Regina Maria și Vânătorii de Munte în războiul pentru întregirea țării

În istoria românească, alături de bărbații care și-au apărat țara și care s-au sacrificat pentru neam și glie s-au aflat, de multe ori, și femeile. Dovadă stau, de exemplu, cele cuprinse pe Columna lui Traian, Doamna Oltea, mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Chiajna, singura femeie care a condus o armată într-o bătălie, Doamna Elena Cuza, care s-a remarcat în eliberarea pașoptiștilor moldoveni, precum și Regina Maria. Cea din urmă a jucat un rol covârșitor în războiul întregirii neamului și în consolidarea țării întregite, meritele fiindu-i elogiate chiar și în statele cu care România fusese în conflict.

Regina Maria – comandant onorific

Printre numeroasele activități pe care Regina le-a desfășurat în timpul Primului Război Mondial un loc aparte îl ocupă cele legate de armată – de Vânătorii de Munte. Ideea înființării Vânătorilor de Munte, armată vitală și de elită în cadrul oștirii române, este legată de eșecul campaniei din toamna anului 1916, în care victoria hotărâtoare de pe lanțul carpatin a inamicului s-a datorat tocmai unor astfel de trupe cu o asemenea specializare. Or, în lipsa lor, Marele Cartier General a decis de urgență crearea lor, Școala Militară de Schiori din București transformându-se în Corpul de Vânători de Munte.

Regina Maria a fost aleasă comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori, mai ales că Ordinul nr.294 din 3/16 noiembrie 1916, care punea bazele Vânătorilor de Munte prevedea că în rândul lor ”este nevoie de oameni de elită”. Aprecierile armatei în dreptul Reginei au fost unanime, văzându-se în ea simbolul luptei pentru unitatea națională.

Însă momentul înființării Vânătorilor de Munte venea într-o perioadă grea pentru ”Regina Mamă”, care își împărțea acum timpul între leagănul micuțului său fiu, grav bolnav, și căpătâiul generalului Ion Dragalina, rănit de moarte. Dar, în ciuda greutăților și a suferinței sale, aceasta s-a dus să-și viziteze regimentul care se îndrepta spre linia frontului.

Comandant onorific al corpului Vânătorilor de Munte a fost ales Principele Moștenitor Carol, iar comanda efectivă i-a fost încredințată căpitanului Virgil Bădulescu. Până și desemnarea Principelui Carol la conducerea acestei entități s-a datorat, în mare măsură, Reginei. Aceasta aflase că Marele Cartier General nu-i permitea să meargă pe front și, dată fiind aceasta, a intervenit pe lângă Regele Ferdinand pe care, de altfel, l-a și criticat aspru că se joacă cu viitorul fiului său, împiedicându-l să-și dovedească energia și să acumuleze experiență în vederea succesiunii la tron. Mai mult, Regina i-a ordonat Principelui Moștenitor următoarele:”Trebuie să te duci mâine, dacă nu chiar azi! (...) du-te din trupă în trupă de la un general la altul, indiferent de vreme sau drumuri sau greutăți, împarte-ți sentimentul că ești pretutindeni, că nici un efort nu e mare, nici un sacrificiu prea greu.”

Regina Maria – pe câmpul de luptă și în spitale

Regina Maria s-a deplasat în toate zonele în care Vânătorii de Munte își desfășurau activitatea eroică– a fost prezentă pe câmpul de luptă unde au avut loc bătăliile Bucureștilor, bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august 1917), Mărășești – în tranșee, însă și în spitale, acolo unde se aflau cei răniți. Uneori a pregătit chiar și câte o masă pentru ofițerii din rândul Vânătorilor pentru a le ridica moralul, deși sărăcia era generală. Posibilitatea de aprovizionare era restrânsă chiar și pentru familia regală, pentru care fasolea era mâncarea de bază.

A vrut să viziteze toate câmpurile de luptă, iar ofițerii Batalionului de Vânători de Munte să-i lămurească la fața locului toate atacurile și contraatacurile, a vrut să fie alături de ei, să-i motiveze și să le ridice moralul și...a reușit! Eroismul lor s-a ridicat la înălțimea implicării Reginei Maria, a iubirii și recunoștinței pe care aceasta le-o purta, dar și sacrificiile au fost pe măsură, efectivele unor companii ajungând chiar la jumătate. Despre Vânătorii de Munte Regina avea să scrie și în memoriile sale:„Dragii și vitejii mei soldați!, cu căștile lor, cu fețele lor pârlite de soare, sunt o priveliște ce-ți desfată ochii!”, „ei sunt o parte din marele vis pentru care luptăm”.

Și avea toate motivele să afirme acestea întrucât „valurile dușmane se opreau pe loc, încremenite de apariția acestor trupe noi, îmbrăcate și echipate altfel decât dușmanii cu care erau obișnuiți până acum, și care atacau cu furie sălbatecă. Vânătorii de Munte treceau ca vârtejul printre rândurile dușmanilor, le împrăștiau și le spulberau fără să le dea măcar timp să se împotrivească”. Având această atitudine pe câmpul de luptă și sprijiniți îndeaproape de Regina Maria, Vânătorii de Munte au biruit dușmanii care stăteau în calea întregirii neamului românesc. Rolul lor a fost covârșitor și merită cu prisosință statutul de eroi, la fel cum și Regina și-l merită pe cel de „mama tuturor”, ea fiind flacăra care a luminat conștiințele și a încălzit inimile tuturor locuitorilor țării.

Despre momentele în care se afla pe câmpul de bătălie alături de Vânători Regina Maria avea să noteze că „era o adâncă zguduire sufletească pentru mine să mă aflu atât de aproape de locurile unde vitejii noștri soldați își aduceau prinos viața, ca să alcătuiască o stavilă vie între aceste meleaguri încă ale noastre și năvala dușmanilor. Simții atunci mai adânc decât oricând ce aprigă e iubirea mea pentru țara aceasta”.

Regina Maria a fost alături de Vânătorii de Munte și la 1 decembrie 1918. În acea zi memorabilă, Regina, îmbrăcată într-o ținută militară, „cum scria la regulament”, având înfățișarea unui „flăcau voinic”, călare pe uriașul Jumbo, alături de Regele Ferdinand, a intrat în capitală în fruntea militarilor Vânătorilor de Munte. Momentul l-a calificat drept cea mai mare cinste ce i se putea face, dar și îndreptățit considerându-se dintre toate Reginele cea mai legată de armată.

Regina Maria a impresionat opinia publică internațională

Regina Maria s-a ridicat din nou în apărarea intereselor țării noastre, deplasându-se pe 16 februarie/1 martie 1919 la Paris, la Conferința de Pace, unde a impresionat din nou opinia publică internațională, așa cum o făcuse și până atunci prin acțiunile sale eroice din timpul războiului, fiind îndreptățită să declare:„Venirea mea aici a schimbat mult situația României, mai ales în ceea ce privește interesul, înțelegerea și simpatia față de țara mea.”

În Parisul și Londra anului 1919, Regina Maria a jucat un rol extrem de important în câștigarea popularității și simpatiei pentru cauza României. Niciodată înainte sau după aceste evenimente n-a mai avut un asemenea rol internațional. Memoriile ei debordează de emoția și, totodată, de mândria care au pătruns-o când a pledat pentru cauza României în fața oamenilor de stat ce decideau soarta Europei la Versailles. Prin farmec și multă diplomație, Regina a obținut condiții mai bune și compensații teritoriale pentru țara noastră.

Regina Maria, „mama tuturor”, a jucat un rol covârșitor în victoriile Batalionului Vânătorii de Munte împotriva dușmanilor care atentau la întregirea neamului românesc, precum și în consolidarea României Mari, în contextul Conferinței de pace de la Paris. Iar prețuirea Vânătorilor de Munte, precum și a întregii armate române și a națiunii pentru Regină a fost pe măsura implicării sale, rămânând statornică și profundă până la trecerea sa în eternitate. Drept mărturie stau și versurile unuia dintre eroii Primului Război Mondial:

Te-ai stins din viață, bună Mamă,

Cu lacrimi grele țara plânge,

Plâng clopotele de aramă

Și soarele-i scăldat în sânge.

În vremuri grele de război

Ne-ai fost un înger de lumină

Când coborai din zbor la noi

În lumina zilei de hermină.

Te duci acum, Regină bună,

Zadarnic inima ne-o frângem,

Plâng clopotele de aramă

Și noi, ostașii tăi, te plângem.