Propaganda legionară după asasinarea premierului I.G.Duca

Acest partid a ales sa faca un alt fel de propaganda. Nu publica ziare si nu facea propaganda, in adevaratul sens al cuvintului, incercând sa se diferentieze de celelalte partide care activau doar oratoric. Codreanu afisa un dispret suveran fata de orice constructie rationala in domeniul doctrinar sau programatic:"tara aceasta piere din lipsa de oameni, nu din lipsa de programe". Programele erau considerate superficiale, menite a-i amagi pe prosti in alegeri, unelte ale "vorbariei si inselatoriei politicianiste". Prin acest fapt Legiunea a fost, de fapt, singura formatiune politica interbelica ce si-a propus schimbarea revolutionara a societatii romanesti.

Incercand sa aduca ceva nou fata de programele politice si electorale ale celorlalte partide si grupari politice, Codreanu s-a straduit sa gaseasca alte forme si metode propagandistice cum au fost:taberele de munca legionare, comertul legionar si ceremonia de inmormantare legionara. Accentul in noul tip de propaganda se punea pe predominanta actiunii:"Fapta, nu vorba - Fa, nu vorbi!" era unul din indemnurile pe care Codreanu le considera cele mai importante. Acest tip de propaganda a incetat in 1937. Lupta electorala din acel an a adus cu sine o revenire a legionarilor la formele propagandistice traditionale.

Taberele de munca legionare.Cea mai eficienta forma de propropaganda pe care a promovat-o Codreanu in acei ani, 1934-1937, a fost subsumata campaniei axate pe munca, actiune, exemplu. Garda trebuia sa se sustraga reprosului ca ar reclama doar deficiente, nefiind capabila de o politica constructiva. Asa a aparut ideea taberelor de munca.Ideea nu era originala. In Italia, asanarea lacurilor pontinice, pusa in scena cu efect publicitar de catre Mussolini, starnise mare interes. in Germania exista munca obsteasca. Tabara de munca, in varianta romaneasca, trebuia sa fie un fel de falanster, o celula a noii societati:"Tabara este o cetate ideala, unde nu exista antagonism intre generatii si intre clasele sociale. Tabara este o scoala in care creste si a crescut numai in cativa ani de zile, cu puteri nebanuite inca, romanismul. La sfarsit, tabara e o imensa manastire in aer liber, in care se roaga legionarii pentru intregul neam".Deci tabara este o cetate, o scoala si o manastire.  Cei care participau la asemenea tabere primeau o diploma in care era mentionat locul si timpul cat a muncit fiecare, cum s-a comportat si ce aptitudini are ca muncitor si comandant. incepand din 1935 niciun legionar nu putea accede la functiile de conducere din partid  daca nu poseda o astfel de diploma. Taberele de munca legionare au elaborat proiecte care altadata fusesera teme electorale ale liberalilor sau ale national-taranistilor. Alte partide s-au vazut obligate sa imite modelul.Legionarii s-au vazut astfel confirmati in actiunea lor. Pe tot cuprinsul tarii, intre anii 1933-1937, au fost presarate tabere de munca voluntara ale Partidului "Totul pentru tara", care reparau podurile din sate, drumuri si biserici, construiau stavilare, sapau fantani si lucrau pentru solidaritatea colectiva si nationala. Nici un alt partid nu a putut egala dinamismul, mistica, sloganurile si propaganda Garzii de Fier din aceasta perioada. Numarul taberelor de munca a crescut de la 4, in 1934, la 50, in 1936, in acest an existand alte 500 de santiere mai mici. Principalele tabere de munca legionare, cele considerate de  nivel national, au fost:1. Visani, jud. Buzau (10 iulie-20 iulie 1933)-A fost o prima tentativa nationala de folosire a unei astfel de forme propagandistice. Peste 200 de legionari s-au adunat la Visani pentru a construi un dig care sa opreasca revarsarile de ape ale raului Buzau. Jandarmii, din ordinul lui Armand Calinescu, opresc aceasta infaptuire, maltratand si arestand pe legionari. Nu riposteaza nimeni, conform dispozitiilor date de Codreanu. Sunt bruscati si trimisi cu totii la locurile de origine. Cei care nu aveau bani sunt purtati pe jos din post in post. Ordinele pentru aceasta incalcare a libertatilor individuale porneau de la Armand Calinescu. La 20 iulie 1933, Corneliu Zelea Codreanu publica in ziarul Calendarul o scrisoare de protest adresata primului-ministru Al. Vaida-Voevod, aratand nedreptatea facuta legionarilor prin impiedicarea construirii digului de la Visani.2. Giulesti, jud Maramures  (15 mai-17 august 1934)-caramidaria din aceasta localitate a fost intemeiata din ordinul Capitanului. Pana la 17 august 1934 au fost realizate 80.000 de caramizi. La aceasta din urma data, jandarmii au inchis tabara si au pus stapanire pe caramizi.3. Rarau, Bucovina (5 iulie-1 septembrie 1934 si de la 12 iulie-7 septembrie 1935), legionarii au construit o casa de adapost pentru legionarii saraci si bolnavi.4. Cotiugenii Mari, jud. Soroca (iulie-octombrie 1934)-legionarii au lucrat aici 97 de zile, reconstruind o biserica ruinata.5. Dealul Negru, jud. Cluj (iunie-octombrie 1934)-  prima tabara de munca legionara din Transilvania, in catunul Dealul Negru, comuna Manastireni, plasa Huedin, in vecinatatea localitatii Fantanele, campul de lupta a lui Avram Iancu impotriva armatei ungare conduse de Vasvary. Aici legionarii au construit o scoala pentru copiii motilor. Pentru acest eveniment a fost scris Imnul taberei legionare de la Dealul Negru, cu versuri de M. Gaftoi si muzica de Ionel Jeana.6. Dragasani, jud. Valcea (13 iunie-14 august 1935) legionarii au fabricat peste 100.000 caramizi destinate zidirii catedralei cu hramul Sfantul Ilie din acest oras. in tabara au muncit pana la 100 de tineri legionari. Conducerea taberei o avea preotul G.Necsulescu si avocatul Victor Barbulescu, presedintele organizatiei legionare valcene. Fundatia bisericii fusese pusa inca din 1930.  Pe 25 iulie 1935 tabara a fost vizitata de generalul Zizi Cantacuzino-Granicerul, conducatorul oficial al partidului "Totul pentru tara", generalul lucrand efectiv alaturi de salahorii taberei. De altfel, la alegerile din 1937 cele mai nulte voturi obtinute de legionarii valceni au fost cele ale oamenilor din regiunea Dragasani. Unii dintre cei mai activi legionari din aceasta zona au fost  avocatul Ion Vasile din Dragasani si Constantin Dumitrascu din Stefanesti, care reusisera sa atraga in organizatia legionara majoritatea locuitorilor de aici. Tabara de munca de la Dragasani avusese si binecuvantarea episcopului Ramnicului Vartolomeu Stanescu, cel care a si sustinut continuarea si finalizarea lucrarii, dupa anul 1935 (Vartolomeu a pastorit la Ramnic pina la 1 noiembrie 1938).Adevarul este ca aceste actiuni erau populare printre valceni, fiind admirate chiar de adversarii ideologici ai Legiunii. Iata ce se scria de exemplu in articolul "Caramizile de la Dragasani" al unui ziar liberal:"Sub comanda hotarata si perseverenta a tinerilor : preot G.Necsulescu si avocat Victor Barbulescu, o armata intreaga de tineri, de copii si de flacai, muncesc de luni de zile, in pielea goala si in arsita soarelui de vara, pentru ca sa fabrice caramida si sa inalte astfel catedrala orasului Dragasani ramasa de atata vreme in stare de proiect uitat si parasit de catre drept credinciosii crestini si romani de acolo... Tineretul care credea odinioara ca rezolva totul prin violenta si distrugere, prin persecutie si prigoana, prin exclusivism si toleranta, s-a putut convinge ca mult mai utila, mai atragatoare si mai eficace este lupta si munca pozitiva si extrem de utila intereselor generale.". Si asta la circa un an de la asasinarea lui Duca! Conform ideologiei legionare insa, toate aceste incercari faceau parte din ceea ce profetia lui Codreanu numea "Muntele suferintei". Antrenarea hotarata a Miscarii legionare in arena vietii politice, o data cu alegerile parlamentare din 1937, au marcat trecerea la a doua etapa de suferinte si incercari legionare numite de Codreanu, in "Carticica sefului de cuib", "Padurea cu fiare salbatice".7. Manastirea Izbuc/ Ponoarele,   jud. Bihor (30 iunie-15 septembrie 1935)-legionarii au lucrat caramizi si au cladit manastirea din aceasta localitate. Numele Izbuc vine de la un izvor ce se afla in incinta manastirii si care izbucnea la anumite intervale. Ivirea apei era vestita, totdeauna, de un huruit puternic in pantecul dealului. Locul s-a numit initial "La calugari", ceea ce atesta ca aici mai fusese candva o manastire. Ctitorul manastirii era staretul si arhimandritul Athanasie Popescu.8. Buga, jud. Lapusna (1 iulie-16 septembrie 1935) legionarii au lucrat  la temelia unei manastiri.9. Aciliu, jud. Sibiu (1 iulie-10 octombrie 1935), legionarii au cladit aici o biserica.10. Carmen Sylva, jud. Constanta (5 iulie-10 septembrie1935)-tabara de la Carmen Sylva, a fost cea mai mare tabara de munca legionara a anului 1935. Acolo au lucrat circa 800 de legionari in prezenta Capitanului si a generalului Cantacuzino-Granicerul. Au fost construite 7 cabane, 1 km de sosea, terase, drum de automobile, 3 fantani, au fost consolidate malurile, au fost facute canale pentru scurgerea apelor, ziduri, turnuri etc. Tabara  a fost vizitata de Nae Ionescu si alti oameni de cultura. Interesant este si faptul ca aceasta tabara a fost instalata in apropierea vilei in care isi petrecea concediul Elena Lupescu. Politia a admis o astfel de vecinatate doar considerand ca nu exista niciun pericol pentru favorita regelui11. Manastirea Arnota, jud. Valcea (8 iulie-15 septembrie 1935)-in aceasta tabara  au lucrat 242 de legionari. S-a cautat construirea unui drum care sa lege manastirea Bistrita de cea de la Arnota, intrucat accesul la manastirea Arnota devenise imposibil in urma unui incendiu, chiliile si manastirea fiind si ele grav afectate. Comandantii taberei au fost doctorul in teologie G. Andronescu si un anume Cranganu. Munca a fost deosebit de grea. Legionarii au primit incurajari si binecuvantari din partea episcopului Ramnicului, Vartolomeu Stanescu, dar si a lui Radu Gyr, care avea sa le preamareasca opera prin intermediul versurilor sale, dedicandu-le 12 strofe devenite cunoscute drept Cantecul Arnotei.12. Laz, comuna Sasciori,   jud. Alba (15 iulie-19 octombrie 1935), legionarii au construit un camin cultural.13. Marca, jud Salaj (8 iulie-8 septembrie 1935) legionarii au lucrat caramizi pentru construirea unei biserici din aceasta comuna .14. Valea Mare, jud. Balti (8 iulie-6 octombrie 1935) legionarii au lucrat 100.000 de caramizi pentru a zidi o biserica in comuna amintita.15. Ineu, jud. Arad (18 iulie-14 septembrie 1935) legionarii au lucrat 100.000  de caramizi destinate construirii unei scoli in anii urmatori.16. Iancu Flondor, jud. Storojinet (1 august-30 septembrie 1935) legionarii au lucrat 30.000 de caramizi pentru Casa Legionara din acea localitate.17. Nicoresti, jud. Tecuci (12 august-6 octombrie 1935) legionarii au lucrat 30.000 de caramizi pentu Casa Legionara.18. Baciu, jud. Brasov (9 august-26 august 1935) legionarii au lucrat la pietruirea curtii bisericii si la repararea bisericii din aceasta localitate.19. Cluj, jud. Cluj (septembrie 1935-6 noiembrie 1936) construirea Caminului "Ardealul tanar legionar". Initiativa a aprtinut comandantului legionar Ion Banea. Pentru construirea acestui obiectiv s-au organizat practic patru tabere:la Chintau (18 iunie-1 septembrie 1935, unde s-au lucrat 130.000 de caramizi;iar de la 17 iunie 1936, inca 30.000 de caramizi;la Baciu (iulie-august 1935, s-au lucrat 100 mc de piatra pentru temelie;la Sutor (ianuarie-februarie 1936) s-au taiat lemnele;la Dorobanti (1935-1936). in aceste tabere au lucrat 800 de legionari. La 6 noiembrie 1936, s-a facut sfintirea primei constructii si de la aceasta data caminul a fost locuit de 25 de legionari.20. Manastirea Mamu, jud. Valcea (16 septembrie-4 octombrie 1935), legionarii au construit sase diguri care sa impiedice revarsarea apelor Oltului asupra avutului Manastirii Mamu din judetul Valcea. Tabara de la Mamu, unde se gaseau osemintele lui Preda Buzescu, a luat fiinta ca urmare a apelului lansat de stareta manastirii Bistrita, Olga Gologan. Si aici, conducatorul santierului a fost preotul G.Necsulescu. Au participat legionari din judetele Valcea si Dolj. Dar autoritatile  au incercat, chiar de la inceput, sa boicoteze actiunile sociale legionare, fiind speriate de marele succes dobandit de legionari prin lucrarile gratuite efectuate pe santierul de la Arnota.21. Radauti, jud Radauti(1 mai 1936)-tabara "Profesor Traian Braileanu", care construieste biserica Arhanghelul Mihail.22. Campina, jud. Prahova (6-11 iulie 1937)-este desfiintata imediat datorita terorii autoritatilor. Este sfarsitul acestor actiuni.inchiderea taberelor a fost ceruta atat de Biserica cat si de Guvern. La 4 octombrie 1935 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, sub obladuirea Patriarhului Miron Cristea, interzicea legionarilor munca pentru repararea sau construirea de biserici, responsabil de aceasta decizie fiind, in special, Ministrul Cultelor, Alexandru Lapedatu, dar si secretarul de stat Victor Iamandi. Lapedatu a conditionat executarea pe viitor a unor astfel de constructii, chiar gratuite, de consimtamantul administratiilor episcopale, care la randul lor, trebuiau sa primeasca avizul ministerului. Legionarii, prin intermediul lui Gheorghe Cantacuzino, seful partidului, l-au acuzat atunci pe patriarhul Miron Cristea facandu-l raspunzator de actiunile antilegionare ale Sinodului si ale Ministerului Cultelor (decembrie 1935). Un an mai tarziu, in 1936, printr-o declaratie publica, Sfantul Sinod anula decizia din octombrie 1935, socotind binevenita orice initiativa legionara folositoare exclusiv bisericii si straina de orice alt scop, chiriarhii trebuind sa coordoneze aceste actiuni pur bisericesti.Guvernul liberal Tatarescu a emis, in mai 1937, un decret-lege prin care se interzicea munca legionarilor in tabere, sub motivul ca sunt subversive. Autorii acestui decret-lege? Aceiasi Lapedatu si Iamandi. Garda a fost lipsita astfel de cel mai insemnat  instrument de publicitate al sau. Ea va gasi insa noi mijloace de exprimare:magazinele, restaurantele si cantinele legionare.

Magazinele, restaurantele si cantinele legionare.Legionarii s-au apucat de comert pentru a anula preponderenta iudaica in acest sector de activitate. La 29 septembrie 1935, Corneliu Zelea Codreanu da prima circulara pentru comertul legionar catre sefii de judet, fixand normele de organizare. La 14 noiembrie 1935 Capitanul inaugureaza Cooperativa legionara din Bucuresti. Fanica Anastasescu este numit adminstrator si Emil Eremeiu director. Batalia comertului legionar este declansata insa pe 13 septembrie 1937. Acum a fost creat Batalionul comertului legionar cu misunea de a "cuceri, membru cu membru, pozitiile economice pe care neamul nostru le-a pierdut". Acest batalion avea menirea de a coordona activitatea celorlalte structuri ale comertului legionar (cooperative, restaurante, magazine). in noiembrie 1937, la Bucuresti, sunt inaugurate restaurantele legionare  din bulevardul Basarab si din cartierul Grivita, ca si cel din bulevardul Elisabeta. in decembrie 1937, Codreanu a inaugurat primul magazin de stofe si manufactura legionar din Capitala. Tot in decembrie 1937  Batalionul comertului incepe batalia in Moldova, zona dominata puternic de comertul evreiesc.Cantinele si caminele studentesti vor fi si ele desfiintate la 26 februarie 1937 de Consiliul de Ministri, in urma cererii lui Florian Stefanescu-Goanga si Gabriel Marinescu. Ele au continuat totusi sa apara si dupa aceasta data. O atitudine acuzatoare impotriva comertului legionar ia insa si Nicolae Iorga. Profesorul publicase cateva articole in legatura cu evolutia comertului romanesc si rolul evreilor in domeniu. Savantul sustinea ca magazinele si cantinele legionare erau centre de iradiere a ideilor legionare.La 26 martie 1938 Corneliu Zelea Codreanu scrie o scrisoare profesorului Iorga, in care se arata:"Ne acuzati ca am gresit in trecut ? Dar cine n-a gresit dintre noi? Spuneti-ne insa cu ce am gresti acum? Ne scoateti o crima de aceea ce insiva ne indemnati ieri sa facem? Vine profesorul Iorga, care striga acum patru luni, dand alarma in linia comertului crestin, rapus de evrei si facind apel chiar la violenta noastra, vine, ne murdareste gandurile noastre curate si ne rapune el pe noi, pe Romani... Eu nu ma pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici varsta, nici condeiul si nici situatia D-tale. N-am nimic. D-ta ai totul. Dar, din adancul unui suflet lovit si nedreptatit, iti strig si voi striga din adancul gropii ; esti un necinstit sufleteste care ti-ai batut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate".La 30 martie 1938, Nicolae Iorga, se adreseaza Parchetului pentru a deschide actiune publica de ultraj adus contra unui ministru in functie,   Iorga fiind ministru in guvernul Miron Cristea. Capitanul a fost condamnat la 19 aprilie 1938 la 6 luni de inchisoare. in timpul arestarii sale, fortele de ordine au descins in sediile miscarii legionare, unde au gasit si confiscat acte care au constituit documentele celui de al doilea proces (mai 1938) impotriva lui Codreanu, sub acuzatia de tradare si reproducere in public de acte interesand siguranta statului. De aici va decurge insa condamnarea la 10 ani de detentie a lui Codreanu, si mai apoi, moartea sa. A fost lichidat in 30 noiembrie 1938, in timpul transferarii la Jilava, impreuna cu alti 13 legionari. Alte doua evenimente tragice vor rezulta de aici:asasinarea lui Armand Calinescu, sfatuitorul lui Carol al II-lea, in 1938, si a lui Nicolae Iorga, in 1940.Paralel cu aceste forme de propaganda a mai existat insa una:inmormantarile legionare.

Inmormantarile legionareIn 1936, la Cernauti, un partizan al Paridului "Totul pentru tara", studentul la teologie Gheorghe Grigor, a fost ucis in conflictele dintre comunistii evrei si membrii miscarii legionare. inmormantarea, care a avut loc pe 9 mai, a depasit toate asteptarile. in ciuda ploii, cand cortegiul a ajuns la cimitir erau in jur de 20.000 de persoane. Toti locuitorii Cernautilor au purtat atunci camasi verzi. A fost, evident, o forma de protest al crestinilor bucovineni contra evreilor. Funeraliile pentru studentul decedat au fost primele dintr-o serie intreaga de cereomonii de inmormantare legionara, prin care Miscarea si-a croit drum catre culmile artei sale dramatice. Cert este  faptul ca acest caz a adus miscarii foarte multi noi membri.La 8 noiembrie 1936 opt legionari au plecat in Spania pentru a lupta in armatele lui Franco impotriva guvernului Frontului Popular. Doi dintre ei, Ion Mota si Vasile Marin, au murit, in ziua de 13 ianuarie 1937, pe campul de lupta de la Majadahonda, in apropiere de Madrid. intreaga presa a scris ca cei doi s-au sacrificat pentru a apara religia si Occidentul impotriva bolsevismului. Transportul mortilor la Bucuresti a fost un adevarat mars triumfal. Trenul mortuar a facut ocolul tarii, urmand traseul Cernauti-Pascani-Roman-Bacau-Targu Mures-Cluj-Alba Iulia-Orasie-Sibiu-RamnicuValcea-Slatina-Pitesti-Bucuresti. in toate statiile de cale ferata au fost organizate procesiuni religioase. Trenul a ajuns la Bucuresti pe data de 11 februarie.Ceremoniile de inmormantare ale lui Ion Mota si Vasile Marin au aratat cat de ancorata era Legiunea in opinia publica romaneasca. Patriarhul insusi i-a venerat pe cei cazuti. in 13 februarie 1937 la ceremonia religioasa au luat parte 2 mitropoliti si mai multi episcopi au participat la soborul de preoti care a savarsit la Bucuresti, slujba inmormantarii martirilor legionari, morti in Spania. Acest serviciu religios a fost organizat la biserica legionarilor, Sf. Ilie Gorgani, cu participarea a peste 200 de preoti, dintre marii ierarhi fiind mitropolitul Ardealului Nicolae Balan, alaturi de episcopul Ramnicului Vartolomeu Stanescu. Este considerata cea mai clara dovada de colaborare intre clerul ortodox si legionari. Biserica s-a opus deci solicitarii guvernului de a se delimita in mod clar de legionari. Au participat circa 16.000 de camasi verzi, ca si multe "camasi albastre" (adeptii lui Goga-Cuza). intreaga populatie a fost in picioare pentru a vedea cortegiul care a durat o ora si jumatate. Mota si Marin au fost depusi in mausoleul de la Casa Verde din Bucuresti.  Randurile Garzii s-au intarit mai rapid decat inainte. intreaga opinie publica a constientizat forta Legiunii.Ceremonii funerare fastuoase vor avea loc insa si in 11 noiembrie 1937 cu ocazia inmormantarii generalului Zizi Cantacuzino-Granicerul. Generalul fusese conducatorul oficial al Partidului "Totul pentru tara" si liderul echipei legionare plecate la 24 noiembrie 1936 sa lupte in Spania contra comunismului. A fost petrecut pe ultimul drum de o imensa multime de bucuresteni si coloane de legionari.Tot fastuoase vor fi si inmormantarile din noiembrie 1940, cand au fost reinhumati legionarii ucisi de guvernul Argesanu in septembrie 1939.