Povestea de dragoste dintre Mircea Eliade şi Nina Mareş. Cum l-au renegat părinţii pe marele scriitor?

Nina Mareş, o funcţionară divorţată cu un copil în întreţinere, s-a numărat printre prietenii pe care Mircea Eliade şi i-a făcut în România, după întoarcere din India. De la prietenie au ajuns la dragoste şi mai apoi la o căsătorie pentru care familia lui Eliade l-a renegat.

La începutul anilor 30, Eliade era un râvnit şi curtat profesor la Universitate. Tânărul universitar în jurul căruia se spune că roiau femeile era prins în două relaţii. Se iubea cu Sorana Ţopa, actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti, o femeie frumoasă şi în vogă, în perioada interbelică. În acelaşi timp, romancierul avea o relaţie cu o banală funcţionară de la Societatea Naţională de Telefoane., Nina Mareş, femeie divorţată cu un copil de crescut. 

Nina Mareş avea nu numai o situaţie complicată financiar, ci şi o istorie tragică în spate. Fusese căsătorită cu un ofiţer şi căzuse pradă unei pasiuni fulgerătoare pentru un locotenent din Braşov. Pentru acesta din urmă şi-a lăsat soţul şi şi-a abandonat căsnicia. Familia amorezului s-a opus însă relaţiei. Locotenentul a fost trimis într-o misiune la Paris şi a fost căsătorit forţat cu o altă femeie. Nina a aflat ştirea din ziare, în timp de aştepta întoarcerea iubitului acasă şi a avut un şoc. Eliade a cunoscut-o ca femeie singură, cu o fetiţă de 11 ani în întreţinere. 

“Era mică, blondă, bună camaradă şi, deşi, cum am aflat mai tarziu, ducea o viaţă grea, râdea întotdeauna, era discretă, nu vorbea de necazurile ei”, a descris-o romancierul în memorii.

 Nina locuia în imobilul unde se gasea redactia ”Cuvântului” şi îi bătea romancierului textele literare la maşină. 

De la prietenie la dragoste

Prietenia s-a transformat într-o relaţie de amor, însă nu una pasională, ci una cuminte, aşa cum avea să o evoce Eliade mai târziu. “La 25 decembrie 1932, prietenia pe care o aveam până atunci pentru Nina s-a transformat în dragoste”, noteaza romancierul în Jurnal în data de 7 februarie 1945. Prins între relaţia cu funcţionara Nina şi actriţa Sorana mai bine de o jumătate de an, romancierul nu putea decide între cele două femei. În 1932  a considerat că cel mai bun lucru pe care l-ar putea face ar fi să pună punct ambelor relaţii. A ales să-şi anunţe, pe rând, iubitele în legătură cu decizia sa.

Întâmplarea a făcut ca prima dată să meargă la Nina.”Hazardul face ca periplul de a anunţa pe cele două de decizia luată să înceapă cu Nina Mareş. Ajuns în camera ei, începe să-i dezvolte oarecum «filosofic» opţiunea lui pentru despărţire definitivă, moment în care observă că sărmana femeie se îndreaptă încet spre fereastra deschisă, replicându-i totodată că nu ştie dacă va mai suporta să piardă pentru a doua oară marea iubire. Pe loc Eliade intuieşte că Nina îşi pregăteşte o eventuală sinucidere, moment în care schimbă întreaga strategie: vede în destinul lui menirea de a salva această fiinţă nefericită, drept pentru care îi şi propune să-i devină soţie”, evocă Lucian Nasta în ”Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor literari”.

eliadeRenegat de familie din cauza nevestei 

După logodna din septembrie 1933, Eliade a fost renegat de familie. S-a mutat împreună cu aleasa într-un apartament închiriat. “Parcă s-ar fi prăvălit cerul peste ei”, scria Eliade în jurnal despre momentul în care părinţii săi au aflat de logodna cu Nina. Căsătoria dintre cei doi s-a făcut fără fast, discret, în ianuarie 1934. Părinţii romancierului îl visau căsătorit cu o partidă bună şi vreme de cinci ani n-au acceptat ideea că fiul lor a luat de nevastă o funcţionară divorţată, cu un copil de crescut. 

Se spune că Nina ar fi fost conştientă de la bun început de marele sacrificiu făcut de romancier. În scurta căsnicie pe care au avut-o, funcţionara s-a dedicat în totalitate susţinerii activităţii literare a soţului său. 

”O soţie profund devotată”. Aşa o descrie Eliade pe Nina, despre care scria în Jurnal: „Trăia exclusiv pentru mine, însă ascundea foarte bine lucrul acesta. (...) Nu cred că multe soţii şi-ar fi putut păstra dragostea, încrederea şi seninătatea alături de cel care eram pe atunci”. La cererea lui Eliade, Nina şi-a părăsit locul de muncă şi s-a dedicat casei şi susţinerii romancierului. Eliade şi-a asumat rolul de tată vitreg pentru Adalgiza. 

Soţia i-a ascuns boala

Nina s-a îmbolnăvit de cancer la scurt timp după căsătorie. Soţia devotată i-a ascuns ani buni romancierului boala sa. Nici când a mers la Paris în 1943 pentru a fi examinată de medicii de la o celebră clinică franceză Eliade nu a ştiut cu adevărat de ce boală suferă soţia sa. Boala Ninei s-a agravat în aprilie 1944. A ajuns într-un sanatoriu în Lisabona, unde au urmat luni întregi de tratament chinuitor. Boala şi suferinţa soţiei l-au marcat profund de romancier.

Prima soţie a lui Eliade a murit pe 20 noiembrie 1944. „Oare suferinţele acestea n-au răscumpărat nimic? Nu pot crede. Nina mi-a fost luată pentru păcatele mele şi pentru mântuirea ei. Dumnezeu a voit s-o ia, ca să mă zvârle pe mine într-o nouă viaţă – de care, acum, nu ştiu încă nimic”, scria Eliade în jurnal, la o lună după moartea soţiei. Adalgiza, fetiţa Ninei a rămas în responsabilitatea romancierului care şi-a făcut datoria de tată vitreg.