Conflicte dintre generaţii png

Poate fi Kosovo un precedent periculos în dreptul internaţional?

­čôü Istorie recent─â
Autor: Alexandru Danilov

Lipsa unei clarific─âri din partea Cur┼úii Interna┼úionale de Justi┼úie referitoare la statutul legal al independen┼úei Kosovo poate constitui un precedent periculos pe plan interna┼úional. Toat─â aceast─â situa┼úie confuz─â a dus la o dezbatere aprins─â ├«ntre grupurile de politicieni care acord─â o importan┼ú─â maxim─â principiului autodetermin─ârii ┼či cei care consider─â c─â, ├«nainte de toate, pe plan interna┼úional trebuie respectat principiul suveranit─â┼úii statului. Confuzia are ca efect intensificarea activit─â┼úii mi┼čc─ârilor separatiste din ├«ntreaga lumea.

├Äntre suveranitate ┼či  autodeterminare

Conform Constitu┼úiei Iugoslaviei din 1974, provincia Kosovo a avut statutul de teritoriu autonom. Kosovo avea propria constitu┼úie, propriul guvern, o Curte Suprem─â de Justi┼úie, armat─â proprie ┼či dreptul de a acorda cet─â┼úenie ┼či de a emite pa┼čapoarte. Acest─â larg─â autonomie era un compromis ├«ntre aspira┼úiile na┼úionale manifestate de comunitatea de albanezi majoritar─â ├«n Kosovo ┼či cea s├órb─â dispus─â oric├ónd s─â apere suveranitatea ┼či integritatea teritorial─â a Serbiei.

Dup─â moartea pre┼čedintelui Tito,   a  ├«nceput s─â se manifeste o opozi┼úie s├órb─â din ce ├«n ce mai pronun┼úat─â ├«n ceea ce prive┼čte autonomia de care beneficia provincia Kosovo. ├Äncep├ónd cu 1989-1990, conflictul dintre comunitatea albanez─â ┼či autorit─â┼úile s├órbe s-a  agravat rapid. Pre┼čedintele Slobodan Milosevic a promovat o politic─â activ─â de  ÔÇťdiluare etnic─âÔÇŁ prin  aducerea de noi etnici s├órbi ├«n Kosovo ┼či eliminarea autonomiei provinciei Kosovo considerat─â neconstitu┼úional─â.

Clipboard02p jpg jpeg

Dup─â dezastrul politic ┼či militar provocat de dezmembrarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia ├«n 1992, Serbia ┼či-a afirmat cu mai mult─â t─ârie suveranitatea asupra provinciei Kosovo, insist├ónd mai ales asupra importan┼úei istorice pe care o are regiunea ├«n istoria s├órbilor.  

Chiar dac─â de la ├«nceput comunitatea european─â a abordat conflictul interetnic din provincia Kosovo ca pe propria problem─â, contribu┼úiile sale la solu┼úionarea conflictului din Kosovo au fost de cele mai multe ori incoerente ┼či f─âr─â efect. La Conferin┼úa pentru Iugoslavia, cu ├«ncepere din 1992, chestiunea Kosovo a fost etichetat─â ca fiind o problem─â a minorit─â┼úilor cu toate prevederile sale din dreptul interna┼úional:

┬Ě  Problemele minorit─â┼úilor trebuie separate de chestiunile legate de principiul autodetermin─ârii

┬Ě Grani┼úele existente trebuie respectate.Chiar dac─â are grupuri de minorit─â┼úi pe teritoriul s─âu, statului trebuie s─â-i fie respectat─â suveranitatea.

┬Ě Posibilitatea de interven┼úie a altor state sau organiza┼úii interna┼úionale este limitat─â. Dreptul interna┼úional recuno┼čtea ├«n r├óndul principiilor sale neamestecul ├«n treburile interne ale unui stat. Cu toate acestea, respectarea drepturilor  minorit─â┼úilor nu mai ┼úine doar de problema intern─â a unui stat, chiar dac─â nu exist─â un tratat special destinat acestei chestiuni.

omunitatea European─â ├«nglobeaz─â drepturile minorit─â┼úilor ├«n drepturile fundamentale ale omului. ├Än ciuda sanc┼úiunilor primite din partea organismelor europene pentru ├«nc─âlcarea drepturilor comunit─â┼úii albaneze din Kosovo, Serbia continu─â s─â p─âstreze aceea┼či politica, chiar cu riscul de a se izola ├«n plan european.

Americanii ┼či alia┼úii europeni au ajuns la concluzia c─â sanc┼úiunile ┼či instrumentele tradi┼úionale pentru implementarea dreptului interna┼úional sunt inutile ├«n cazul Serbiei. 

Negocierile de la Rambouillet din 6 februarie 1999 au fost ultima încercare de găsire a unei soluţii politice. Acordul de pace propus la Ramboiullet cerea ca în schimbul garantării suveranităţi Repubilicii Federale Iugoslave asupra provinciei Kosovo, acesteia din urmă să i se acorde o autonomie largă în cadrul statului iugoslav.

Pentru NATO, acordul de la Rambouillet era ultima ├«ncercare pa┼čnic─â de solu┼úionare a crizei din Kosovo, av├ónd ├«n vedere masacrul s─âv├ór┼čit de trupele s├órbe asupra civililor albanezi din localitatea Racak din 15 ianuarie 1999.

Interven┼úia militar─â a NATO ├«n Kosovo, din martie 1999, sub pretextul unei ac┼úiuni umanitare ├«n sprijinul comunit─â┼úii albaneze, a fost o ├«nc─âlcare a dreptului interna┼úional. Chiar dac─â situa┼úia din Kosovo a fost catalogat─â ├«n cadrul Consiliului de Securitate ONU ca fiind o amenin┼úare la adresa p─âcii ┼či securit─â┼úii ├«n regiune, folosirea for┼úei ├«n Iugoslavia nu a fost aprobat─â de o rezolu┼úie. Chiar dac─â a pus cap─ât confrunt─ârilor violente dintre for┼úele s├órbe ┼či albanezi, interven┼úia NATO din Kosovo nu a rezolvat ┼či criza umanitar─â provocat─â de r─âzboi.

Pe 10 iunie 1999, Consiliul de Securitate ONU decide prin Rezoluţia nr. 1244 să organizeze o Misiune ONU de administrare provizorie a provinciei Kosovo(UNMIK).

După o lungă administrare a provinciei Kosovo de către ONU, pe 17 februarie 2008, 109 membri ai Adunării Provizorie din Kosovo votează declaraţia de independenţă a Kosovo. Cei 17 reprezentanţi ai minorităţii sârbe din Kosovo nu participă la vot, solidarizându-se cu boicotul iniţiat de parlamentul sârb. Populaţia majoritară albaneză a sprijinit decizia politicienilor albanezi. Pe plan internaţional, independenţa Kosovo a fostrecunoscută de 108 din cele 193 de state membre ale ONU.

Cea care este menit─â s─â judece statutul legal al Kosovo este Curtea Interna┼úional─â de Justi┼úie care prin Opinia exprimat─â ├«n documentul din 22 iulie 2010, a reu┼čit s─â ocoleasc─â examinarea problemei delicate a autodetermin─ârii .

Totu┼či s-a recunoscut, chiar dac─â indirect, faptul c─â locuitorii din Kosovo ┼či-au luat destinul ├«n propriile m├óini. ├Än consecin┼ú─â, kosovarii trebuie s─â-┼či asume ┼či responsabilitatea pentru ac┼úiunile lor, deoarece drepturile sunt str├óns legate de obliga┼úii. Curtea interna┼úional─â de Justi┼úie a catalogat declara┼úia unilateral─â de independen┼ú─â a Kosovo ca o decizie luat─â de membrii Adun─ârii Provizorii ┼či nu o decizie a Adun─ârii, ca organ legislativ. ├Än ce m─âsur─â pot fi generalizate aceste discu┼úii legate de secesiunea Kosovo ┼či care vor fi consecin┼úele ├«n plan interna┼úional este o mare dilem─â. ├Äncerc─ârile de a l─âmuri statutul legal al Kosovo ca stat independent sunt ├«nc─â ├«n faza de dezbateri. At├ót timp c├ót nu e l─âmurit─â legal, situa┼úia din Kosovo tinde s─â devin─â un precedent periculos.

Exploatarea independen┼úei  Kosovo de c─âtre Rusia

Rusia consider─â Kosovo ca pe un precedent ├«n dreptul interna┼úional ┼či ├«l folose┼čte ca justificare ├«n ap─ârarea drepturilor etnicilor ru┼či din afara grani┼úelor statului rus.

R─âzboiul din Georgia din 2008 a inaugurat aceast─â politic─â interven┼úionist─â a  Rusiei pe plan interna┼úional. Folosindu-se de pretextul ap─âr─ârii drepturilor minorit─â┼úii osetine ┼či abhaze din Georgia, Rusia a sprijinit crearea republicilor separatiste Osetia  de Sus ┼či Abhazia.

Actualele evenimente din criza ucrainean─â au culminat cu anexarea Crimeei la Federa┼úia Rus─â ├«n urma referendumului organizat de ru┼čii din Crimeea  la 16 martie 2014. Chiar dac─â Occidentul nu recunoa┼čte legitimitatea ac┼úiunilor Moscovei, catalog├óndu-le drept agresiune, Rusia invoc─â dreptul la autodeterminare al fiec─ârui popor. ├Än consecin┼ú─â, pozi┼úia Occidentului de a recunoa┼čte independen┼úa Kosovo ┼či a nega ├«n acela┼či timp alegerea Crimeii, exprimat─â ├«n referendum, de a face parte din Federa┼úia Rus─â, este catalogat de Kremlin ca dublu standard ├«n rela┼úiile interna┼úionale.  Problema devine ┼či mai grav─â av├ónd ├«n vedere c─â ├«n spa┼úiul ex-sovietic ┼či nu numai, exist─â o serie de conflicte interetnice ├«nghe┼úate care pot fi reactivate de noua abordare de politic─â extern─â a Rusiei.

Kosovo ┼či separatismul

Declararea unilateral─â a independen┼úei Kosovo ┼či recunoa┼čterea ei de c─âtre 108 state poate fi v─âzut─â ca o subminare a principiului suveranit─â┼úii statului ┼či a integrit─â┼úii teritoriale din dreptul interna┼úional, ┼či o ├«ncurajare a mi┼čc─ârilor secesioniste de pretutindeni.

Cele 108 state care au recunoscut existen┼úa statului Kosovo, printre care  SUA ┼či democra┼úiile occidentale, consider─â c─â situa┼úia din Kosovo nu a dat na┼čtere la un precedent, deoarece ea are un  caracter unic care rezult─â dintr-o varietate de factori precum r─âzboiul ┼či purificarea etnic─â dintre anii 1998 ┼či 1999, ├«ndelungata administrare interna┼úional─â a provinciei Kosovo(UNMIK) ┼či rolul ulterior al comunit─â┼úii interna┼úionale dup─â proclamarea independen┼úei Kosovo. Situa┼úia din Kosovo este v─âzut─â simultan ca un precedent negativ ┼či ca un caz generic. Va  trece foarte mult timp p├ón─â c├ónd comunitatea interna┼úional─â va ajunge la un consens ├«n aceast─â problem─â ┼či mai ales prin  ce costuri ┼či compromisuri. Curtea de Interna┼úional─â de Justi┼úie nu a ajuns nici ea la un consens legat de statutul legal al Kosovo. ├Än opinia exprimat─â de Curte ├«n 2010 se men┼úioneaz─â faptul c─â declara┼úia unilateral─â de independe┼ú─â a Kosovo nu este una contrar─â dreptului interna┼úional. Judec─âtorul Yusuf de la Curtea Interna┼úional─â de Justi┼úie consider─â c─â dreptul la autodeterminare nu trebuie acordat unei minorit─â┼úi chiar dac─â discut─âm de o represiune sistematic─â. ├Än consecin┼ú─â, Curtea Interna┼úional─â de Justi┼úie trebuie s─â clarifice ┼či condi┼úiile ├«n care se aplic─â dreptul la autodeterminare.

La nivel de principii de drept interna┼úional trebuie trasat─â o linie clar─â ├«ntre cererile de autodeterminare ┼či necesitatea de p─âstrare a  integrita┼úii teritoriale. ├Än caz contrar se va ajunge la ├«ncurajarea mi┼čc─ârilor separatiste din toat─â lumea. Av├ónd ├«n considerare faptul c─â statele se lupt─â pentru accesul la resurse naturale limitate, violen┼úele interetnice sunt doar la un pas ┼či pot fi o adev─ârat─â amenin┼úare la adresa actualei ordini mondiale.

Bibliografie

James Summers, Kosovo:A Precedent?:The Declaration of Independence, the Advisory Opinion and Implications for Statehood, Self-Determination and Minority Rights, Ed. Martinus Nijhoff Publishers, Boston, 2011.

Peter Hilpold, Kosovo and International Law:The ICJ Advisory Opinion of 22 July 2010, Ed. Martinus Nijhoff Publishers, Boston, 2012.

http://www.icj-cij.org/docket/files/141/15987.pdf