Povestea unui criminal de război  Mircea Manoliu, soldatul acuzat că a ucis 2 000 de evrei în timpul pogromului de la Iaşi jpeg

Povestea unui criminal de război. Mircea Manoliu, soldatul acuzat că a ucis 2.000 de evrei în timpul pogromului de la Iaşi

📁 Al Doilea Război Mondial
Autor: Cezar Pădurariu

Cercetări ale specialiştilor din cadrul CNSAS au scos la iveală amănunte neştiute despre Mircea Manoliu, soldat în Armata Română căruia i s-a imputat chiar de către mareşalul Ion Antonescu un adevărat genocid comis în intervalul iunie-iulie 1941.

Numele Mircea Manoliu este unul dintre cel mai des invocate în documentele istorice sau mărturiile orale referitoare la pogromul împotriva evreilor de la Iaşi, din vara anului 1941. Cel care l-a făcut celebru este chiar mareşalul Ion Antonescu, în ancheta preliminară procesului din mai 1946, care l-a vizat pe înaltul demitar al statului român. Antonescu a exprimat o versiune proprie asupra pogromului de la Iaşi, din 26 iunie-2 iulie 1941, potrivit căreia n-a ştiut de genocidul programat la Iaşi. Mareşalul a aruncat vina pe Armata Germană şi pe soldaţi din Armata Română racolaţi de nemţi. 

„Fiind în tren la Galaţi îmi vine ştirea că la Iaşi a început executarea evreilor şi au fost omorâţi 2.000 [de] evrei. Am ple­cat la Iaşi şi am văzut realitatea. Am vor­bit cu Generalul german spunându-i că nu tolerez acest lucru. Un legionar pe ca­re l-am dat în judecată s-a pus de acord cu SS[-ul] german şi a ridicat 2.000 de evrei. I-a dus la gară şi i-a înghesuit în­tr-un vagon până au murit sufocaţi“. În­trebat pe cine consideră vinovat pentru vio­lenţele din Iaşi, Antonescu a răspuns:„Comandamentul german. Pe acolo a trecut grosul trupelor germane.”

În timpul procesului, Antonescu a reluat în mare aceeaşi linie justificativă, potrivit unui articol din Revista 22, semnat de istoricul Adrian Cioflâncă. In­sis­tând că nu îşi aduce aminte amănunte, pen­tru că era mai preocupat de mersul ope­raţiunilor militare, Antonescu a adău­gat:

„Am pus imediat să se facă anchetă, cine sunt, că am aflat imediat că Ges­ta­poul german de acolo, împreună cu ger­manii şi n-am aflat decât de un singur le­gionar. Am dat ordin să-l dea în ju­de­ca­tă. Am urmărit chestiunea personal şi am văzut că era achitat. Ca să vedeţi st­a­rea de spirit care era - trebuie să ur­mă­resc - l-a achitat. L-am dat a doua oară în judecată şi m-am interesat ce-a de­ve­nit şi mi s-a dat răspunsul: a fost trimis pe front şi a murit acolo“.

În ciuda declaraţiilor mareşalului, documente strânse de Procuratură înaintea procesului arată că şeful de facto al România a ştiut cu exactitate ce se întâmplă la Iaşi, ba chiar a declarat în timpul unei şedinţe a Consiliului de Miniştri:

"Relativ la evrei: «Dau drumul mulţimei să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea şi după ce-i masacrează pun iaraş ordine»".

Pe de altă parte, acel "singur legionar" la care face referire Antonescu este Mircea Manoliu, cel care, potrivit lui Antonescu, ar fi cel mai sinistru criminal de război cunoscut din istoria României. Datele istorice referitoare la Manoliu sunt însă, incerte, în cea mai mare parte, iar informaţiile contradictorii sunt cauzate de anchetele proaste făcute după reţinerea sa.


Fişa lui Mircea Manoliu găsite în arhive FOTO CNSAS

image

Se ştie cu certitudine că a fost sergent TR în Regimentul 13 Infanterie al Armatei Române şi că a participat benevol la acţiuni de intoxicare a populaţiei din Iaşi şi de ucidere a membrilor comunităţii evreieşti încă din primele zile ale pogromului.  Procesul principal al pogromului de la Iaşi a avut loc în iunie 1948, la Curtea Bucureşti. Mircea Manoliu s-a nu­mărat printre cele 55 de persoane judecate (responsabili din armată, poliţie, SSI şi ci­vili), dar nu s-a prezentat la proces. Fos­tul militar, devenit comis-voiajor de pro­duse farmaceutice, a fost condamnat în absenţă şi apoi a fost dat în căutare.

În 1950 a fost denunţat de fratele său, Mihai Manoliu, care ajunsese locotenent de Se­curitate. A fost găsit în subsolul casei so­ţiei, cu barbă şi plete, în plină criză mis­tică. Nu mai ieşise din casă din 1948, când a aflat de inculpare şi de sentinţă din zia­re. A fost arestată şi soţia, pentru com­pli­citate. După ce a fost prins, Manoliu a fă­cut o declaraţie extinsă în care îşi re­cu­noş­tea faptele şi admitea că a minţit la an­chetele anterioare, din 1941 şi 1945.

A reieşit din declaraţia proprie că a încercat să asasineze opt evrei reţinuţi pentru presupuse acţiuni de colaboraţionism cu inamicii României din război. A reuşit să omoare şase. Iată ce a povestit la anchetă despre cinci evrei, pe care îi arestase şi urma să-i predea autorităţilor:

 „Cum eram crescut în spiritul ace­la antisemit în care fusese otrăvită cea mai mare parte a tineretului de aceeaşi vârstă cu mine, de dinainte de răsboiu (...) a încolţit destul de lesne în inima mea de a face eu împlinirea unei datorii (căci aşa socoteam eu pe atunci, potrivit spiritului militarist şi antisemit în care fusesem instruit şi educat ca ostaş, în cei trei ani încheiaţi de militărie) (...). Şi astfel, în loc să-i conduc pe acei cinci evrei înapoi la unitatea mea, cum îmi ordonase Dl. Cpt. Mardale, i-am condus în Valea Calcaina (între dealurile Şo­ro­gari şi Aroneanu) şi i-am impuşcat (...)“.

"Manoliu a mărturisit, după capturare, re­sor­tul care l-a împins la crimă: antise­mi­tismul. În anchetă a spus că s-a înscris în Mişcarea Legionară în 1936, dar apoi a ne­gat că ar fi fost membru formal. Poliţia îl avea în evidenţe ca legionar periculos. Cert este că nu a fost o figură marcantă şi, ori­cum, în cei doi ani de dinainte de po­grom în care a fost încadrat militar a tre­buit să-şi ascundă simpatiile legionare", a precizat istoricul Adrian Cioflâncă, cercetător în cadrul CNSAS. Mircea Manoliu a fost eliberat din închisoare după 14 ani, în 1964, cu ocazia unei amnistii generale de care au beneficiat şi criminalii de război. Securitatea l-a avut în urmărire până în anii '80, după care nu se mai ştie nimic de el.

Sursa: adevarul.ro