Regele Mihai, o nuc─â prea tare pentru propaganda comunist─â jpeg

Regele Mihai, o nuc─â prea tare pentru propaganda comunist─â

Pentru comuniștii români a fost mult mai greu să-l demonizeze pe Regele Mihai, suveranul cel iubit de armată și popor, decât pe Ion Antonescu, aliatul diabolicului Hitler. În plus, românii se știau dintotdeauna a trăi cu un vodă sau un rege în fruntea ţării și nu într-o republică. Demonizarea comunistă a Regelui Mihai a avut mai mult succes abia după căderea regimului comunist, prin contribuţia înverșunată a urmașilor sicofanţi ai lui Dej și Ceaușescu.

Deși n-ar fi recunoscut-o nici în ruptul capului, comuniștii români erau conștienţi în sine de nelegitimitatea puterii lor, care se sprijinea doar pe diviziile sovietice. Pe Ion Antonescu, cel care nu fusese apărat de aproape niciun militar român după arestarea sa, a fost ușor să-l judece public și să-l execute drept criminal de război hitlerist. Mort și perfect demonizat fiind, Antonescu nu mai prezenta niciun pericol politic pentru regimul comunist.

Ba chiar, la un moment dat, anti-bolșevismul și naţionalismul său au devenit utile propagandei ceaușiste. Regele Mihai însă (fie el abdicat și expulzat) era viu și prezent în memoria foștilor săi supuși, deveniţi brusc cetăţeni ai unei republici populare străine lor. Tocmai de aceea, el reprezenta o ameninţare permanentă pentru uzurpatorii puterii de la București, prin forţa legitimităţii sale și prin exemplul faptelor personale.

Mai mult decât imperialismul american cel perfid și agresiv, mai tare decât burghezo-moșierimea reacţionară internă și externă, Regele Mihai încarna un pericol concret și implacabil pentru clica stalinistă instalată la putere în România, fie doar și pentru faptul că majoritatea covârșitoare a românilor îl percepeau pe tânărul și charismaticul suveran, trimis cu forţa în exil, drept ultima lor speranţă vie în faţa coșmarului bolșevic.

Rege? Care rege?

├Än aceste condi┼úii, imediat dup─â ╚Öocul dramatic al proclam─ârii unei republici ce sem─âna foarte tare cu una sovietic─â, rom├ónilor li s-au aplicat dou─â procedee de sp─âlare ├«n mas─â a creierelor. Primul pas a constat ├«n ╚Ötergerea radical─â, sub teroarea amenin┼ú─ârii cu pu╚Öc─âria, a oric─ârei referin┼úe la monarhie ╚Öi la Regele Mihai. Orice men┼úiune public─â a acestuia era imediat brutal sanc╚Ťionat─â de partidul comunist ╚Öi Securitatea sa.

Concret, a fost vorba despre o bro╚Öur─â intitulat─â Publica┼úii interzise p├ón─â la 1 mai 1948, care cuprindea circa 8.000 de titluri, ce au fost imediat epurate din libr─ârii ╚Öi biblioteci, list─â ce a fost ulterior extins─â, potrivit lui Ion Cristoiu, cu ├«nc─â 2.000 de titluri. Erau vizate nu doar referin┼úele la Ion Antonescu ╚Öi apropia┼úii s─âi, dar ╚Öi cele referitoare la monarhie, ├«ntr-o campanie unic─â ├«n istoria Rom├óniei, cea de ÔÇ×prigonire a cuv├óntului scrisÔÇŁ.

Tot atunci a fost impus drept dogmă istorico-ideologică Istoria României. Manual unic pentru clasa a VIII-a secundară, semnat de sinistrul Mihail Roller și publicat de Editura de Stat în 1947, cu ediţii ulterioare (Istoria RPR. Manual pentru învăţămîntul mediu, sub red. Mihail Roller, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1952, 1956). Era vorba despre rusificarea, sovietizarea totală a istoriei naţionale, în care monarhia nu avea ce căuta. Casa Regală a României era astfel ștearsă din istorie printro simplă trăsătură de condei stalinist.

Demonizarea

Al doilea pas a constat în calomnierea grosolan-mincinoasă a Regelui Mihai. Spre sfârșitul regimului Gheorghiu-Dej, mai precis în 1962, înregistrăm primele consemnări oficiale ale demonizării Regelui Mihai, în Istoria patriei.

Manualul pentru clasa a IV-a, semnat de Dumitru Almaș și A. Petric, în care, la pagina 155, scria:

ÔÇ×├Än ziua de 23 August 1944, forma┼úiunile patriotice de lupt─â au arestat pe Antonescu ╚Öi pe mini╚Ötrii lui. Mii de muncitori ╚Öi al┼úi patrio┼úi au cerut arme ca s─â lupte ├«mpotriva hitleri╚Ötilor. ├Ämpreun─â cu unit─â┼úi din armata noastr─â, ei au dezarmat trupele hitleriste care se aflau ├«n Bucure╚Öti ╚Öi ├«n alte regiuni ale ┼ú─âriiÔÇŁ.

Niciun cuvânt despre Rege, partide istorice, chiar și armata română apărea doar ca un factor secundar. La pagina 162, din același manual, menit fragezilor pionieri ai patriei, ce trebuiau temeinic îndoctrinaţi (astăzi oameni maturi, poate chiar politicieni în Parlament sau în Guvern), găsim explicaţia abdicării Regelui Mihai:

ÔÇ×├Än fruntea statului se g─âsea ├«nc─â regele, care se ├«mpotrivea tuturor ├«nnoirilor. ┼×i nici nu-i de mirare c─â se purta a╚Öa. Regele avea mo╚Öii ├«ntinse, multe fabrici, mul┼úi bani ├«n b─ânci. El ┼úinea str├ónse leg─âturi cu fo╚Ötii mo╚Öieri ╚Öi cu marii fabrican┼úi, pe care ├«i ocrotea cu grij─â. ├Ämpreun─â cu ace╚Ötia ╚Öi cu al┼úi du╚Ömani de peste grani┼ú─â, regele punea la cale diferite ac┼úiuni potrivnice poporului nostru. De aceea, la 30 decembrie 1947, poporul muncitor, condus de partidul comunist, a alungat pe rege din ┼úar─âÔÇŁ.

Exact ├«n coordonatele acestei matrici propagandistice s-a desf─â╚Öurat calomnierea Regelui Mihai ├«n timpul regimului comunist ╚Öi ├«nc─â mult dup─â decembrie 1989. Un alt manual de Istorie modern─â ┼či contemporan─â, cel pentru clasa a XI-a de liceu, semnat de aceia╚Öi Dumitru Alma╚Ö ╚Öi Alexandru Vianu, aprobat ╚Öi revizuit de Ministerul ├«nv─â┼ú─âm├óntului ├«n 1967 ╚Öi 1971, expediaz─â la fel de misterios (pagina 243) momentul 23 August 1944, c├ónd ÔÇ×a ├«nceput insurec┼úia na┼úional─â antifascist─â armat─â prin arestarea guvernului antonescian ╚Öi ocuparea principalelor institu┼úii publice. S-a alc─âtuit un nou guvern, iar armata rom├ón─â a ├«ncetat opera┼úiunile ├«mpotriva URSS ╚Öi s-a al─âturat coali┼úiei anti-hitleriste ├«mpotriva Germaniei hitleristeÔÇŁ.


dsds jpg jpeg

Regele exilat trebuia demonizat cu toată forţa

Cel pu┼úin ├«n 1971 se recuno╚Ötea faptul c─â Rom├ónia redevenise o monarhie constitu┼úional─â prin revenirea la Constitu┼úia din 1923, dar ÔÇ×marea b─ât─âlie dus─â de masele largi pentru ├«nf─âptuirea vastului program de refacere a economiei, pentru transform─âri burghezo-democratice, a ├«nt├ómpinat o rezisten┼ú─â ├«nver╚Öunat─â din partea cercurilor reac┼úionare, a reprezentan┼úilor burgheziei ╚Öi mo╚Öierimii, sus┼úinute de monarhie ╚Öi de imperiali╚Ötii din afar─â. ├Än condi┼úiile av├«ntului revolu┼úionar al for┼úelor populare, PCR ╚Öi guvernul democratic au luat m─âsurile necesare pentru ├«nl─âturarea monarhieiÔÇŁ (pagina 245). Scurt, dogmatic ╚Öi f─âr─â prea multe explica┼úii ╚Öi detalii ce ar fi putut cauza fire╚Öti nel─âmuriri.

Contradic┼úia dintre ÔÇ×con┼úinutul real al puterii ╚Öi forma de stat monarhic─âÔÇŁ

Chiar și istorici de prestigiu, precum Constantin C. Giurescu (fost ministru carlist și apoi deţinut stalinist) și Dinu C. Giurescu, au întărit mistificarea istoriei și eludarea comunistă a rolului asumat de Regele Mihai în momentele decisive ale destinului României. În Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, publicată de editura Albatros în 1971, ei scriau:

ÔÇ×ÔÇŽse produce insurec┼úia armat─â antifascist─â, ini┼úiat─â, organizat─â ╚Öi condus─â de Partidul Comunist Rom├ón. Ion Antonescu este primit la Palatul regal spre a discuta situa┼úia militar─â; c├ónd se prezint─â aici, ├«n dup─â-amiaza zilei de 23 august 1944, e arestatÔÇŁ (pagina 657).

Niciun cuv├ónt despre Rege, c─âruia i se recuno╚Ötea totu╚Öi faptul c─â ├«n comunicatul transmis la radio a dat ordin armatei s─â-╚Öi ├«ntoarc─â armele ├«mpotriva hitleri╚Ötilor ╚Öi ÔÇ×s─â lupte al─âturi de armata sovietic─âÔÇŁ (de fapt, ├«n Proclama┼úia Regelui nu se pomenea nimic despre lupta al─âturi de sovietici).

Cei doi istorici au consemnat sec, f─âr─â explica┼úii de context, abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947, justific├ónd-o drept o ├«ncheiere a ÔÇ×contradic┼úiei dintre con┼úinutul real al puterii ╚Öi forma de stat monarhic─âÔÇŁ.

De fapt, contradicţia era între adevărul istoric și propaganda comunistă: cum putea fi recunoscut rolul decisiv al Regelui Mihai în actul de la 23 August 1944, când acesta era atribuit, cu surle și trâmbiţe, doar Partidului Comunist din România?

├Än 1981, un demnitar de frunte al regimului ceau╚Öist, generalul maior dr. Constantin Olteanu (fost primar al Capitalei ╚Öi ministru de trist─â amintire al Ap─âr─ârii na┼úionale), scria ap─âsat despre ÔÇ×revolu┼úia de eliberare social─â ╚Öi na┼úional─â antifascist─â ╚Öi antiimperialist─âÔÇŁ (nemaifiind vorba a╚Öadar doar despre o simpl─â insurec┼úie), abdicarea Regelui fiind prezentat─â doar drept un rezultat al preg─âtirii de c─âtre PCR a ÔÇ×condi┼úiilor interne favorabile ├«nl─âtur─ârii monarhieiÔÇŁ, f─âr─â ca partidul s─â fi desf─â╚Öurat ÔÇ×o lupt─â antimonarhic─â direct─âÔÇŁ (File din istoria militar─â a poporului rom├ón, volumul 9, Editura Militar─â, pagina 69).


manuale istorie jpg jpeg

Ce aflau elevii din manuale ├«n anii ÔÇÖ60: ÔÇ×Regele avea mo┼čii ├«ntinse, multe fabrici, mul┼úi bani ├«n b─ânci. El ┼úinea str├ónse leg─âturi cu fo┼čtii mo┼čieri ┼či cu marii fabrican┼úi, pe care ├«i ocrotea cu grij─â. ├Ämpreun─â cu ace┼čtia ┼či cu al┼úi du┼čmani de peste grani┼ú─â, regele punea la cale diferite ac┼úiuni potrivnice poporului nostruÔÇŁ.

În Culegerea de lecţii de istorie, editată tot de Editura Militară în 1989 pentru elevii din școlile militare de toate gradele, viitorii ofiţeri (unii poate chiar generali în ziua de azi), lectorii, ofiţeri din Institutul de istorie militară condus de generalul locotenent dr. Ilie Ceaușescu, nu au precupeţit nicio avalanșă de cuvinte și niciun vârtej de fraze lungi și întortocheate, pentru a sublinia, cu asupra de măsură, rolul PCR în toate evenimentele de după 1921, necesitatea istorică a acestuia, inclusiv pentru momentele 23 august și 30 decembrie, simultan cu menţionarea periferică a tuturor personajelor istorice cu adevărat importante din acea perioadă, inclusiv Regele Mihai.

Calomnia

Peste toate aceste exegeze ideologice comuniste de minimalizare sau chiar eradicare a Regelui Mihai din istorie semnate în manuale, sinteze și analize istorice, a fost infiltrată mult mai subtila și infama calomnie, desigur anonimă, realizată prin mijloacele specifice departamentului de dezinformare al Securităţii, completată prin aluziile sau chiar spusele activiștilor de partid, șoptite sau lătrate cu ocazia întrunirilor, consfătuirilor, instructajelor și ședinţelor de tot felul, în care nu tot ceea ce se afirma era consemnat.

Astfel, din vorb─â-n vorb─â, f─âr─â niciun temei istoric sau asumare, s-au creat abracadabrantele legende privind trenul cu aur cu care ar fi plecat Regele Mihai din ┼úar─â (de╚Öi totul se petrecuse sub controlul strict al agen┼úilor Siguran┼úei), tablourile de patrimoniu, pe care ╚Öi le-ar fi ├«nsu╚Öit ├«n mod fraudulos. Confuzia istoric─â ╚Öi nedreptul transfer de p─âcate ├«n materie de corup┼úie ╚Öi l─âcomie de la Regele Carol al II-lea c─âtre fiul s─âu, Regele Mihai ÔÇô u╚Öor de realizat ├«n condi┼úiile lipsei aproape totale de informa┼úii reale a rom├ónilor ÔÇô au fost voit ├«ntre┼úinute.

Peste tabula rasa existent─â ├«n urma cenzurii brutale ╚Öi ├«ndoctrin─ârii for┼úate timp de peste 40 de ani, fragmente din aceste calomnii au prins la mul┼úi rom├óni cu ╚Öcoal─â mai pu┼úin─â, mai ales dup─â anii ÔÇÖ70, c├ónd pu┼úini dintre cei care tr─âiser─â ├«n timpul monarhiei mai erau ├«n via┼ú─â pentru a povesti nepo┼úilor sau prietenilor adev─ârul.

Exceptând mesajele Regelui, informaţiile generale și comentariile transmise de Radio Europa Liberă, românii nu aveau de unde să afle despre cum trăia, ce făcea și ce zicea fostul suveran aflat în exil. Ceea ce se vehicula prin popor, din gură în gură, în anii regimului comunist despre Regele Mihai provenea în bună măsură din zvonurile și colportările lansate de Securitate.

Campania de denigrare continuă, cu și mai multă putere, după 1989

Cu toate acestea, demonizarea Regelui Mihai, calomnierea sa tic─âloas─â, terfelirea adev─ârurilor istorice nu ar fi avut prea mare succes dac─â nu ar fi continuat dup─â decembrie 1989.

Ion Iliescu ÔÇô ╚Öi anturajul s─âu ex-comunist ÔÇô era perfect con╚Ötient, la fel ca predecesorii s─âi din partid, de lipsa lor de legitimitate ├«n fa┼úa Regelui Mihai, deoarece, ├«n mod firesc, pe 22 decembrie 1989 ar fi trebuit restaurat─â Constitu┼úia din 1923, a╚Öa cum se ├«nt├ómplase ╚Öi ├«n 1944.

De aceea, nu teroriștii, ci tocmai Regele Mihai și puţinii reprezentanţi supravieţuitori ai partidelor istorice constituiau marele pericol al puterii acaparate de regimul Iliescu. Acesta a fost motivul real nu doar al repetatelor, abuzivelor și umilitoarelor interziceri de revenire în ţară a Regelui, dar și al campaniilor susţinute de violentă demonizare a sa.

Toate invectivele, jignirile, tic─âlo╚Öiile mincinoase pe care ÔÇ×intelectualul ╚Öi originalul democratÔÇŁ Ion Iliescu nu le putea spune ├«n public le-au urlat ╚Öi le-au scris, spre desf─âtarea publicului plebeu, Corneliu Vadim Tudor ╚Öi membrii Partidului Rom├ónia Mare.

Calomnierea odioas─â a Regelui Mihai, laolalt─â cu venerabilii supravie┼úuitori ai lag─ârelor de exterminare comuniste, a fost desf─â╚Öurat─â prin toate mijloacele mediatice de care ├«nc─â dispunea, ├«n bun─â m─âsur─â, statul rom├ón ├«n prima jum─âtate a anilor ÔÇÖ90, inclusiv prin filme de lung-metraj.

Fostul propagandist ceau╚Öist, regizorul Sergiu Nicolaescu, a realizat ├«n 1993, ├«n beneficiul ╚Öefului s─âu de partid, Ion Iliescu, filmul ÔÇ×Oglinda. ├Änceputul adev─âruluiÔÇŁ, o ecranizare v─âdit tenden┼úioas─â a actului de la 23 august 1944, urm─ârind ridiculizarea t├ón─ârului Rege. ├Än fine, fostul c─âpitan de vas pe timpul regimului ceau╚Öist ╚Öi apoi membru de vaz─â ╚Öi lider al unui partid desprins din FSN-ul iliescian, devenit ulterior pre╚Öedinte al Rom├óniei, Traian B─âsescu, nu a avut nicio jen─â ├«ntr-un talk-show de televiziune transmis ├«n direct pe 22 iunie 2011 s─â-l acuze pe Regele Mihai c─â ar fi fost ÔÇ×slug─â la ru╚ÖiÔÇŁ pentru c─â a semnat abdicarea, fiind astfel un ÔÇ×tr─âd─âtor al intereselor na┼úionaleÔÇŁ.

În realitate, Regele Mihai a fost ultimul bastion anti-sovietic din Europa de Est căzută sub ocupaţia Armatei Roșii, și care a rezistat până la 30 decembrie 1947, spre exasperarea lui Stalin. Absurditatea acestei noi acuzaţii era atât de mare încât nobilul Rege Mihai, la fel ca și în precedentele situaţii, a preferat să păstreze o tăcere demnă.

Multe, prea multe și strigător la cer de nedrepte umilinţe și calomnii pentru Regele Mihai, cel care a fost simbolul modest și blând al speranţei pentru milioane de români.

Cum bine a zis Oana Pellea: ÔÇ×Majestate, s─â ne ier┼úi!ÔÇŁ

Foto: Guliver/Getty images, colecţia Călin Hentea