Regina-Mamă Elena, dezamăgită de întâlnirea cu Hitler
După abdicarea Regelui Carol al II-lea, în 1940, și urcarea pentru a doua oară pe tron a lui Mihai, principesa Elena a fost invitată de mareșalul Ion Antonescu să revină în România pentru a fi alături de fiul său. A fost întâmpinată la Gara de Nord de către tânărul rege, de mareșalul Ion Antonescu, de aghiotanți și oficialități, prilej cu care i s-a comunicat că va purta titlul de Majestatea Sa Regina-Mamă Elena.
Pentru că era o persoană tolerantă, a fost marcată de manifestările de ură împotriva minorităților, de asasinarea de către legionari a lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu, fapt pentru care, în zilele de 27-28 noiembrie 1940, a cerut o audiență lui Adolf Hitler, cu care s-a întâlnit la 10 decembrie 1940, la Berchtesgaden, însoțindu-l pe Mihai.
Cu prilejul întâlnirii, Hitler i-a declarat că regele, la vârsta sa de 19 ani, era o persoană care nu putea să ducă pe umerii săi responsabilitățile unui suveran. Regina-Mamă Elena a fost dezamăgită de întâlnirea cu Hitler, cu care nu a putut discuta subiecte importante pentru situația internațională din acel moment, discuția fiind, mai degrabă, una de complezență.
„Dreaptă între popoare“
Profund impresionată de soarta evreilor, victime ale rebeliunii legionare din 21 ianuarie 1941, Regina-Mamă Elena a intrat în legătură cu ambasadorul american la București, Frank Gunther. Planul era de a scoate din țară cât mai multe familii de evrei și de a le trimite în Statele Unite.
Într-un interviu din 2008, Regele Mihai spunea referitor la acest subiect: „Am auzit că se întâmplă anumite lucruri cu evreii noștri la București și în țară. Cum aveam contact, și mama mea, și eu, destul de des cu rabinul-șef Alexandru Șafran, ne explica cam ce se întâmpla, cam ce avea să se întâmple, și atunci mama mea s-a sesizat foarte tare pe toată chestiunea asta, şi ea a reușit față de Antonescu. Antonescu era un om destul de bizar în anumite lucruri, fiindcă făcea ce toată lumea știe, dar avea un respect foarte adânc față de mama mea. Și ea a reușit, în cursul mai multor luni, să-l domolească în ceea ce făcea el cu evreii și a reușit într-o bună măsură“.
Rabinul Alexandru Șafran a alertat-o pe Regina-Mamă Elena, care a făcut personal apel la ambasadorul german la București, Manfred von Killinger, și la mareșalul Ion Antonescu, pentru a-i convinge să oprească deportările, fiind sprijinită în eforturile sale de către Patriarhul Nicodim. În toamna anului 1942, Regina-Mamă Elena a influențat decizia mareșalului Antonescu de a opri deportarea evreilor din România în lagărul de exterminare de la Belzec, din Polonia.
Ca urmare a implicării sale în salvarea evreilor, la data de 11 martie 1993, Regina-Mamă Elena a primit titlul de „Dreaptă între popoare“.
Război, spitale, bombardamente, Săvârşin şi Cotroceni
În timpul războiului, regina şi-a însoțit fiul pe front, a vizitat răniții din spitale, discutând cu aviatorii americani aflați în spitalele din Ploiești, a inaugurat noi clinici şi a sprijinit Crucea Roșie.
În anul 1943, Regele Mihai I a cumpărat domeniul Săvârşin, cu terenul şi clădirile aferente, pentru suma de 7.500.000 lei. În ceea ce o priveşte pe Regina-Mamă Elena, noua ei preocupare a fost de a amenaja acest castel, pe care „l-a mobilat în stilul caselor englezeşti de ţară şi a considerat că munca ei acolo a fost una din cele mai mari realizări în privinţa decoraţiunilor interioare“. La Castelul Săvârşin, Regele Mihai se simţea complet liber, era un loc pe care începuse să-l îndrăgească mai mult decât Peleşul sau oricare domeniu al Coroanei.
Un moment crucial l-au constituit bombardamentele anglo-americane din 4 aprilie 1944, care au afectat clădiri din Bucureşti, dar şi reşedinţele regale, precum Palatul Cotroceni, dar şi populaţia civilă, înregistrându-se foarte multe victime. În ceea ce priveşte Palatul Cotroceni, au avut de suferit atât clădirile care compuneau palatul, cât şi biserica fostei Mănăstiri Cotroceni. Pagubele au fost constatate şi evaluate de arhitecţii Mario Stoppa şi N. Lupu, delegatul Biroului Tehnic al Construcţiilor Palatului Regal şi Reşedinţelor Regale, şi estimate la 43.500.000 lei, o sumă destul de mare pentru anul 1944. Regele Mihai I şi Regina-Mamă Elena au vizitat Palatul Cotroceni pentru a vedea pagubele şi au susţinut financiar reparaţiile.
„N-am să încerc niciodată să îl conving pe Rege să acţioneze împotriva convingerilor lui“
Actul de la 23 august 1944 a găsit-o pe Regina-Mamă Elena la Sinaia. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei și arestarea mareșalului Antonescu, a fost difuzată la radio Proclamația către țară a Regelui Mihai I, prin care se anunța poporului noua stare de lucruri. Generalul Sănătescu a preluat conducerea noului guvern, în timp ce aviația germană a bombardat din nou Bucureștiul, inclusiv Palatul Regal din Calea Victoriei, reședința familiei regale. Regele Mihai I și Regina-Mamă Elena au părăsit Capitala, rămânând timp de două săptămâni în satul Dobrița (județul Gorj).
După preluarea puterii de către Guvernul Dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, a început perioada grea pentru rege și mama sa, cei doi fiind obligaţi să accepte cererile, interdicțiile și amenințările trimișilor oficiali ai URSS, printre care s-a numărat și Andrei Vîșinski. Regina-Mamă Elena a fost martora prăbușirii pas cu pas a României, neputând face nimic, în afară de a-și susține fiul și de a se sfătui cu diplomaţi şi vechi prieteni în privința atitudinii pe care să o abordeze în relațiile cu reprezentanții Guvernului Dr. Petru Groza.
Iată ce scria Regina Elena în jurnal, referitor la greva regală: „Mihai a insistat să fiu şi eu prezentă ca să nu se spună că îl influenţez. «Fac apel la Alteţa dumneavoastră ca mamă a Regelui», a spus generalul Răşcanu, «să îl salvaţi de pericolul care îl ameninţă. Dacă nu îşi retrage cererile către America şi Anglia, vă avertizez că guvernul îl va declara iresponsabil de acţiunile lui. O să îl închidă într-un ospiciu şi o să poată să îl ţină acolo mulţi ani». Ştiam că pentru ei este floare la ureche să îşi pună în aplicare ameninţările. Dar am răspuns că n-am să încerc niciodată să îl conving pe Rege să acţioneze împotriva convingerilor lui“.
Acest text este un fragment din articolul „Elena. Principesă a României, Principesă-Mamă, Regină-Mamă. Coordonatele unei istorii zbuciumate”, publicat în numărul 254 al revistei „Historia”, disponibil în format digital pe platforma paydemic.
