Revolta ofiţerilor români din fosta armată austro ungară jpeg

Revolta ofiţerilor români din fosta armată austro-ungară

Odata cu prabusirea dublei monarhii austro-ungare, în toamna anului 1918, sub loviturile popoarelor asuprite si impactul înfrângerilor militare suferite pe diferite fronturi, s-a destramat si forta sa militara. Ofiterii, subofiterii si ostasii români care fusesera înrolati în armata austro-ungara s-au înapoiat la casele lor, considerându-se dezlegati de juramântul dat împaratului.

Decembrie 1918

Relevând procesul de dezagregare rapida a monarhiei habsburgice în toamna anului 1918, istoricul englez R.W. Seton-Watson scria ca imperiul "a disparut cu atâta rapiditate si desavârsire încât în prima saptamâna a lunii noiembrie 1918 le-a fost greu aliatilor sa gaseasca autoritatea centrala competenta cu care sa negocieze armistitiul".Întorsi la vetrele lor, ofiterii, subofiterii si ostasii români din fosta armata austro-ungara au participat la alungarea trupelor imperiale din Transilvania si au intrat, pe baza de voluntariat în garzile nationale, aducând o contributie însemnata la buna desfasurare a Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, care a adoptat, la 1 decembrie 1918, istorica hotarâre de unire a Transilvaniei cu România.Concomitent si ulterior, un numar considerabil de ofiteri si subofiteri activi si de rezerva din fosta armata imperiala au fost integrati în armata româna, contribuind la întarirea organismului militar al României întregite. În acest demers, statul român a promovat, ca si în celelalte domenii economico-sociale, o politica de echitate desavârsita fata de minoritatile nationale. Spre exemplificare, redam, în premiera, situatiile de mai jos, referitoare la încadrarea în armata româna a personalului din fosta armata austro-ungara:

A. Ofiteri activiOfiterii activi de origine româna reprezinta numai 56% din totalul ofiterilor proveniti din fosta armata austro-ungara, desi proportia normala ar fi fost de 59%-cifra aceasta reprezentând proportia românilor în configuratia etnica a Transilvaniei.În ceea ce priveste cavaleria, artileria, geniu, marina, serviciul sanitar si administratia, proportia ofiterilor încadrati a fost de un român la doi alogeni.Se cuvine a preciza ca o serie de generali si ofiteri activi integrati în armata româna au urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare, îndeplinind importante functii de conducere (comanda) si stat major, inclusiv cele de sef al Marelui Stat Major si ministru al Apararii Nationale (generalii Ioan Ilcusu si Iosif Iacobici). B. Ofiteri de rezervaRomânii reprezinta 60%, alogenii 40%, adica aproximativ configuratia etnica a Transilvaniei.Fostii ofiteri activi si de rezerva din armata austro-ungara au desfasurat o semnificativa activitate pentru recuperarea Ardealului de Nord, pierdut de România în tragica vara a anului 1940. La 6 iunie 1941, un grup de 63 de generali si colonei activi si de rezerva s-au întrunit într-o adunare, în sala Bibliotecii Cercului Militar din Bucuresti, sub presedintia ministrului Apararii Nationale, generalul de corp de armata adjutant Iosif Iacobici, hotarând sa adreseze, în numele fostilor luptatori transilvaneni si banateni din armata austro-ungara, un memorandum cancelarului Reichului german, relativ la drepturile unirii tuturor românilor.

Telegrama catre Maresal

Cu acelasi prilej s-a decis expedierea unei telegrame omagiale Conducatorului Statului, generalul Ion Antonescu, în care se spune:"Va rugam sa primiti asigurarea netarmuritului nostru devotament si dorinta noastra calda ca sa puteti conduce tara cu mâna ferma si norocoasa pâna la reîntregirea neamului românesc".În cuprinsul memorandumului se poate citi, între altele:"Excelenta voastra ati recunoscut în expunerea urmata dupa Campania din Balcani dreptul ungurilor la reparatie, pe baza serviciilor aduse de ei si cauzei germane în razboiul mondial.Noi, românii din fosta monarhie austro-ungara, întelegem si apreciem deplin acest drept, însa, credem, ca pe baza acelorasi prestatiuni pentru cauza germana, am dobândit si noi cel putin dreptul, ca recompensa ce se acorda maghiarilor sa nu fie o pedeapsa pentru noi, prin aceea, ca ea se înfaptuieste în dauna unirii noastre nationale, cum de fapt s-a întâmplat prin arbitrajul de la Viena.Aprecierea atât de diferita a serviciilor unguresti si românesti pentru cauza germana si care reiese din arbitrajul de la Viena, ne loveste cu atât mai greu, cu cât pentru fratii nostri din teritoriile cedate Ungariei, ea este legata cu revenirea unor stari, care din capul locului au fost proprii politicii minoritatii maghiare fata de popoarele conlocuitoare cu ea.Aceste stari de lucruri sunt mai potrivit caracterizate în studiul razboiului din lucrarea oficiala austro-ungara, printr-o singura propozitie a generalului Glaise von Horstenau, cu referire la stapânirea arbitrara maghiara dinainte de razboi, prin care declara: ŤRomânii s-au vazut cu amaraciune predati, cu mila sau fara mila acelor maghiari, contra carora ei în anul 1848, ca supusi credinciosi ai împaratului, au luptat si sângeratť.Azi aceasta amaraciune este mai mare ca oricând, caci predarea românilor din Ardeal ungurilor s-a facut într-un timp, când asuprirea nationala este privita ca o rusine, încât ea a putut fi chiar motiv pentru interventia armata, cum a fost cazul asupririi germanilor de catre cehi, polonezi si iugoslavi.Dar masura amaraciunii noastre se manifesta mai cu seama atunci, când ne gândim, ca suferintele impuse din nou românilor din Ardeal, prin retrocedare, se bazeaza, cel putin în parte, pe o isteata falsificare a faptelor politice de catre propaganda maghiara".

Acelasi protest si catre Killinger

Potrivit viziunii initiatorilor, memorandumul urma sa fie utilizat ca mijloc de propaganda pentru cauza româna, atât în Germania cât si în România. El a fost predat, de catre o delegatie compusa din membrii comitetului adunarii reprezentative a fostilor luptatori români din Transilvania si Banat8 care au facut razboiul mondial alaturi de imperiul german si ofiterii decorati cu "Crucea de Fier", baronului Manfred von Killinger, ministrul Germaniei în România, cu rugamintea de a-l înmâna cancelarului german9.Într-o nota a Serviciului Special de Informatii, din 20 iunie 1941, se consemneaza ca demersul fostilor ofiteri generali din fosta armata austro-ungara a provocat discutii "îngrijoratoare"în rândul fruntasilor iredentei maghiare din România;ceea ce îi deranja era faptul ca în Memoriu se cerea "înfrânarea pretentiilor revizioniste ale Ungariei", în virtutea camaraderiei de arme a românilor ardeleni cu soldatii germani în cursul primului razboi mondial.Din acelasi document aflam ca în Ungaria se luase initiativa de a contracara efectele defavorabile cauzei maghiare ale Memoriului mentionat"prin întocmirea unei întâmpinari asemanatoare din partea fostilor si actualilor ofiteri unguri distinsi cu decoratiuni de razboi germane"10.La aceasta categorie, românii se prezinta într-o vadita inferioritate (35% din total, fata de 59% populatie româneasca în Ardeal).Concluzia generala este ca, principiul de justitie etnica a functionat impecabil în statul român, si în ceea ce priveste problema atât de importanta în armata, a organizarii cadrelor.La fel au decurs lucrurile si în privinta ocrotirii victimelor razboiului, astfel:

1. În plata pensiilor si ajutoarelor IOVR13Remarcam ca nu s-a facut nici un fel de deosebire între diferitele nationalitati si nici în privinta faptului daca cei decedati sau deveniti invalizi luptasera pentru sau contra natiunii române.2. La întretinerea orfelinatelor (Anexa nr. 2)Lei...........................267.537.992143. La întretinerea caminelor de invalizi15Totalul sumelor platite de stat victimelor razboiului în Transilvania între 1920 si 1940 trece, asadar, de 5 miliarde, repartizându-se dupa cum urmeaza:Pensii.. .................4.513.746.811 leiAjutoare...................270.427.160 leiÎntretinerea orfelinatelor si a caminelor ...297.485.948 leiTotal       5.081.659.919 lei16În legatura cu aceasta opera de ajutorare a victimelor razboiului se cuvine sa reamintim si opera de pietate, întreprinsa tot sub auspiciile Armatei, de Asezamântul National "Regina Maria" pentru cultul eroilor din Ardeal.Acest asezamânt a facut, în Transilvania, lucrari importante de restaurare si împodobire a cimitirelor în care dorm, alaturi de români, si maghiari morti pentru patria lor. Lucrarile a caror valoare totala se ridica la suma de 6.413.104 lei17 sunt, în linii mari, urmatoarele:Mentionam ca în aceste sume nu sunt cuprinse donatiile autoritatilor locale, ofrandele particularilor, nici mâna de lucru a soldatilor, premilitarilor si elevilor de scoala, care n-a fost evaluata si care s-ar ridica desigur la cifre mult mai importante.În ansamblul lor, datele si informatiile oferite publicului cititor, prin materialul de fata, se constituie, fara îndoiala, într-o noua si elocventa marturie cu privire la realismul politicii românesti interbelice fata de nationalitatile conlocuitoare din România întregita.