, Alecu G. Golescu-Negru. ├Äntr-o scrisoare expediat─â la 6 septembrie, Maiorescu ├«i expunea direc┼úiile de baz─â ale ac┼úiunii sale diplomatice: ÔÇ×a. A lucra ca mai ├«nt├ói de toate s─â asigur─âm existen┼úa Principatelor, a┼čadar cauza Moldovei nu se poate desp─âr┼úi de a noastr─â; b. Pe l├óng─â acest punct principal, a familiariza pe oameni cu ideea unei Rom├ónii ├«ntregiÔÇŁ. ├Äntr-o nou─â scrisoare adresat─â lui Golescu-Negru, Maiorescu ├«l ├«ncuno┼čtin┼úa pe acesta c─â fusese chemat de ministrul de Externe Schmerling, care st─âtuse de vorb─â cu el vreme de o or─â, interval ├«n care ├«l asigurase pe diplomatul rom├ón c─â ├«ntregul guvern era ferm hot─âr├ót s─â nu lase Principatele la cheremul Rusiei ┼úariste. ÔÇ×Ei simt to┼úi ÔÇô concluziona Maiorescu ÔÇô importan┼úa noastr─â pentru EuropaÔÇŁ.

├Än aceea┼či scrisoare, Maiorescu ├«i ar─âta lui Golescu-Negru c─â era decis s─â ├«ntocmeasc─â un memorandum referitor la revolu┼úia din Principate, pe care s─â ├«l prezinte guvernului ┼či parlamentului de la Frankfurt. De altfel, at├ót Schmerling, c├ót ┼či ulterior Gagern, pre┼čedintele Parlamentului, ├«i solicitaser─â un atare document, un memorandum asupra situa┼úiei politice din Principate. De asemenea, agentul rom├ón la Frankfurt ac┼úiona pe l├óng─â autorit─â┼úile germane ├«n vederea trimiterii de c─âtre acestea a unei persoane influente la Constantinopol, care s─â intervin─â ├«ntr-un mod decisiv pentru cauza revolu┼úiei ├«n Principate ÔÇ×din partea GermanieiÔÇŁ.

Prea târziu pentru memorandumul lui Maiorescu.

La 14 septembrie, la o zi dup─â ├«n─âbu┼čirea revolu┼úiei ├«n ┼óara Rom├óneasc─â de c─âtre armatele otomane, f─âr─â a cunoa┼čte ├«ns─â aceast─â dureroas─â realitate, Maiorescu ├«i scria din nou lui Golescu-Negru. ├Äi m─ârturisea acestuia c─â fusese primit ├«n audien┼ú─â de c─âtre Gagern, pre┼čedintele Parlamentului de la Frankfurt, care, dup─â ce ├«l ascultase cu toat─â aten┼úia, ├«i sugerase o entitate statal─â destul de bizar─â la acea vreme: unificarea Bucovinei, Moldovei, Valahiei ┼či Transilvaniei ├«ntr-un regat numit Rom├ónia, condus de un principe austriac ┼či aflat sub suzeranitatea Germaniei.  

Dou─â zile mai t├órziu, Maiorescu redactase memorandumul solicitat, ├«n care pleda pentru constituirea regatului Rom├ónia ÔÇ×sub protec┼úiunea GermanieiÔÇŁ. Era ├«ns─â prea t├órziu. Sf├ór┼čitul revolu┼úiei a venit brutal, ├«ns─â previzibil, la 13 septembrie, o dat─â cu intrarea trupelor otomane ├«n Bucure┼čti. Cu numai o zi ├«nainte, la 12/24 septembrie, Dimitrie Br─âtianu ┼či Alecu G. Golescu-Negru fuseser─â acredita┼úi agen┼úi diplomatici pe l├óng─â ÔÇ×diversele puteri prietene din EuropaÔÇŁ. Ac┼úiunea diplomatic─â continua. ┼×i ea va continua ┼či dup─â 13/25 septembrie 1848.

├Än conformitate cu pertinentele aprecieri ale academicianului Dan Berindei, care a studiat cu minu┼úiozitate activitatea reprezentan┼úilor diploma┼úiei rom├óne┼čti la 1848, ÔÇ×revolu┼úia rom├ón─â din 1848, folosind tradi┼úiile de politic─â extern─â din perioada anterioar─â, dar orient├óndu-le ├«ntr-o direc┼úie fundamental nou─â, a concretizat prima etap─â a existen┼úei unei diploma┼úii rom├óne┼čti unitare, a unei activit─â┼úi de politic─â extern─â care a recurs la mijloacele diplomatice moderne ┼či care a avut ca obiective principale interesele na┼úiunii ├«n ansamblul ei, afirmarea ei politic─â ├«n teritoriile supuse domina┼úiei habsburgice, ap─ârarea ferm─â a autonomiei statelor rom├óne┼čti, preg─âtirea dob├óndirii independen┼úei depline ┼či a unific─ârii statale a na┼úiunii ├«n integralitatea eiÔÇŁ1.

┼×i dac─â ac┼úiunea diploma┼úilor revolu┼úiei rom├óne de la 1848 nu a reu┼čit s─â ├«mpiedice interven┼úia armatelor str─âine ÔÇö otoman─â ┼či ┼úarist─â ├«n ┼óara Rom├óneasc─â ┼či Moldova, austriac─â ├«n Transilvania ÔÇö ea a contribuit totu┼či la ├«n┼úelegerea de c─âtre guvernele statelor din centrul ┼či occidentul Europei a faptului c─â, ├«n evolu┼úiile ┼či desf─â┼čur─ârile politice viitoare la nivel continental, trebuia luat─â ├«n calcul ┼či pozi┼úia Principatelor Rom├óne.