Puțul ritualic de la Nescot oferă descoperiri ciudate: înhumări și sacrificii de câini în vremea romană

Un studiu recent realizat de Dr. Ellen Green, publicat în International Journal of Paleopathology, a oferit noi perspective asupra uneia dintre cele mai semnificative descoperiri legate de depunerile rituale de animale în Britania romană. Săpăturile efectuate la fosta Centru de Creștere a Animalelor al Colegiului Nescot din Ewell, Surrey, au scos la iveală dovezi ale unei foste cariere romane care fusese reutilizată ca puț ritualic. Situl a conținut un număr impresionant de 5.436 de rămășițe canine, aparținând cel puțin 140 de câini individuali, ceea ce îl face unul dintre cele mai mari ansambluri de câini descoperite vreodată din perioada Romano-Britanică. Această descoperire ridică întrebări fascinante despre valoarea spirituală și religioasă a câinilor în Britania antică.

Câinii aveau o importanță deosebită în viața romanilor și a populației romano-britanice, fiind folosiți la vânătoare, la protecția turmelor și ca tovarăși de încredere. Britania romană era faimoasă pentru câinii săi de vânătoare, fiind menționați chiar de geograful grec Strabon printre exporturile valoroase ale provinciei. Dincolo de utilitatea lor practică, câinii aveau și un rol simbolic și religios. Erau asociați cu Pluto, zeul lumii subpământene, și cu Hecate, zeița vrăjitoriei și a lunii, fiind adesea reprezentați ca câini spectrali care ghidau sufletele către tărâmul morților.

Descoperirile de la Nescot

Săpăturile din 2015, realizate de Pre-Construct Archaeology, au identificat un puț oval de 4 metri adâncime, datând din perioada târzie a secolului I – începutul secolului II e.n.. Puțul a avut trei faze de utilizare:

1. Primele două faze au conținut cele mai multe rămășițe faunistice, dar și oseminte umane, monede, fragmente ceramice și jetoane de joc, indicând un puternic caracter ritualic.
2. A treia fază a prezentat o scădere a depunerilor și urme de măcelărire, ceea ce sugerează o tranziție de la utilizarea ritualică la consum.

Analiza scheletelor canine realizată de Dr. Green indică faptul că acești câini erau bine îngrijiți și nu erau simpli vagabonzi. Unele exemplare prezentau semne de bătrânețe, cum ar fi spondiloză deformantă (o afecțiune degenerativă a coloanei vertebrale) și cartilaj costal osificat (întărirea cartilajului coastelor). Acest lucru sugerează că trăiseră vieți lungi înainte de a fi îngropați în puț.

Unele dintre exemplare sufereau de condrodizplazie, o tulburare genetică care determină membre scurte, similară cu rasa modernă Corgi. De asemenea, prezența unor câini de dimensiuni mici, asemănători cu Maltezul modern, este în concordanță cu dovezile istorice despre romanii care dețineau câini de companie de talie mică.

Sacrificii rituale și semnificații religioase

Studiul Dr. Green subliniază că romanii aveau reguli stricte privind tipul, culoarea, vârsta și sexul animalelor oferite ca sacrificiu diferiților zei. „Este foarte probabil ca acești câini să fi fost aleși pe baza unor criterii ritualice,” explică cercetătoarea în articolul său.

Descoperirea rămășițelor umane alături de câini ridică și mai multe semne de întrebare. Practica sacrificiului uman în Britania romană este încă dezbătută, însă combinația dintre depozite faunistice și umane sugerează că situl avea o semnificație religioasă profundă.

Asemănările cu alte puțuri rituale din Britania romană confirmă faptul că ofertele de animale făceau parte din practici religioase, dar numărul mare de câini recuperați la Nescot face ca acest sit să fie unic.

De-a lungul timpului, rolul puțului s-a schimbat. Până la începutul secolului al II-lea, acesta fusese abandonat, ceea ce indică o schimbare în practicile religioase și culturale.

Concluzie

Cercetarea Dr. Green oferă o perspectivă fascinantă asupra relației dintre oameni și animale în Britania romană. Studiul aduce dovezi clare despre practici rituale, respectul față de câini și rolul lor spiritual în cultura antică.