Războiul aerian împotriva Germaniei

Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei, Bătălia Atlanticului, invazia aliată din sudul Europei, pe Frontul de Est și în Pacific. Operațiunile SIGINT (SIGnal INTelligence - n.r.) de la nivel strategic și tactic au devenit baza activității de culegere a informațiilor.

La începutul anului 1943, interceptările mesajelor Enigma, a comunicațiilor prin radiotelefonie de pe avioane, a fasciculelor de navigație aeriană și a codurilor de importanță mai mică au furnizat britanicilor nu numai o mai bună înțelegere a operațiunilor Luftwaffe și a sistemelor defensive de apărare antiaeriană, dar și posibilitatea de a avertiza, cu câteva ore înainte, țintele probabile.

În plus, interceptările Enigma au dezvăluit informații prețioase despre radarele germane. Raidul forțelor de comando britanice din 27-28 februarie 1942 de pe coasta franceză de la Bruneval a reușit capturarea unei stații radar Wurzburg destinată controlului focului apărării AA și a unui tehnician german.

Analizarea caracteristicilor tehnico-tactice ale acestui radar a condus la dezvoltarea panglicilor metalice, denumite „Window”, deși nu au fost folosite în luptă, de teama unor riposte similare din partea Luftwaffe care să neutralizeze apărarea AA aliată. Neglijate înainte de război, britanicii au dezvoltat capabilitățile de recunoaștere aeriană și au înființat o unitate centrală de analiză și interpretare a fotografiilor aeriene – CIU.

Informațiile rezultate din analiza fotografiilor aeriene au avut un impact redus asupra politicilor de bombardament strategic înainte de 1943, în principal din cauza predilecției comandantului Comandamentului Aviației de Bombardament, mareșalul de aviație Sir Arthur Harris, pentru executarea unor bombardamente nocturne a orașelor germane.

„Bombele” americane folosite la descifrarea codurilor de transmisiuni inamice (© Profimedia)

Flota 8 Aeriană americană a înființat o structură de informații destinată analizării țintelor la High Wycombe pentru sprijinirea bombardamentelor aeriene în timpul zilei. Componenta de cercetare și analiză din cadrul OSS și-a adus o contribuție majoră la campania de bombardament aerian din Europa.

Unitatea destinată analizării obiectivelor inamice a identificat fabricile de avioane și facilitățile de producere a combustibilului sintetic. În momentul când bombardierele americane au început să lovească aceste facilități, decriptările ULTRA au confirmat panica care a cuprins comandamentele germane.

Lipsa combustibilului de aviație a imobilizat aparatele de vânătoare ale Luftwaffe la sol, iar spre sfârșitul anului 1944 a fost afectată producția de benzină și motorină care a imobilizat sute, poate chiar mii, de blindate și camioane germane.

Ploieștiul, Operațiunea Tidal Wave și germanii

Conform unor documente declasificate de NSA, unul dintre puținele succese germane bazate pe exploatarea informațiilor obținute din interceptarea comunicațiilor s-a petrecut în vara anului 1943, când forțele aeriene americane au întreprins un raid pentru lovirea instalațiilor petroliere de la Ploiești.

Unitățile SIGINT germane din cadrul Luftwaffe din Italia monitorizau comunicațiile Forței 9 Aeriene americane care acționa în apropiere de Benghazi, Libia. Volumul mare de trafic radio de la sfârșitul lunii iunie a indicat germanilor că se pregătea un raid de amploare. Cu puțin timp înainte de lansarea raidului pe 1 august 1943, comunicațiile voce americane le-au indicat germanilor că era pe cale să înceapă un raid masiv al bombardierelor americane cu rază lungă de acțiune.

Germanii au continuat monitorizarea comunicațiilor americane și au urmărit itinerarul bombardierelor americane B-24 Liberator spre Italia și apoi virajul brusc în direcția nord-est. Unitățile SIGINT germane au continuat monitorizarea deasupra Balcanilor, iar în primele ore ale dimineții de 1 august a fost alarmată întreaga regiune Ploiești.

Au fost dislocate avioane de vânătoare din apropiere pentru întărirea apărării aeriene din Ploiești. După ce au fost lovite de focul româno-german deasupra Ploieștiului, avioanele americane au început să transmită în clar mesaje de ajutor, în timp ce se reîntorceau spre bazele din Libia. Acest fapt a permis unităților aeriene germane, dar și bulgare, din regiune să localizeze și să doboare alte avioane pe drumul de întoarcere dinspre România spre Libia.

În total, în Operațiunea Tidal Wave, americanii au pierdut 53 de avioane din totalul de 177 (167 de aparate au survolat obiectivul) și 55 avariate. Aviația și unitățile AA române au doborât 35 de avioane. Fără îndoială, alături de alte cauze, nerespectarea regulilor de securitate operațională în timpul misiunilor a contribuit la pierderile mari suferite de forța de atac americană.

Acest text este un fragment din articolul „Bătălia codurilor”, publicat în numărul 46 al revistei „Historia Special” (revista:special/46), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 29 martie - 28 iunie 2024, și în format digital pe paydemic.com.