Regina Maria în Egipt și în Levant

Reginei Maria îi plăceau călătoriile. A făcut călătorii de promovare a României și a politicii externe românești, vizite oficiale sau private. Toate au însemnat momente de destindere, de cunoaștere, dar și de delectare.

Pregătirea vizitei

La sfârșitul anului 1929, regina a luat hotărârea de a vizita Egiptul și Locurile Sfinte. Dorea să fie o vizită cu caracter privat, dar în același timp să-i fie asigurată protecția. Acest lucru era destul de dificil în condițiile în care Regatul României nu era reprezentat la rang de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Cairo, iar pentru Siria și Palestina trebuiau aprobări speciale din partea guvernului britanic dar și o implicare a administrației britanice, respectiv franceze din aceste locuri. A fost retrimis, la insistențele reginei, Alexandru Lahovary care s-a ocupat de vizita regală pe întreg parcursul acesteia și a cărui soție era doamnă de onoare.

De ce Egiptul? O țară atât de îndepărtată și exotică în viziunea românilor. Datorită istoriei acestei țări, aflată sub dominație britanică o lungă perioadă de timp și a fascinației pe care a reprezentat-o deșertul și civilizația sa pentru regina Maria. Mici probleme au apărut încă de la început, deoarece regina și-a programat vizita în Egipt în perioada Ramazanului, iar la sosirea în Egipt regele Fuad aflat în ramazan nu o putea primi. Problema a fost rezolvată rapid. Regina Maria urma ca imediat după sosirea la Alexandria să plece mai departe și să viziteze Egiptul de Sus, urmând ca la întoarcere să viziteze capitala și să fie primită de rege.

Regele Egiptului vizitase Regatul României înainte de primul război mondial, pe vremea când era doar prinț, iar cu prilejul audienței ministrului român își exprimase discret dorința de a vizita la rândul său România reîntregită. La 6 februarie 1930, regele Fuad a primit o invitație oficială din partea Înaltei Regențe și a regelui Mihai de a vizita România. Răspunsul acestuia a venit prompt, vizita se putea desfășura în anul 1931, când suveranul egiptean dorea să viziteze Grecia și România reîntregită.

În călătoria în Egipt și Levant, Regina a fost însoțită de către prințesa Ileana și de către o întreagă suită compusă din: Simona Lahovary, doamnă de onoare, Ida Marr, doamnă de companie, colonelul Eugen Zwiedinik, adjutantul reginei, subinspector de poliție Paul Dobrescu, Anna Thiele, Elena Vasilescu și Elisabeta Beer, femmes des chambres, Virgiliu Janza, șofer și Remus Dumitru, lacheu¹.

Ministerul Afacerilor Străine a organizat minuțios călătoria, multitudinea de telegrame, ce se află și astăzi în Arhivele Ministerului de Externe, stau mărturie. Plecarea din București a avut loc pe 20 februarie 1930 cu trenul până la Constanța și apoi cu vaporul. Vasul cu care a început regina călătoria era „Dacia” condus de comandorul C. Negru, cel mai modern și mai confortabil vapor aflat în flota română. Prima escală a fost la Constantinopol la 21 februarie. Marea fusese agitată și o parte a suitei reginei a suferit din această cauză.

La Constantinopol regina a fost primită de guvernatorul vilaetului și de membrii Consulatului general român, precum și de presa locală. A vizitat și a înnoptat la Robert College, o școală americană (astăzi Universitatea din Istanbul) organizată de către familia Hantington cu care regina era în relații de amiciție, apoi atelierele Ford și bazarul².

Ambasada engleză, aflând din timp de această vizită, a organizat un dejun, oferit de ambasadorul britanic Sir George Clerk în onoarea distinsei doamne și a prințesei Ileana, la care au participat ambasadorii SUA, Olandei și Franței, precum și directorul Muzeului Național din Istanbul. De la Constantinopol, vasul și-a continuat periplul spre Pireu, unde a ajuns la 24 februarie 1930 în salvele celor 21 de tunuri care-o salutau pe soacra Balcanilor.

Maria nu a dorit să coboare de pe vasul care a acostat doar pentru câteva ore, unde l-a primit pe însărcinatul român cu afaceri C. Langa Rășcanu. În ziarul Universul din 26 februarie 1930³ a apărut informația legată de primirea unei scriitoare din Grecia de către regina Maria, căreia i-a declarat că a scris prima parte a memoriilor sale și dorește să se aplece în continuare spre scrierea acestora. A refuzat atât la Constantinopol, cât și la Atena să acorde interviuri jurnaliștilor, subliniind că este o vizită scurtă și o călătorie particulară, nu una oficială. Călătoria a continuat spre Alexandria.

Egiptul

La 26 februarie regina a ajuns la Alexandria, de unde a plecat cu un tren special spre Assuan. Începea aventura egipteană. Ajunsă la Assuan, regina s-a îmbarcat a doua zi pe vaporul „Mayflower” și a plecat pe Nil. „Mayflower” era un vas comercial care a fost special amenajat la ordinul Regelui Fuad pentru a-i oferi alteței regale un minim de confort. Din Alexandria, Maria a fost însoțită de arheologi britanici, francezi dar și egipteni pentru a desluși pe îndelete istoria Egiptului de Sus.

În însemnările sale zilnice regina povestește: „Primul contact cu Egiptul a fost o încântare. Totul este o pictură! Palmierii, cămilele, incredibilele sătuce de lut, munca grea a pământului, a fiecărui petec, totul verde, mulțumită sistemului de irigații. Două ore până la Cairo unde nu ne-am oprit dar am primit de la guvernator niște flori minunate”⁴.

Această călătorie a fost una plină de suferință pentru prințesa Ileana, aflată într-o stare de nervozitate și uluire totală. Povestea logodnei cu contele Alexandru de Hochberg a fost un chin. Procesul acestuia de homosexualitate a fost o rușine publică atât pentru familia sa cât și pentru familia regală română. Ileana a suportat cu greu acest scandal public. În această atmosferă tensionată s-a desfășurat vizita în Egipt.

„Ce plăcere nemaipomenită a ochiului să-i treacă pe dinainte o întreagă populație din care fiecare creatură e pictată. Acei negri înalți în hainele lor lungi asemănătoare caftanelor majoritatea albastre, uneori violete [...] Satele sunt incredibile. Sunt în general construite între palmieri și sunt de un cafeniu simplu, cu pereți de lut și fără acoperiș.”

Regina și trista prințesă Ileana au descoperit o lume nouă, plină de mister și poezie, o lume în care oamenii trăiau și mureau simplu, deși erau încojurați de temple mărețe. O lume a oamenilor tăcuți, a deșertului, cămilelor și oazelor, ruptă parcă dintr-o pictură veche. Au fascinat-o în egală măsură oamenii și deșertul. Umilele case de lut ale băștinașilor îi păreau reginei rupte din marile temple, iar marile temple mausolee ale unui trecut fascinant dar tăcut. Toată această civilizație „n-ar fi putut exista într-un tărâm al ploii, s-ar fi transformat pur și simplu în noroi”.

Cămilele i-au părut reginei o întruchipare animală a deșertului însuși, animale pictate pe suprafața nisipului și care erau mereu într-o lină mișcare ca și dunele de nisip. Primul templu vizitat a fost cel de la Abydos „cea mai mare necropolă a vechilor egipteni, cea mai sfântă dintre sfinte, lângă care, în care, în jurul căreia toți cei care credeau doreau să fie arși. Templul a fost construit în onoarea lui Osiris, soțul lui Isis”.

Însemnările zilnice ale reginei din martie 1930 au o fervoare neîntâlnită. Regina mărturisește că și-a propus să descrie totul dar nu are fizic când. Trăia o avalanșă de mistere, de taine iar curiozitatea o stăpânea și dorea să vadă, să atingă totul. Următorul templu vizitat și descris a fost cel de la Dendera, un monument imens, fascinant la lumina lunii când întunericul se juca pe coloanele străvechi. De la Dendera, drumul a continuat la Karnak, călare pe asini. Descrierile reginei sunt tot mai grăbite datorită lipsei timpului. La Karnak primește vești din țară:

„De acasă nu prea multe știri. Trista întâlnire și explicațiile cu familia lui Lescel trebuie să fi avut loc zilele astea. Ileana a primit mai multe telegrame de la Lescel, dar pentru moment totul e vag. Ochii Ilenei sunt plini de speranță și lacrimi” scria întristată o mamă. După Karnak, a venit Luxorul „a tremendous vision rising out of the night”. Din Valea Regilor a trimis o telegramă Ministerului de Externe pentru a-i ruga să dea presei din România cât mai puține relații despre această călătorie, care era una particulară. Presa română a fost foarte interesată de această vizită datorită exotismului tărâmurilor pe unde avea să se desfășoare călătoria.

Egiptul era puțin cunoscut iar expediții din Regatul României spre aceste locuri fuseseră foarte puține. Valea Regilor a însemnat un moment de mare frumusețe pentru regină și pentru prințesa Ileana. Au vizitat toate templele și au beneficiat de explicațiile arheologilor competenți. Mormintele regilor i-au creat impresia unei țări a morții. A impresionat-o în mod deosebit mormântul lui Tutankamon, nu grandoarea, ci moderația și picturile sale.

Ileana – o speranță năruită

Regina a apreciat templul de la Dair el Baderi, construit de o femeie, ce era „cel mai zâmbitor dintre temple”. Drumul a continuat la Edfu. Aici, la 4 martie, Ileana primește telegrama care-i anunța ruperea logodnei. Se năruia o mare și frumoasă speranță. Ileana a acceptat ruperea logodnei și a căzut într-o adâncă tristețe. Regina povestește:

„În ciuda celorlalți, i-am permis să păstreze un portret cu el, victimă a unui vechi păcat sau doar a imprudenței. Apartenența la familia regală face ca necazurile, durerile, triumfurile sau umilințele noastre să fie proprietate publică ⁵ . De când presa conduce lumea, nu mai e loc de iertare, de viață privată, nici o umbră sub care să-ți ascunzi speranța sau disperarea [...] Așa că, atunci când i-am permis Ilenei să creadă că el a fost o victimă, am făcut-o pentru că trei sferturi din mine credea asta”.

Prima fotografie din Egipt a apărut în presa românească abia la 16 martie 1930, fotografie ce le înfățișa pe regina Maria și prințesa Ileana ieșind din templul de la Luxor. În timpul acestei vizite, ministrul Casei Regale a dat un comunicat, publicat de presa de la București, dar și din capitalele europene care spunea:

„Alteța Sa Regală Principesa Ileana a României de acord cu Majestatea Sa Regina Maria și cu Înalta Regență a hotărât a nu mai da urmare proiectului căsătoriei Sale cu contele Alexandru de Hochberg” ⁶ .

Circulaseră zvonuri despre despărțirea dintre cei doi logodnici, iar presa nu a fost mulțumită cu comunicatul sec dat de Casa Regală și a încercat să ia legătura cu prințesa pentru a obține declarații. Încercări rămase fără succes. Speculații au continuat să fie publicate, prințesa Ileana nedorind să dea vreo declarație. La 8 martie 1930 suita regală a vizitat Huaciahansia, cea de-a doua cataractă a Nilului.

Călătoria în Egiptul de Sus a durat până la 17 martie 1930, când regina a revenit la Cairo unde a fost primită cu fast la hotelul Semiramis. Înainte de sosirea la Cairo, regina Egiptului a primit-o pe Cella Lahovary-Delavrancea pentru a-i transmite reginei Maria regretul că nu poate participa la toate serbările date în onoarea distinsei doamne, deoarece în calitatea sa de regină a Egiptului îi era interzis prin lege să părăsească palatul regal⁷.

Regretul reginei Egiptului ținea, în fapt, de propria sa situație atât de diferită de a alteței regale din România, regina-diplomat care era cunoscută în Europa, dar și America de Nord și acum în Africa. Această vizită nu a fost lipsită de incidente. Înainte de sosirea reginei la Cairo în presă a apărut un articol legat de apartenența reginei la secta behaistă. Liderul acesteia, care fusese judecat împreună cu membrii sectei sale, dorea să o întâlnească pe regină. Behaismul era o religie modernă ce avea ca scop purificarea sufletelor, iar printre personajele ilustre pe care behaiștii pretindeau că le-au cooptat era și regina Maria. Știrea a fost infirmată de reprezentanții Casei Regale.

La Cairo, regina Maria nu a primit niciun gazetar și a refuzat să acorde vreun interviu. De asemenea, prințesa Ileana, a cărei logodnă se rupsese și-a manifestat dorința de a mai vizita alte locuri și de a nu se întoarce momentan în țară. Prințesa trecea printr-o perioadă dificilă și această călătorie i-a dat prilejul să mediteze la viitorul său. Palatul regal din Abdine a găzduit serata oficială dată în cinstea reginei Maria la 18 martie 1930. Întâlnirea cu regele Fuad a prilejuit reginei o meditație asupra firii umane.

„Regele era un bărbat urât (unatractive), dar foarte energic, cu toate acestea știa să se facă plăcut”.

Maria a simțit ceva tiranic în acest monarh care a primit-o cu mare fast, dar care-și persecuta crunt opozanții și își abandonase prietenii. La 21 martie suita regală a vizitat Suezul și au fost oaspeții administratorului Canalului. Interesul pentru istorie al reginei s-a manifestat și la Cairo. A vizitat muzeele din Cairo, precum și piramidele de la Ghizeh și Sakhara. După fastuosul bal oferit de către regele Fuad, regina a plecat din Cairo spre Siria, la Damasc și apoi spre Palestina.

Damascul a încântat-o pe regină în egală măsură. O lume tristă, plină de culoare și de mister. A vizitat imensul oraș, a admirat moscheile și a încercat să-i înțeleagă pe oamenii deșertului, atât de calmi și de resemnați în fața măreției naturii. Descrierile reginei din Egipt și Siria sunt pagini literare scrise în grabă și cu dorința fățișă de a nu uita, de a nu pierde ceva din farmecul și grandoarea unor locuri nemaivăzute. În mod ciudat jurnalul reginei nu cuprinde informații cu privire la vizita în Palestina, de aceea putem bănui că regina nu a ajuns în Palestina, poate numai prințesa Ileana și o parte a suitei sale. Rămâne ca în viitor să deslușim această problemă. Din documentele Ministerului de Externe reiese că regina ar fi vizitat Palestina⁸.

Călătoria la locurile sfinte Ierusalim și Bethleem a avut o semnificație aparte pentru prințesa Ileana. La Ierusalim au vizitat Biserica Sfântului Mormânt și s-au întâlnit cu Patriarhul Ierusalimului. Acesta a cerut ajutorul reginei Maria, deoarece Patriarhia o ducea foarte greu. Grecia era proteguitoarea ortodoxiei din Palestina de la căderea țarilor, iar banii dați de către greci erau foarte puțini și insuficienți pentru a întreține bisericile creștine de aici și puținul cler rămas.

La Ierusalim exista un consul onorific român, Gerassimo, care la intervențiile reginei Maria și ale prințesei Ileana a cerut ca și statul român să joace un rol oficial în serbările ortodoxe de la Ierusalim, plătind o parte din costuri, lucru acceptat de către greci. Cu același prilej autoritățile engleze au invitat-o pe prințesa Ileana să viziteze ruinele romane de la Petra din Transiordania, o capodoperă puțin cunoscută și vizitată în acea perioadă. Dacă vizita reginei Maria s-a încheiat pe 8 aprilie 1930, prințesa Ileana a hotărât să mai stea o perioadă în Siria și Palestina. La Beirut a fost găzduită de Henri Ponsol, Înaltul Comisar al Republicii franceze, iar apoi s-a întors la Legația română din Cairo, unde a locuit timp de o lună „în cel mai strict incognito”.

Însemnările zilnice are reginei din martie - aprilie 1930 au un farmec aparte. Scrisul reginei este nervos, grăbit, iar caietele sunt presărate cu fotografii artistice ce par să sintetizeze trăirile reginei, fotografii cu dune, cu oaze, cu oameni misterioși, cu coloane imense și păduri de hieroglife. O istorie a Egiptului antic în fotografiile anilor ’30. Egiptul a fost pentru regina Maria o pată de culoare, dar și un moment de analiză a propriei sale vieți și activități.

Plecase din București dezamăgită de desfășurarea evenimentelor, de faptul că nu ajunsese în Regență așa cum s-ar fi cuvenit pentru regina – diplomat, de speculațiile publicate de presă cu privire la viitorul familiei regale din România, de publicitatea agresivă din jurul relațiilor celor doi fii ai săi: Carol și Nicolae, de zvonurile legate de eșecul căsătoriei Ilenei. A găsit în Egipt liniștea deșertului, curgerea Nilului și misterul unor civilizații demult apuse, dar care dăinuiau.

NOTE

1. AMAE, fond România general, vol. 407, Programul călătoriei maiestății sale Regina Maria în Egipt și în Levant.
2. „Universul” nr. 44, luni 24 februarie 1930, p. 1.
3. Idem, nr. 45, 26 februarie 1930, p. 1.
4. ANIC, fond Casa Regală, Însemnări zilnice, rola 483/1930, c. 54.
5. Idem, c. 91.
6. „Universul”, nr. 54, 8 martie 1930, p. 1
7. Idem, nr. 55, 9 martie 1930, p. 1.
8. AMAE, fond România general, vol. 407, f. 330 – 383.