Prințul Charles a publicat la Londra un volum de 11.000 de lire sterline dedicat florei din Transilvania
Puține sunt în lume adresele mai prestigioase decât Belgrave Square. Dacă ești în Londra și îi dai taximetristului această adresă, vei constata subit o schimbare de atitudine. Este considerată cea mai scumpă și mai exclusivistă zonă a Londrei. Iar dacă are acest statut în Londra, același prestigiu îl are și la nivel mondial. A fost reședința aristocrației britanice în ultimii aproape 200 de ani. Prestigiul și luxul zonei au atras în ultimii ani noi locatari, miliardari, mulți dintre ei oligarhi din spațiul ex-sovietic, dar și alți super-bogați din toate colțurile lumii.
Acest articol a fost publicat în numărul 197 al revistei Historia, din iunie 2018.
Imobilul de la numărul 1 Belgrave Square este în folosința statului român, închiriat pentru 999 de ani. Terenul din Belgravia nu se vinde, dar se închiriază pe perioade foarte mari de timp. Proprietarul este Ducele de Westminster, al cărui fond mobiliar, Grosvenor Group, cuprinde aproape întregul cartier Belgravia, dar și alte proprietăți în Marea Britanie și în străinătate. De altfel, Grosvenor este unul dintre cele mai mari fonduri imobiliare din lume, care deține și dezvotă proprietăți în peste 60 de orașe de pe mapamond, cu valori însumate de multe miliarde de dolari.
Grădina Marii Uniri
În această primăvară, administratorii zonei Belgravia au avut de soluționat o cerere mai puțin obișnuită. În colțul de nord al pieței, chiar vis-a-vis de statuia lui Robert Grosvenor, primul marchiz de Westminster, cel care a dezvoltat zona, urma să se înființeze o foarte mică grădină botanică, intitulată „Grădina Marii Uniri”. Autorul proiectului: Institutul Cultural Român, prin ICR Londra.
„Grădina Marii Uniri” a adus în mijlocul Belgraviei floră spontană din toate regiunile istorice ale României reunite acum 100 de ani sub sceptrul Regelui Ferdinand.
Botaniști de marcă ai Regatului Unit au contribuit direct, plantând cu mâinile lor flori de câmp crescute din semințe aduse din România. La sfârșitul lunii mai totul era gata – și evenimentele înscrise sub genericul „Grădina Marii Uniri” puteau să înceapă: inaugurarea „grădinii”, lansarea monumentalului album The Transylvanian Florilegium, prefațat de Alteța Sa Regală, Prințul de Wales, apărut la editura Addison Publication, și conferința „România, un paradis botanic unic”, susținută de o somitate a botanicii britanice: dr. John Akeroyd.
Istoria reședinței din Belgrave Square 1, acum sediul ICR Londra
Construit în 1825, imobilul a fost proiectat de arhitectul Gerge Basevi ca parte a unui complex de lux în centrul Londrei, așa cum a fost gândit și dezvoltat de marele antreprenor Thomas Cubitt.
În Evul Mediu, proprietatea reprezenta o porțiune de teren deschis fără mare valoare. O zonă bătută de vânturi, dezolantă și mlăștinoasă, înspăimântătoare pentru puținii trecători care se încumetau să o traverseze. Cunoscută sub numele Five Fields, devenise sălașul, hoților, jefuitorilor și al altor răufăcători. Terenul a intrat în posesia familiei Grosvenor spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în urma căsătoriei dintre Mary Davies și Sir Thomas Grosvenor. Cu o istorie de 1.000 de ani, familia Grosvenor venise în Anglia odată cu William Cuceritorul, dar în ultimii 300 de ani a intrat în afacerile imobiliare și și-a pus definitiv amprenta asupra dezvoltării Londrei.
Five Fields nu părea totuși de mare viitor. Terenul pustiu era dificil, mlăștinos, imposibil de utilizat pentru construcţii până la începutul secolului al XIX-lea. Dar lucrurile aveau să se schimbe în mod spectaculos.
În 1761, Regele George al III-lea a decis să cumpere Buckingham House ca reședință pentru soția sa, Charlotte. Era o casă bună ca reședință familială, nu departe de St James’s Palace, acolo unde funcționa Curtea regală. Mutarea s-a dovedit de bun augur – și 14 dintre cei 15 copii ai regelui s-au născut aici. Succesorul său, George al IV-lea, a decis să reconstruiască imobilul și apoi să-l transforme în palat, cu scopul de a deveni reședință regală. Regina Victoria va fi primul monarh care se va muta aici. Apariția noului centru al puterii regale la Palatul Buckingham a dus la sporirea considerabilă a potențialului pentru terenurile din jur.
Belgravia
Familia Grosvenor îl însărcinează astfel pe Thomas Cubitt să dezvolte Belgravia, parte a fostei zone Five Fields, aflate nu departe de Palatul Buckingham. Apar străzile curbate, piețele rectangulare cu frontoane în stil Regency și grădinile private.
După inaugurare, zona a devenit un magnet pentru aristrocrația britanică și pentru cei foarte bogați. Belgrave devine reședința succesivă a familiilor aristocratice Sassoon, Rube și Koch de Gooreynd pe parcursul epocii victoriene și apoi edwardiene. Sassoon venea din India, unde făcuse o considerabilă avere, Rube din Africa de Sud, unde se ocupase de comerțul cu diamante, iar Koch de Gooreynd, de origine belgian, era un om de afaceri specializat în împrumuturi internaționale. Soția sa va fi ultimul locatar al reședinței, înainte să fie achiziționată de statul român.
Churchill vine în Belgrave Square 1
În 1937, România reușește să obțină drepturile de a folosi reședința prin efortul marelui diplomat Nicolae Titulescu. Statul român considera că ține de prestigiul său să aibă reprezentanțe de mare valoare patrimonială în capitalele importante ale lumii. Nicolae Titulescu îşi leagă astfel numele de acest imobil care devine sediul Legației României la Londra. Aici vor servi, în timpuri mai bune sau în vremuri grele, diplomați ca Viorel Tilea, Marcu Beza, Brutus Coste. În diverse perioade aici s-au mai aflat Mircea Eliade, ca atașat cultural, Matila C. Ghyka. La rândul său, Ion Antonescu s-a aflat la Londra între 1923-1926, în calitate de atașat militar.
În Belgrave Square 1 a fost primit Winston Churchill la întâlnirea cu ministrul de Externe Grigore Gafencu, din aprilie 1939. O fotografie care imortalizează momentul se păstrează și astăzi și este expusă în același salon în care a avut loc întâlnirea, încăpere care se numește în zilele noastre Viorel Tilea. Grigore Gafencu a făcut în primăvara lui 1939 un turnea diplomatic care a inclus Polonia, Germania, Marea Britanie, încercând să evalueze situația internațională și șansele României în conflagrația care se profila la orizont.
Ultimatumul german – a fost sau n-a fost?
Viorel Tilea este autorul unui moment al istoriei diplomației românești nici până acum elucidat pe deplin. În martie 1939, diplomatul roman s-a prezentat la Foreign Office pentru a denunța un plan al Germaniei de dezmembrare a României, care ar fi primit un ultimatum în acest sens din partea Berlinului. Guvernul român a negat existența unui asemenea ultimatum și a acreditat ideea unei inițiative personale a lui Viorel Tilea. În septembrie 1940, Tilea avea să fie demis de noul regim de la București, dar a rămas în Anglia, devenind unul dintre reprezentanții de marcă ai exilului românesc.
În perioada în care David Reuben Sassoon a locuit în Belgrave Square 1, unul dintre invitații săi frecvenți la o partidă de cărți însoțită de șampanie era Prințul de Wales, viitorul Rege Edward al VII-lea. Iar în 1938, cu ocazia vizitei sale de stat în Marea Britanie, Regele Carol al II-lea a oferit un banchet pentru Regele George la sediul Legației României din Belgrave Square 1, eveniment reflectat în presa vremii.
Următoarea vizită de stat la Londra, cea a lui Ceaușescu din iunie 1978, nu a ocolit Belgrave Square 1. Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au stat la hotel, dar au venit la ambasadă pentru întâlniri și recepții. În zilele noastre, Charles, Prințul de Wales, este cel mai important membru al familiei regale britanice care a trecut pragul clădirii din Belgrave Square 1. Prima dată a făcut-o în mai 2014, cu ocazia expoziției „Pictori britanici în Transilvania”. A doua oară, în mai 2018, pentru lansarea cărții și vernisajul expoziției „The Transylvanian Florilegium”.
Ce înseamnă o carte de 11.000 de lire sterline
24 mai 2018. Prințul Charles trebuie să apară în Belgrave Square 1 la 13:30. Cu câteva ore înainte se aranjează ultimele detalii și se fac pregătirile finale. Cele două volume protejate în cutii transparente sunt așezate în expoziție. Autorizaţi să le atingă sunt doar reprezentanții editurii. Se umblă doar cu mănuși. Coperta este în sine o lucrare de artă, legată în piele și cu ornamente de frunze aurii.
Ideea realizării monumentalului album îi aparține Prințului Charles, cunoscut pentru pasiunea pe care o pune în apărarea mediului natural, de asemenea un împătimit la botanicii. În 2011, în timpul unei vizite în satele din Transilvania, impresionat de bogăția și diversitatea pajiștilor naturale, s-a gândit să realizeze un album botanic cu planșe în acuarelă, care să ilustreze plante din flora spontană, multe dintre ele dipărute din Marea Britanie și din Europa Occidentală din cauza agriculturii intensive.
36 de artişti internaţionali, 124 de planşe
Fundația Prințului Charles a luat legătura cu 36 de artiști recunoscuți la nivel mondial pentru calitatea excepțională a lucrărilor lor și le-a propus proiectul. Timp de mai mulți ani, artiștii, unii chiar din Japonia sau America, au venit în satele transilvănene pentru a studia plantele în mediul lor natural în diverse sezoane. Au locuit la proprietățile Prințului Charles și la pensiuni rurale, fiind cu toții uimiți de bogăția și frumusețea speciilor de plante întâlnite.
Au rezultat 124 de planșe, predate editurii Addison Publications pentru realizarea albumului. Addison Publications este o editură specializată în lucrări de artă. A folosit cea mai modernă tehnologie pentru a obține cea mai fidelă reproducere a planșelor. Fiecare planșă este însoțită de un text științific care descrie specia respectivă. Pentru planșe s-a folosit hâtie de 200 de grame/metrul pătrat realizată în Statele Unite, iar textele sunt tipărite pe hârtie de 175grame/metrul pătrat fabricată în Anglia. Întreaga muncă de realizare a picturilor și apoi de tipărire a albumului a durat șapte ani.
Cine cumpără o carte de 11.000 de lire sterline? „Avem comenzi. Sunt grădini botanice, universități, institute academice, care îți doresc să aibă în bibliotecă o asemenea lucrare”, spune Henrietta Perason cofondatoare Addison Publications. Albumul The Transylvanian Florilegium are ca model o lucrare similară apărută în 2008, Highgrove Florilegium, o ilustrare a plantelor care cresc în grădinile Prințului de Wales și ale Ducesei de Cornwall de la reședința lor din Gloucestershire.
