De dragul aparenţelor: fotografie realizată cu prilejul aniversării lui Mihai, în octombrie 1932, când Elena revine pentru puţină vreme în ţară, cu acceptul lui Carol (© Getty Images)

Principesa Elena cere divorțul de Carol: „Slavă Domnului că m-am eliberat în sfârșit de coșmarul ăsta“

În vara anului 1928, principesa Elena a hotărât să ceară divorțul de soțul său. Astfel, cu aprobarea Înaltei Regențe, Principesa-Mamă a cerut justiției să pronunțe desfacerea căsătoriei dintre ea și „domnul Carol Caraiman“.

Acțiunea de divorț a fost introdusă la Curtea de Apel din București în conformitate cu dispozițiile articolelor 14 și 15 din Legea statutului Casei Regale, votată când s-a luat act de renunțarea la tron a principelui Carol și s-a statornicit noua ordine în succesiune.

Principesa Elena a conceput petiția de divorț într-un stil foarte sobru, invocând un singur motiv, și anume „injurii grave“, prevăzute de art. 212 din Codul Civil drept una dintre cauzele pentru care justiția pronunță desfacerea căsătoriei. Principesa arăta astfel că a fost părăsită de soțul ei, care ducea în străinătate, în mod public, o viață incompatibilă cu demnitatea căsătoriei, ceea ce constituia o injurie gravă permanentă la adresa ei.

„Slavă Domnului că m-am eliberat în sfârșit de coșmarul ăsta“

În ședință secretă, Curtea de Apel a analizat petiția depusă de Principesa-Mamă Elena, în prezența avocatului acesteia S. Rosental și a avocaților lui Carol, H. van Leynseele și Emilian Pantazi. După dezbateri, la 7 iunie 1928, Curtea de Apel a luat hotărârea acordării divorțului în favoarea principesei Elena. După pronunțarea divorțului, Elena s-a simțit eliberată – îi mărturisea mamei sale: „Slavă Domnului că m-am eliberat în sfârșit de coșmarul ăsta“.

În memoriile sale, principele Nicolae nota că divorțul ar fi avut „drept obiectiv și căsătoria Elenei cu ducele d’Aosta (pe care-l cunoscuse în perioada cât s-a aflat la Palermo), fără a ține cont de intransigențele bisericii catolice, care s-a opus ferm cu toate insistențele ducelui. După moartea tatălui său, el a devenit duce d’Aosta și a murit de tuberculoză în captivitate la englezi. A fost înmormântat în 1942, cu toate onorurile pe care le merita un om excepțional, ex-vicerege al Abisiniei“.

Acest text este un fragment din articolul „Elena. Principesă a României, Principesă-Mamă, Regină-Mamă. Coordonatele unei istorii zbuciumate”, publicat în numărul 254 al revistei „Historia”, disponibil în format digital pe platforma paydemic.

Cumpără acum!
Cumpără acum!
Mai multe pentru tine...