Prima librărie de carte franceză din România

În anul 1826, Louis Hachette, un tânăr de 26 de ani, deschide o mică librărie lângă Universitatea Sorbona din Paris. Trei ani mai târziu, el editează un abecedar care, ca urmare a unei noi legi a învățământului (ce prevedea deschiderea unei școli primare în fiecare comună din Franța), va fi tipărit în 1833 într-un milion de exemplare, din comandă de stat. Așa a demarat concernul editorial Hachette care, vreme de peste un secol, va domina piața de carte din Franța și care a rămas, chiar și în zilele noastre, una dintre cele mai mari edituri din Hexagon. Pe meleagurile noastre, în secolul următor, observând interesul crescând pentru cultura, limba și civilizația franceze, un întreprinzător român a hotărât să înființeze la București prima librărie de carte franceză din România, pe care o va numi Hachette.

Francofilia românilor nu datează de ieri sau de alaltăieri, ci de mai bine de două secole. Acest sentiment apare la începutul secolului al XIX-lea, când boierii valahi și moldoveni încep să-și trimită copiii la studii în străinătate, mai ales la Paris și la Bruxelles. O generație întreagă de tineri va reveni în țară nu doar cu studii aprofundate de inginerie, medicină, agronomie, științe juridice, litere sau artă, ci și cu o mentalitate schimbată de convulsiile revoluționare suferite mai ales de Franța.

Mânați de idealurile dobândirii libertății și ale afirmării naționale, ei înșiși și/sau copiii lor vor realiza Revoluția de la 1848, Unirea de la 1859 și Războiul de Independență de la 1877. În plus, vor pune bazele unor strânse relații de colaborare – diplomatice, comerciale, militare și, mai ales, culturale – între poporul român și cel francez. Vârful acestor strânse relații va fi atins în perioada interbelică. După Primul Război Mondial (să nu uităm că modernizarea armatei române din acea perioadă i se datorează generalului francez Henri Berthelot), în 1920, s-a deschis Școala Română de la Paris – mai exact, în comuna Fontenay-aux-Roses –, la inițiativa savantului Nicolae Iorga, care va fi și primul său director. Școala oferea studii postuniversitare absolvenților români de istorie, filologie și artă. În primăvara anului 1924, Franța a deschis la București Institutul Francez de Studii Superioare, cunoscut până astăzi drept Institutul Francez de la București.

O librărie nouă, în buricul târgului

La București, Simion Ciornei, beneficiind de experiența sa atât de librar, cât și de editor, înființează, alături de mai mulți investitori, o societate anonimă pe acțiuni, Agenția Română Hachette S.A R., în data de 11 decembrie 1928. Capitalul social, depus în numerar, va fi de 2.000.000 de lei, din care aproape jumătate reprezenta aportul lui Ciornei, iar restul, al celorlalți șase acționari.

Consiliul de administrație era format din doi francezi, reprezentanți ai firmei Hachette, și Simion Ciornei, care îndeplinea funcția de președinte administrator delegat. Conform actului constitutiv, scopul societății erau „comerțul și industria de librărie, papetărie și editură”.

Pentru sediu s-a închiriat un spațiu generos în buricul târgului, pe strada Lipscani la nr. 26, la parterul unui imobil construit în 1881, cu o fațadă îngustă, dar cu o adâncime suficient de mare. La stradă era librăria propriu-zisă, iar în spatele acesteia s-a amenajat un depozit uriaș.

După o lună de la înființare, capitalul social a fost crescut de la 2 la 25 de milioane de lei, banii servind la amenajarea spațiului și la achiziționarea de cărți, ziare, reviste și albume de benzi desenate franțuzești.

Dar și aici a intervenit geniul administratorului Ciornei, Agenția Română Hachette fiind și un depozit general, unde editurile românești (și autorii care se editau în regie proprie) aduceau cărțile lor, iar librarii din toată țara veneau și cumpărau publicațiile dorite.

Mai înainte de a înființa librăria, Ciornei își deschisese și propria editură, Naționala Ciornei, așa încât își va difuza toate cărțile prin intermediul librăriei Hachette.

Mai mult decât atât, pentru a atrage atenția publicului, el organizează regulat evenimente literare, precum lansări de carte, ședințe de dedicații etc., pe care le popularizează prin intermediul presei. De exemplu, pe 8 noiembrie 1929 (chiar de ziua onomastică a autorului), editura Naționala Ciornei lansează aici romanul Zodia Cancerului de Mihail Sadoveanu. Pe 18 decembrie 1929 prezintă volumul Icoane de lemn de Tudor Arghezi. Pe 23 ianuarie 1930, Cezar Petrescu lansează romanul Calea Victoriei („cel mai mare succes al anului 1930 : 400 ex. vândute în 4 zile!”, anunța presa vremii).

Pe 24 mai 1933, în cadrul evenimentului „Săptămâna Cărții”, la librăria Hachette sunt invitați scriitori de seamă publicați de Naționala Ciornei, care semnează dedicații pe cărțile lor: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Victor Eftimiu, Eugen Lovinescu, Gib Mihăescu, Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, George-Mihail Zamfirescu, Mihai Sebastian etc. Ca un plus, pentru a atrage amatorii de lectură, volumele s-au vândut cu o reducere de 20%.

De menționat, Ciornei a fost primul librar care a aplicat astfel de tehnici de marketing și publicitate.

La un an de la înființarea Agenției Române Hachette, librăria își va deschide o sucursală la Iași, pe strada Lăpușneanu (ulterior mutată pe strada Cuza Vodă). Din păcate, după patru ani de funcționare, sucursala era pe pierdere și se va închide în ianuarie 1934.

Presa din Hexagon ajunge la București

Tot acum, este angajat ca director un cetățean francez, dl Roger I. (I de la Israel), care va pune accentul pe vânzarea de carte și presă din Hexagon.

Astfel, de la 1 aprilie 1935, Agenția Română Hachette va aduce presa franceză cu avionul, așa încât bucureștenii să poată citi ziarele a doua zi după apariția lor la Paris. Deși se vând cu 8-9-10 lei (adică aproape de trei ori mai mult decât cotidianele românești), există o cerere crescândă pentru aceste ziare și reviste. Librăria difuzează cataloage de presă și de carte, cititorii francofoni putându-se abona la revistele franțuzești care îi interesează. De asemenea, librăria Hachette organizează evenimente francofone, cum a fost „Săptămâna cărții franceze în România”, între 1 și 8 decembrie 1938.

Tot Roger I. inițiază și editarea de carte sub egida Hachette, traducând și publicând în românește, în culori și în condiții excepționale de tipar, cărți pentru copii precum Poveștile Bunicuței, Năsdrăvăniile lui Dănuț, Păpușa Marioarei, Fetițele Titinei. Toate aceste volume fuseseră publicate în Franța de editura Hachette. De exemplu, Fetițele Titinei (foto) reprezintă traducerea volumului Les Filles de Ginette, scrisă de Gabrielle André și ilustrată de Madeleine Hermet.

Nu în ultimul rând, el editează și comercializează, pe scară largă, cărți poștale cu orașele din România.

Activitatea Agenției Române Hachette crește atât de mult, încât acționarii decid să deschidă o sucursală pe Calea Victoriei, la nr. 68 (puțin mai sus de Teatrul Național). Aici se va muta librăria, care beneficiază acum de un spațiu mult mai larg, cu o frumoasă vitrină la stradă, în timp ce depozitul general rămâne pe strada Lipscani.

Însă războiul avea să aducă schimbări majore. După abdicarea lui Carol al II-lea și proclamarea statului național-legionar de către generalul Antonescu, Simion Ciornei pleacă din țară, lăsându-l la conducerea editurii pe Gheorghe Mecu, iar la cea a Agenției Hachette, pe Roger I. (Revista:272)