Reprezent─âri ale lumii ┼či spa┼úiului geografic ├«n h─âr┼úile medievale jpeg

Reprezent─âri ale lumii ┼či spa┼úiului geografic ├«n h─âr┼úile medievale

­čôü Carte
Autor: Vlad Mihaila, Vlad Mihaila, Vlad Mihaila, Vlad Mihaila

Spa┼úiul, concept recent recuperat de istoriografie, reprezint─â una dintre cele mai interesante ┼či utile c─âi de investiga┼úie istoric─â. ├Ämprumutat din domeniul geografic, conceptul de spa┼úiu ofer─â istoricilor posibilitatea de a investiga modul ├«n care teritoriul geografic a fost valorificat, utilizat ┼či imaginat de-a lungul secolelor.

Cartografia ofer─â, ├«n acest sens, o serie de instrumente auxiliare prin intermediul c─ârora pot fi investigate cuno┼čtin┼úele ┼či mentalit─â┼úile asociate spa┼úiului ├«n diverse perioade istorice. P├ón─â ├«n ultimele decenii ale secolului al XX-lea, istoria cartografiei a reprezentat un domeniu de cercetare marginal, h─âr┼úile ├«ntocmite ├«n secolele trecute fiind v─âzute adesea drept curiozit─â┼úi, ciud─â┼úenii sau chiar erori ale g├óndirii umane. Din punct de vedere strict tehnic, al acurate┼úii informa┼úiei prezentate, h─âr┼úile realizate ast─âzi cu ajutorul imaginilor transmise de sateli┼úi sunt considerate imagini fidele ale spa┼úiului real.

Plec├ónd de la acest considerent, istoria cartografiei poate fi v─âzut─â printr-o optic─â liniar─â, ├«n sensul ├«n care h─âr┼úile realizate ├«n trecut sunt v─âzute doar ca simple exerci┼úii, variante eronate ┼či naive ale cartografierii actuale . Aceast─â viziune este ├«ns─â una reduc┼úionist─â ÔÇô privite astfel, h─âr┼úile realizate ├«n trecut sunt utile cercet─âtorilor doar ├«n m─âsura ├«n care ele se apropie de canonul cartografic actual. Ori, h─âr┼úile sunt ├«n primul r├ónd documente istorice cu valoare proprie, artefacte ale g├óndirii ┼či imagina┼úiei umane dintr-un timp ┼či context istoric precis. Aceste h─âr┼úi nu sunt rezultatul unui proces tehnologic specializat (nu au rigoarea ┼či precizia matematic─â a sateli┼úilor), ci reprezint─â produsul material al g├óndirii umane ancorat─â ├«ntr-un context istoric. Imagini ale unei mentalit─â┼úi, ele reliefeaz─â prejudec─â┼úile, stereotipurile, informa┼úiile ┼či modurile de a reprezenta spa┼úiul ┼či istoria ale celui care le creeaz─â.

Analiza hărţilor medievale

            ├Än ceea ce prive┼čte h─âr┼úile realizate ├«n perioada medieval─â, o serie de probleme metodologice anticipeaz─â demararea examenului critic al con┼úinutului acestora. Astfel, trebuie avut ├«n vedere faptul c─â h─âr┼úile medievale nu au fost toate valorizate ┼či folosite asemenea corespondentelor lor contemporane. Diferitele marcaje, indica┼úii, desene sunt indicii cu privire la felul ├«n care autorii (┼či cititorii) medievali construiau ┼či vedeau spa┼úiul. De asemenea, pu┼úine h─âr┼úi medievale s-au transmis ca documente autonome. Cele mai multe h─âr┼úi din aceast─â perioad─â apar ├«n codex-uri, acompaniate de texte ┼či diagrame explicative . Expunerea informa┼úiilor oferite de aceste h─âr┼úi nu poate face, deci, abstrac┼úie corpusul livresc ├«n care acestea sunt inserate. ├Än fapt, majoritatea h─âr┼úilor medievale nu sunt doar reprezent─âri ale spa┼úiului geografic, ci ┼či reprezent─âri ale timpului (adesea milenar). Faptul c─â multe dintre h─âr┼úile medievale cuprind pe l├óng─â indica┼úii geografice contemporane autorilor ┼či localit─â┼úi, regiuni, spa┼úii din trecutul antic sau mitologic (cetatea Troia, Gr─âdina Edenului, itinerariul evreilor din Egipt ├«n Canaan, Muntele Lunii ÔÇô loc mitic al izvoarelor Nilului) explic─â at├ót dorin┼úa acestora de a se ├«nscrie ├«ntr-o tradi┼úie cartografic─â inaugurat─â de lumea greco-latin─â, c├ót ┼či denumirea de ÔÇ×istoriiÔÇŁ pe care aceste h─âr┼úi o poart─â. Mai mult, multe dintre codexurile care ad─âpostesc aceste h─âr┼úi au fost elaborate ┼úin├óndu-se cont de practicile de lectur─â medievale:├«n Evul Mediu lectura nu a fost o activitate solitar─â ┼či introspectiv─â, ci caracterizat─â de oralitate, f─âcut─â cu voce tare ┼či colectiv─â . ├Än acest sens, o parte din infoma┼úiile prezentate ├«n lucr─ârile medievale trebuiau completate de informa┼úiile oferite de cel care conducea ┼či supraveghea procesul lecturii (├«n general, abate sau stare┼ú).

            Terminologia medieval─â

            Sensul actual al cuv├óntului ÔÇ×hart─âÔÇŁ nu pare s─â fi fost cunoscut ├«n Evul Mediu. Latinescul ÔÇ×mappaÔÇŁ ├«nseamna, pentru c─ârturarii acestei perioade, ÔÇ×p├ónz─âÔÇŁ, ├«n timp ce ÔÇ×cartaÔÇŁ era sinonim cu ÔÇ×documentÔÇŁ. Termenul de ÔÇ×descriptioÔÇŁ, ├«nt├ólnit adesea pe h─âr┼úile medievale, se referea mai degrab─â la descrierea con┼úinutului textual al documentului. Termenii de ÔÇ×picturaÔÇŁ ┼či ÔÇ×figuraÔÇŁ se refereau la o mare varietate de scheme ┼či diagrame. Aceast─â imprecizie terminologic─â arat─â c─â reprezentarea material─â a spa┼úiului fizic, at├ót de valorizat─â ast─âzi, nu a fost at├ót de important─â pentru c─ârturarii Evului Mediu.

            Tipuri de reprezent─âri spa┼úiale

            O form─â recurent─â de reprezentare a spa┼úiului geografic ├«n Evul Mediu a fost redarea lumii cunoscute prin intermediul unui cerc divizat ├«n trei p─âr┼úi, fiecare parte fiind rezervat─â continentelor Europa, Asia ┼či Africa. Lumea cunoscut─â de cartografii medievali (ecumene) rezulta prin ├«mp─âr┼úirea cercului cu ajutorul a dou─â linii perpendiculare (form├ónd litera ÔÇ×TÔÇŁ), Asia av├ónd dimensiunea celorlalte dou─â continentele. O variant─â a acestei reprezent─âri reliefeaz─â cercul ├«mp─âr┼úit din dou─â linii oblice (form├ónd litera ÔÇ×YÔÇŁ), cele trei continente av├ónd dimensiuni egale. Reprezentarea prin diagrama T-O reprezint─â o mo┼čtenire a cartografierii antice (cunoscut─â unor autori precum Herodot), ├«ns─â autorii Evului Mediu i-au suprapus conota┼úii cre┼čtine. Astfel, unele h─âr┼úi realizate ├«n acest stil sunt acompaniate de texte care prezint─â schema tripartit─â ca fiind rezultatul ├«mp─âr┼úirii umanit─â┼úii dup─â distrugerea Turnului din Babel. Ini┼úiatlele T-O au primit, ├«ncep├ónd cu secolul al XV-lea, o nou─â ├«nc─ârc─âtur─â simbolic─â, ele semnific├ónd ├«n aceast─â perioad─â abrevierea termenului de ÔÇ×Orbis TerraumÔÇŁ. De asemenea, litera ÔÇ×TÔÇŁ a fost privit─â de autorii medievali ca fiind o reprezentare a crucii lui Hristos, ├«nt─ârind ┼či mai mult ideea dependen┼úei lumii materiale de ordinea divin─â. 

H─âr┼úile realizate ├«n Occidentul medieval cuprind adesea ┼či o dimensiune cosmogonic─â. Aceste h─âr┼úi, create cu scopul de a organiza spa┼úiul fizic conform dogmei cre┼čtine, portretizeaz─â spa┼úiul geografic drept o realitate temporar─â, efemer─â, rezultat al cre─ârii Spa┼úiului ┼či Timpului ├«n cadrul Genezei. Astfel, aceste h─âr┼úi cuprind reprezent─âri at├ót ale lumii materiale, c├ót ┼či ale celei celeste. Prelu├ónd informa┼úia biblic─â conform c─âreia P─âm├óntul a fost ├«mp─âr┼úit de Noe celor trei fii ai s─âi, cartografii medievali au suprapus aceast─â informa┼úie cu reprezentarea tripartit─â (mo┼čtenit─â din Antichitate) a lumii materiale ├«n continentele Europa, Asia ┼či Africa . Un alt element din dogma cre┼čtin─â aplicat reprezent─ârilor cartografice este localizarea Paradisului celest ├«ntr-un punct cardinal precis (├«n est). Plan├ónd deasupra lumii materiale, Paradisul este izvorul celor patru r├óuri mitice:Gange, Nil, Tigru ┼či Eufrat . Realitatea acestor localiz─âri geografice nu putea fi contestat─â, din moment ce, conform dogmei cre┼čtine, omul a fost izgonit din Paradis f─âr─â posibilitatea de a se re├«ntoarce ├«n acest spa┼úiu idilic. Prezen┼úa acetor elemente fantastice pe cuprinsul h─âr┼úilor oferea privitorilor posibilitatea de a contempla distan┼úa ├«n timp ┼či spa┼úiu care ├«l desparte pe om de divinitate. 

Mappa mundianglo-saxon─â (cca. 1050)

simeon stalpnicul png

Dintre numeroasele h─âr┼úi medievale p─âstrate p├ón─â ├«n zilele noastre, discu┼úia se va rezuma la prezentarea a dou─â exemple ilustrative pentru felul ├«n care spa┼úiul a fost schematizat ┼či imaginat. Astfel, prima hart─â analizat─â este celebra mappa mundi(hart─â a lumii) anglo-saxon─â datat─â ├«n jurul anului 1050 . Harta are o orientare tipic─â pentru perioada ├«n care a fost realizat─â, av├ónd estul localizat ├«n partea de sus. Cele trei continente (ecumene ÔÇô lumea cunoscut─â) sunt reprezentate, oceanul planetar care le ├«nconjoar─â fiind redat aici prin margini ├«ngro┼čate. Marea Mediteran─â ┼či Marea Neagr─â ocup─â centrul acestei reprezent─âri spa┼úiale, Europa fiind amplasat─â ├«n st├ónga acestora, iar Africa ├«n partea dreapt─â. Ora┼čele sunt reprezentate prin intermediul unor fort─âre┼úe ┼či castele, ├«n timp ce grani┼úele dintre provincii ┼či regiuni s─â fie redate prin linii drepte. Mun┼úii au o cromatic─â vie (culoarea verde), iar r├óurile urmeaz─â traiectorii ┼čerpuite de la izvoare p├ón─â la v─ârsarea ├«n mare. Culoare ro┼čie este folosit─â pentru a reda Marea Ro┼čie ┼či Golful Persic, dar ┼či a cursului r├óului Nil. Cursul acestui r├óu, ├«n mare parte necunscut cartografilor medievali (va r─âm├óne o enigm─â geografic─â p├ón─â ├«n secolul al XIX-lea), este prezentat aici ├«n diferite locuri:el apare ca av├ónd izvoarele ├«n apropierea M─ârii Ro┼čii, pentru a se v─ârsa apoi ├«n delt─â. Apoi, un alt izvor al r├óului apare ├«n Africa Central─â, pentru a disp─ârea la scurt─â vreme ├«n de┼čert;acest Nil va curge apoi pe o distan┼ú─â mic─â p├ón─â se va pierde din nou ├«n zonele toride ale continentului african. Suprafa┼úa M─ârii Ro┼čii este sec┼úionat─â pentru a aminti privitorului episodul biblic al ├«mp─âr┼úirii apelor de c─âtre Moise.

Marginile acestei h─âr┼úi, reprezent├ónd teritorii pu┼úin sau deloc cunoscute c─ârturarilor medievali, cuprind note ┼či nota┼úii explicative. De exemplu, afl─âm prin intermediul h─âr┼úii c─â ├«n Africa exist─â un munte care se afl─â ├«ntr-o permanent─â stare incandescent─â ┼či c─â de┼či continentul este fertil ┼či propice agriculturii, el este populat de fiare ┼či animale s─âlbatice periculoase. ├Än partea de nord-est este reprezentat un leu, figur─â prin excelen┼ú─â a animalului s─âlbatic. ├Än est este semnalat─â, de asemenea, prezen┼úa mitologicelor fiare Gog ┼či Magog ┼či a grifonilor. ├Än estul extrem (partea de sus) este reprezentat─â insula Taprobane (Sri Lanka), pozi┼úionat─â l├óng─â un munte de aur. Teritoriile vecine Insulelor Britanice sunt reprezentate cu mult mai mult─â acurate┼úe, spa┼úiul fantastic (de inspira┼úie biblic─â ┼či antic─â) av├ónd rolul de a ├«nt─âri identitatea teritoriului cunoscut.

Reprezentări cartografice în lucrarea lui Honorius Augustodunensis, Imago Mundi(secolul al XII-lea)

simeon stalpnicul png

Un al exemplu de hart─â medieval─â este ├«nt├ólnit la Honorius Augustodunensis (1098-1156). Lucrarea sa, Imago Mundi, este o compila┼úie de cuno┼čtin┼úe antice, destinat─â a fi un instrument de informare pentru c─âlug─ârii care nu aveau acces la marile biblioteci ale epocii medievale. Identitatea c─ârturarului nu a fost stabilit─â cu certitudine, epitetul de ÔÇ×AugustodunensisÔÇŁ fiind tradus ca ÔÇ×din AugsburgÔÇŁ. Cea mai probabil─â ipotez─â este c─â Honorius a fost un nobil de origine german─â sau irlandez─â, care a renun┼úat la via┼úa laic─â pentru a se intra ├«n Ordinul Benedictin. Opera sa se pare c─â a fost redactat─â ├«n perioada ├«n care autorul a locuit ├«n Canterbury ┼či ├«n Regensburg. Lucrarea Imago Mundinu este doar rezultatul compil─ârii de informa┼úii din diverse surse antice (a┼ča cum autorul m─ârturise┼čte ├«n introducere), ci o expunere coerent─â, logic─â ┼či continu─â cu o identitate proprie. Aceasta a avut ca model lucrarea De natura reruma lui Isidor din Sevilla (560-636), fiind ├«mp─âr┼úit─â ├«n trei c─âr┼úi . Prima carte este o descriere a unviersului, ├«ncep├ónd cu crearea P─âm├óntului ┼či a oceanului planetar, urmate de apari┼úia aerului ┼či a focului. A doua carte este dedicat─â cre─ârii timpului, ├«n timp ce cea de-a treia este consacrat─â istoriei (├«n varianta sa biblic─â, structurat─â ├«n ┼čase perioade). Prima carte debuteaz─â cu o expunere am─ânun┼úit─â a spa┼úiului geografic, fiind acompaniat─â de o hart─â detaliat─â a lumii cunoscute.  

Harta ilustreaz─â ├«n partea de sus (est) insula Paradisului, spa┼úiul geografic fiind flancat de patru ├«ngeri, dintre care unul arat─â cu degetul c─âtre triburile lui Gog ┼či Magog, care se vor dezl─ân┼úui asupra umanit─â┼úii ├«n timpul Apocalipsei. ├Ängerii iau locul aici v├ónturilor reprezentate adesea ├«n cadrul h─âr┼úilor medievale. Lumea este reprezentat─â ├«n lucrarea lui Honorius ca av├ónd form─â oval─â. Continentele nu sunt denumite ├«n mod explicit, iar referiri la ├«mp─âr┼úirea tripartit─â realizat─â de Noe nu sunt prezente. Marea Mediteran─â se afl─â ├«n centrul acestui spa┼úiu, iar Dun─ârea este prezentat─â ca curg├ónd ├«ntre Marea Neagr─â ┼či oceanul nordic. Nilul apare iar─â┼či ca av├ónd dou─â izvoare, unul ├«n apropierea M─ârii Ro┼čii ┼či altul ├«n inima de┼čertului african. ├Än centrul M─ârii Mediterane se afl─â insula Delos, ├«nconjurat─â de celelalte insule ale Arhipelagului Cicladelor. De asemenea, reprezent─âri ale miticelor Scylla ┼či Carybda ocup─â acest spa┼úiu. Ora┼če antice precum Babylon, Persopolis, Cartagina ┼či Roma sunt prezente ├«n aceast─â hart─â, al─âturi de Cologne ┼či Mainz ÔÇô centre ale Sf├óntului Imperiu Roman de na┼úiune german─â. Pe teritoriul Spaniei actuale figureaz─â imaginea unei biserici ÔÇô reprezentare a locului de pelerinaj de la Santiago de Compostella (de┼či locul a fost amenajat abia ├«n 1211). ├Än Siria, Canaanul biblic ia locul realit─â┼úii geografice ├«n ceea ce prive┼čte localit─â┼úile notate ┼či grani┼úele stabilite. Nume de ora┼če contemporane cu autorul apar (Pisa, Mainz, Cologne, Paris), ├«n timp ce Insulele Britanice apar cu denumirea arhaic─â de ÔÇ×BritanniaÔÇŁ. C─âtre periferiile h─âr┼úii, unde efectul civilizator al centrului este diluat, apar din nou elemente fantasice:troglodi┼úi, canibali ┼či animale fantastice (grifoni, hidre, oameni cu cap de c├óine) populeaz─â aceste ┼úinuturi ├«ndep─ârtate. Sunt reprezentate aici insulele mitologice Apterofon (unde singurul anotimp cunoscut e iarna) ┼či Terraconta (populat─â de descenden┼úii lui Gog ┼či Magog ÔÇô creaturi cu din┼úi de crocodil). Se observ─â, ca ┼či ├«n cazul h─âr┼úii anglo-saxone, prezen┼úa concomitent─â de elemente geografico-istorice reale ┼či mitologice, spa┼úiul fiind pentru Honorius ├«n primul r├ónd o expresie a voin┼úei divine.

Cele dou─â h─âr┼úi analizate ofer─â o imagine de ansamblu asupra felul ├«n care spa┼úiul era reprezentat ┼či imaginat ├«n epoca medieval─â. De┼či sunt separate temporal, se observ─â cum simbolistica, mitologia ┼či cosmogonia de factur─â antic─â sau biblic─â au influen┼úat ├«n mod decisiv eforturile de cartografiere ale c─ârturarilor medievali. H─âr┼úile, la fel ca celelalte tipuri de surse primare, ofer─â cercet─âtorilor informa┼úii valoroase asupra mentalit─â┼úilor, resorturilor culturale ┼či intelectuale ┼či viziunii asupra lumii pe care autorii medievali au r─âsp├óndit-o, contribuind astfel la efortul milenar de cunoa┼čtere ┼či ├«n┼úelegere a spa┼úiului ├«n care omul a tr─âit ┼či ┼či-a imaginat ├«nceputurile.  

              

Surse:

Bagrow, Leo, History of Cartography, Cambrduge, Massachusetts, 1966

            Blakemore, Michael J., Harley, J. B., Concepts in the History of Cartography:a review andperspective, ├«n, Cartographica, XVII, nr. 4, 1980

            Edson, Evelyn, Mapping time and space:how medieval mapmakers viewed their world, The British Library, Londra, 1997

            Saenger, P. H.,   Space between words:the origins of silent reading, Stanford, Stanford University Press, 1997

Talbert, J. A., Unger, Richard W., Cartography in Antiquity and the Middle Ages:Fresh Perspectives, Brill, Boston, 2008

            Woodward, David, Reality, Symbolism, Time, and Space in Medieval World Maps, Annals of the Association of American Geographers, Vol. 75, Nr. 4, decembrie 1985