Plevna ÔÇô ┬źB─ât─âlia tran╚Öeelor┬╗  jpeg

Plevna ÔÇô ┬źB─ât─âlia tran╚Öeelor┬╗

├Än 1912, cu numai doi ani ├«nainte de ├«nceperea Primului R─âzboi Mondial, maiorul francez de Pardieu scria: ÔÇ×Un viitor r─âzboi ├«ntre Fran╚Ťa ╚Öi Germania nu va fi unul de tran╚Öee. O b─ât─âlie a tran╚Öeelor, a╚Öa cum s-a petrecut la Plevna ╚Öi Mukden, nu va avea loc ├«ntr-un r─âzboi ├«n care va fi implicat─â armata francez─âÔÇŁ. O profe╚Ťie care, s─â recunoa╚Ötem, rivalizeaz─â cu viziunile dervi╚Öilor, dar care se va dovedi, ca multe altele, complet fals─â.

├Äns─â inspiratorul acestui mod de g├óndire va fi fost viitorul mare╚Öal francez Ferdinand Foch (foto), ├«n v├órst─â de peste 60 de ani, cu o carier─â didactic─â impresionant─â la ╚ścoala Superioar─â de R─âzboi din Paris, care credea ├«n ofensiv─â cu o st─âruin╚Ť─â ├«mpins─â la bigotism, oferind moralei ├«n lupt─â un rol superior for╚Ťei glon╚Ťului. Pe aceasta din urm─â avea s─â o simt─â ├«ns─â ├«ncercatul dasc─âl ╚Öi ÔÇ×profetÔÇŁ militar Ferdinand Foch atunci c├ónd, aruncat ├«n v├óltoarea primei conflagra╚Ťii mondiale, va descoperi apogeul ÔÇ×r─âzboiului tran╚ÖeelorÔÇŁ.

Ferdinand Foch jpg jpeg

Richmond-Petersburg (1864-1865, ├«n timpul R─âzboiului Civil American), Plevna (1877-1878, ├«n timpul R─âzboiului de Independen╚Ť─â) ╚Öi Mukden (1905, ├«n timpul R─âzboiului ruso-japonez) aveau s─â prefigureze dezastrul din anii primei conflagra╚Ťii mondiale, c├ónd revolu╚Ťia prafului de pu╚Öc─â, ├«nceput─â cu mai bine de 400 de ani ├«n urm─â, ceda pe deplin locul revolu╚Ťiei industriale ├«n modul de ducere a r─âzboiului. Cele trei ÔÇ×b─ât─âlii de tran╚ÖeeÔÇŁ, din a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea ╚Öi ├«nceputul secolului al XX-lea, sunt simptomul sf├ór╚Öitului revolu╚Ťiei prafului de pu╚Öc─â ╚Öi al deplinei instaur─âri a revolu╚Ťiei industriale ├«n afacerile militare.

Revolu╚Ťia ├«n afacerile militare (RMA)

├Än istoriografia militar─â occidental─â s-a impus, de mai bine de 50 de ani, un concept, introdus de Michael Roberts, ├«n 1956, care a f─âcut o carier─â impresionant─â, dac─â judec─âm dup─â num─ârul speciali╚Ötilor care s-au implicat ├«n aceast─â ampl─â dezbatere ╚Öi a studiilor ╚Öi volumelor care au fost publicate p├ón─â acum pe aceast─â tem─â. Este vorba de revolu╚Ťia ├«n afacerile militare (Revolution in Military Affairs) care se refer─â la schimb─ârile sistemice ├«n organizarea ╚Öi ducerea r─âzboiului.

De la Michael Roberts, care fusese interesat mai degrab─â de impactul unor inova╚Ťii (precum scara de ╚Öa, arcul ╚Öi arma de foc) asupra modului de ducere a r─âzboiului (The Military Revolution, 1560-1660), ╚Öi p├ón─â la Geoffrey Parker, cel care a preluat ╚Öi extins analiza lui Roberts (The military revolution. Military innovation and the rise of the West, 1500-1800, Cambridge University Press, 1996), au fost propuse numeroase clasific─âri, ce ├«ncearc─â necesare corela╚Ťii ├«ntre inova╚Ťia tehnic─â ╚Öi modificarea chipului r─âzboiului, sub toate aspectele sale, de la echiparea, compunerea ╚Öi organizarea armatelor p├ón─â la schimb─ârile de tactic─â ╚Öi strategie.

Cea mai nou─â ├«i apar╚Ťine lui Max Boot, ├«ntr-o carte elogios recenzat─â ├«n revistele de specialitate (War Made New. Weapons, Warriors and the Making of the Modern World, Gotham Books, New York, 2006), care identific─â patru astfel de revolu╚Ťii: cea a prafului de pu╚Öc─â, prima ╚Öi a doua revolu╚Ťie industrial─â (o distinc╚Ťie cu care nu sunt neap─ârat de acord, ├«ntre prima revolu╚Ťie industrial─â, pe care Max Boot o identific─â ├«n perioada ulterioar─â Revolu╚Ťiei franceze, care aduce o a╚Öa-numit─â ÔÇ×democratizare a r─âzboiuluiÔÇŁ sau, altfel spus, ÔÇ×na╚Ťiunea sub armeÔÇŁ, p├ón─â la Primul R─âzboi Mondial, ╚Öi a doua revolu╚Ťie industrial─â, din anii ÔÇÖ20 ai secolului trecut p├ón─â spre sf├ór╚Öitul R─âzboiului rece) ╚Öi, ├«n fine, revolu╚Ťia informa╚Ťional─â, identificabil─â, ├«n opinia lui Boot, ├«n conflictele de dup─â Primul R─âzboi din Golf (1991).

El constat─â, corect, de altfel, c─â intervalul cronologic de generalizare a inova╚Ťiilor tehnice care individualizeaz─â o revolu╚Ťie sau alta se reduce sim╚Ťitor, de la aproape 400 de ani, ├«n cazul revolu╚Ťiei prafului de pu╚Öc─â, la numai 30 de ani ├«n cazul revolu╚Ťiei informa╚Ťionale. (Este ╚Öi motivul pentru care unii speciali╚Öti se ├«ntreab─â despre ce fel de revolu╚Ťii vorbim ├«n condi╚Ťiile ├«n care acestea dureaz─â zeci sau sute de ani!) Pe de alt─â parte ├«ns─â, delimit─ârile cronologice pe care acesta le propune ├«ntre revolu╚Ťiile ├«n afacerile militare analizate nu sunt at├ót de utile, din punctul meu de vedere, pentru ├«n╚Ťelegerea apari╚Ťiei, impunerii ╚Öi generaliz─ârii unor tipuri de armamente sau modalit─â╚Ťi de ducere a r─âzboiului, ├«ntruc├ót discut─âm de fenomene militare care se suprapun, ├«n multiple feluri, pe perioade ├«ntinse, mai ales ├«n cazul revolu╚Ťiei prafului de pu╚Öc─â ╚Öi a celei industriale, a╚Öa cum se va vedea.

De la tun la pușcă

Revolu╚Ťia prafului de pu╚Öc─â este, ├«n esen╚Ť─â, un conflict care opune o artilerie greoaie la ├«nceput ╚Öi dificil de transportat, cet─â╚Ťii ├«nt─ârite. Era general acceptat, spre sf├ór╚Öitul secolului al XVI-lea, c─â un singur tun avea nevoie de 20 sau 30 de cai pentru a-l trage ╚Öi al╚Ťi 40 erau necesari pentru c─âru╚Ťele cu muni╚Ťie. Fortifica╚Ťiile au evoluat de la castelul sau cetatea ├«nt─ârit─â a nobilului feudal la sistemul de frontiere continue pe care Vauban l-a edificat ├«n Fran╚Ťa, el fiind ╚Öi inovatorul de succes al sistemului defensiv care ├«i poart─â numele. Este un fenomen care poate fi urm─ârit ├«ntre 1453, odat─â cu asediul Constantinopolului, ╚Öi p├ón─â c─âtre ├«nceputul secolului al XIX-lea, ├«n direct─â leg─âtur─â cu evolu╚Ťia artileriei, care devine mai mobil─â ╚Öi mai eficient─â.

Armele mici, cu toate c─â se impun mai repede, sunt grele, imprecise ╚Öi trag la distan╚Ťe mici. ├Änlocuirea archebuzei cu muscheta nu a ├«nsemnat neap─ârat un progres, de vreme ce aceasta din urm─â era mai grea ca prima, avea nevoie de o furc─â de sprijin ╚Öi se putea ├«nc─ârca ├«n urma unui lung ╚Öi incomod proces. Treptat, ├«nchiz─âtorul cu fitil devine ├«nchiz─âtor cu cremene, suli╚Ťa se transform─â ├«n baionet─â, dar f─âr─â o cre╚Ötere substan╚Ťial─â a b─ât─âii focului. ├Än general, dezvoltarea nu este rezultatul unor progrese tehnice sau ╚Ötiin╚Ťifice uimitoare, ci mai degrab─â consecin╚Ťa unor aproxim─âri continue ╚Öi ajust─âri m─ârunte ├«n me╚Öte╚Öugul fabric─ârii armelor, ├«ntr-un cadru tehnologic stabil ╚Öi precis conturat care va r─âm├óne neschimbat p├ón─â ├«n secolul al XIX-lea.

Fran╚Ťa revolu╚Ťionar─â ╚Öi napoleonian─â nu-╚Öi datoreaz─â realiz─ârile, a╚Öa cum observa corect istoricul Michael Howard, unor arme noi, ci mai degrab─â unor inova╚Ťii tactice ├«ng─âduite de armata de conscrip╚Ťie, de aducerea na╚Ťiunii sub arme pentru ap─ârarea idealurilor revolu╚Ťionare. ├Ämp─âr╚Ťirea armatelor ├«n divizii autonome, care asigur─â deplasarea mai rapid─â ╚Öi flexibilitatea ├«n ac╚Ťiune, implicarea infanteriei ├«n ambuscade ╚Öi diversiuni, mobilitatea artileriei pe c├ómpul de lupt─â ╚Öi folosirea coloanei de atac ├«n locul ╚Öirurilor, cu accent pe ofensiv─â, sunt c├óteva din aceste schimb─âri semnificative.

P├ón─â atunci, armatele mici nu erau capabile s─â apere un teritoriu vast pentru mult─â vreme, b─ât─âliile fiind scurte sau transformate ├«n asedii dificile. Armatele mari pe care Revolu╚Ťia Francez─â le impune nu mai ├«ng─âduie adversarului cu at├óta u╚Öurin╚Ť─â manevrele pe flancuri, ci o ac╚Ťiune direct─â, prin concentrarea focului ╚Öi a for╚Ťelor ├«n puncte ├«n care pot fi f─âcute bre╚Öe ├«n ap─ârarea inamicului. Infanteria ╚Öi cavaleria pot da ├«nc─â asalturi decisive.

Un război tot mai sângeros

J.F.C. Fuller observa c─â societatea secolului al XIX-lea este mai mult bazat─â pe manufactur─â dec├ót pe agricultur─â, factorul dominant fiind energia aburului mai degrab─â dec├ót religia. Gra╚Ťie c─âilor ferate, care cap─ât─â importan╚Ť─â strategic─â, armate numeroase pot fi transportate cu u╚Öurin╚Ť─â la distan╚Ťe mari. R─âzboiul franco-prusac din 1870-1871 o va dovedi cu prisosin╚Ť─â, francezii trezindu-se fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â cu o armat─â de aproximativ 450.000 de oameni desf─â╚Öurat─â rapid ╚Öi capabil─â s─â mic╚Öoreze semnificativ distan╚Ťele impuse de necesit─â╚Ťile de aprovizionare a frontului.

Cu toate acestea, abia inova╚Ťiile tehnologice din secolul al XIX-lea ╚Öi generalizarea lor vor face c├ómpul de lupt─â unul s├óngeros cu adev─ârat. Multe inven╚Ťii sunt ulterioare r─âzboaielor napoleoniene, dar posibilitatea punerii lor ├«n practic─â este limitat─â de nevoia de rea╚Öezare a Europei ╚Öi de lungile perioade de pace.

R─âzboiul Civil American, care ├«ncepuse, ├«n 1861, ca un r─âzboi de mi╚Öcare, cu ac╚Ťiuni rapide ╚Öi eficiente, devine, din 1863, dar mai ales dup─â cele aproape 10 luni de lupte de tran╚Öee de la Richmond-Petersburg (1864-1865), foarte asem─ân─âtor cu ceea ce se va ├«nt├ómpla mai t├órziu, ├«n anii Primului R─âzboi Mondial. Unei armate ├«ncepe s─â-i fie din ce ├«n ce mai greu s─â se apropie de inamic pentru a-l ├«nfr├ónge. ├Än primul r├ónd, ca urmare a dou─â inven╚Ťii care schimb─â modul de utilizare a pu╚Ötii de c─âtre infanterist.

Richmond Petersburg jpg jpeg

Yankeii în tranșeele de la Richmond-Petersburg

Pe de o parte, ╚Ťeava ghintuit─â ╚Öi glon╚Ťul cilindro-conic (e de tot hazul c─â aceast─â inven╚Ťie important─â, apar╚Ťin├ónd unui c─âpitan englez, a fost respins─â, ini╚Ťial, de Guvernul britanic pentru a fi preluat─â apoi de francezi!) au m─ârit caden╚Ťa de tragere, precizia ╚Öi distan╚Ťa. Pu╚Ötile, care bat acum la aproape 1 000 de metri, se r─âsp├óndesc ╚Öi se generalizeaz─â. Sunt inventate capsa de ini╚Ťiere a ├«nc─ârc─âturii (gra╚Ťie descoperirii fulminatului de mercur de c─âtre Edward Charles Howard), cartu╚Öul, foarte apropiat de forma pe care o ╚Ötim ast─âzi ╚Öi ├«nc─ârc─âtoarele care asigur─â muni╚Ťia necesar─â pentru un foc sus╚Ťinut.

Pentru prima dat─â, infanteristul ├«╚Öi poate ucide adversarul la o distan╚Ť─â de c├óteva sute de metri, f─âr─â s─â fie el ├«nsu╚Öi o ╚Ťint─â. Inamicului ├«i este din ce ├«n ce mai greu s─â se mai apropie de obstacolele naturale ale celor pe care ├«i atac─â (care beneficiaz─â acum, la r├óndul lor, de o putere de foc sporit─â ╚Öi de apari╚Ťia s├órmei ghimpate), f─âr─â pierderi semnificative.

Puterea de foc va cre╚Öte, odat─â cu apari╚Ťia primelor mitraliere (foto), ini╚Ťial Gatling (inven╚Ťia americanului Richard Gatling, patentat─â ├«n timpul R─âzboiului Civil American, mai degrab─â o pu╚Öc─â ce avea zece ╚Ťevi dec├ót o mitralier─â ├«n adev─âratul sens al cuv├óntului!), apoi, spre sf├ór╚Öitul secolului al XIX-lea, a mitralierei Maxim, care se va generaliza p├ón─â la Primul R─âzboi Mondial ├«n armatele englez─â, german─â ╚Öi rus─â.

Mitraliera Gatling jpg jpeg

Era nevoie, a╚Öadar, de o nou─â ÔÇ×armur─âÔÇŁ ╚Öi de o cre╚Ötere a vitezei de deplasare (c─âci cavaleria se va dovedi la fel de vulnerabil─â ├«n fa╚Ťa mitralierelor ╚Öi a artileriei!), iar tancul, prin apari╚Ťia sa timid─â ├«n Primul R─âzboi Mondial, va ├«ntruni aceste condi╚Ťii, dovedindu-╚Öi performan╚Ťele ├«n anii celui de Al Doilea R─âzboi Mondial.

├Än al doilea r├ónd, datorit─â progreselor importante ├«nregistrate ╚Öi de artilerie, prin apari╚Ťia tunului de o╚Ťel ├«nc─ârcat pe la culat─â, inventat de Friedrich Krupp, care ├«╚Öi va dovedi eficien╚Ťa mai ales ├«n timpul R─âzboiului Franco-Prusac din 1870-1871. Artileria este cea care c├ó╚Ötig─â terenul, iar infanteria cea care ├«l men╚Ťine.

├Äns─â terenul dintre adversari devine un no manÔÇÖs land care se dovede╚Öte a fi mult prea periculos pentru a fi str─âb─âtut. Ie╚Öirea din tran╚Öee pare o aventur─â mortal─â costisitoare pentru armatele de mas─â inaugurate de Revolu╚Ťia Francez─â.

Soldatul rom├ón ├«n fa╚Ťa Plevnei

Cu toate acestea, la Plevna armata rom├ón─â scrie o pagin─â de glorie militar─â, ├«n pofida bunei dot─âri a armatei otomane. Dup─â o adev─ârat─â revolu╚Ťie care viza modernizarea armatei otomane, inaugurat─â de sultanul Selim al III-lea ÔÇô un proces amplu, continuat, mai apoi, de Abdulmecid I ÔÇô armata otoman─â era bine ├«nzestrat─â, dispun├ónd de armament modern. Este suficient s─â amintesc c─â artileria turceasc─â dispunea de tunurile de o╚Ťel ghintuite fabricate de Krupp, cele mai bune guri de foc ale vremii, iar infanteria ╚Öi cavaleria aveau pu╚Öti performante Henry-Martini (cu ├«nc─ârcare pe la culat─â) ╚Öi Winchester (cu magazie pentru muni╚Ťie), ambele cu o b─âtaie de peste 1.000 de metri. Armata rom├ón─â era una t├ón─âr─â, re├«nfiin╚Ťat─â ╚Öi organizat─â ├«n vremea lui Alexandru Ioan Cuza, f─âr─â o dotare corespunz─âtoare, dar compus─â ├«n majoritate din solda╚Ťi proveni╚Ťi din mediul rural care aveau calit─â╚Ťi excelente pentru un c├ómp de lupt─â al c─ârui chip se schimbase ├«ntr-at├ót ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea.

C─âl─âtorii str─âini ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne remarcau rezisten╚Ťa lor la ÔÇ×osteneal─âÔÇŁ, la ÔÇ×munci ╚Öi lipsuriÔÇŁ, r─âbdarea cu care ├«nfrunt─â frigul ╚Öi ar╚Öi╚Ťa, foamea ╚Öi setea, ╚Öi asta, spune un c─âl─âtor, ÔÇ×├«nc─â din leag─ânÔÇŁ. Dimitrie Dr─âghicescu, ├«n lucrarea sa ÔÇ×Din psihologia poporului rom├ónÔÇŁ are o formulare conving─âtoare: ÔÇ×Au fost at├ótea suferin╚Ťe ├«n trecutul neamului celor de la sate, ├«nc├ót lumea, care se ├«nchin─â ╚Öi se prosterneaz─â la suferin╚Ťele lui Hristos, te miri cum de nu b─ânuie╚Öte, c├ónd trece pe l├óng─â o ╚Öub─â sau un suman sfios ╚Öi umilit, c─â sub acel suman tr─âie╚Öte un om care num─âr─â desigur mai mul╚Ťi Hristo╚Öi printre str─âmo╚Öii luiÔÇŁ.

Memoriali╚Ötii epocii observ─â grija special─â a lui Carol I pentru armat─â, fiind foarte m├óndru s─â prezinte reprezentan╚Ťilor armatelor str─âine ÔÇ×t├ón─âra sa armat─â instruit─â de elÔÇŁ. Descriind misiunile care ├«i fuseser─â ├«ncredin╚Ťate ├«n Rom├ónia, G.I. Bobrikov sublinia buna colaborare stabilit─â cu militarii rom├óni: ÔÇ×├Än chestiunile militare am avut ajutorul colonelului Sl─âniceanu, de la statul-major, ╚Öi al ministrului de R─âzboi, generalul Cernat. ├Än chestiunile de transport pe c─âile ferate ╚Öi cele de ordin intern am avut de a face cu colonelul F─âlcoianu, foarte amabil ╚Öi priceput. Nu-mi aduc aminte de numele tuturor, dar to╚Ťi absolut, f─âr─â nicio excep╚Ťie, m─â ├«nt├ómpinau cu aten╚Ťie, interes├óndu-se de dolean╚Ťele mele ╚Öi ├«n cel mai scurt timp c─âutau s─â-mi dea informa╚Ťiile necesareÔÇŁ.

├Än pofida convingerii tacticienilor vremii c─â un atac reu╚Öit este rezultatul direct al intensit─â╚Ťii de foc mai mare dec├ót puterea de ap─ârare, militarii rom├óni, al─âturi de cei ru╚Öi, au demonstrat c─â o b─ât─âlie poate fi c├ó╚Ötigat─â, at├ót timp c├ót una din p─âr╚Ťi nu se consider─â pe sine ├«nvins─â. Se impunea ├«ns─â o analiz─â serioas─â ╚Öi atent─â pentru stabilirea unor solu╚Ťii mai avantajoase (tehnic ╚Öi material) ├«n cazul unui nou conflict.

Cucerirea Plevnei, cu importante pierderi, s-a ├«ncadrat, a╚Öadar, ├«ntr-un context mai larg, inaugurat de R─âzboiul Civil American ╚Öi care se ├«ntinde p├ón─â c─âtre Primul R─âzboi Mondial, generat de inova╚Ťiile tehnologice ╚Öi schimb─ârile survenite ├«n modul de ducere a luptei, marc├ónd, deopotriv─â, apogeul ╚Öi sf├ór╚Öitul revolu╚Ťiei prafului de pu╚Öc─â ╚Öi, ├«n acela╚Öi timp, debutul revolu╚Ťiei industriale.

Cele dou─â fenomene militare se ├«ntrep─âtrund pe parcursul secolului al XIX-lea, ├«n forme diferite, dar este evident, cu toate acestea, c─â semnalele oferite de cele trei ÔÇ×b─ât─âlii ale tran╚ÖeelorÔÇŁ, de care aminteam la ├«nceput, nu au influen╚Ťat semnificativ modul de g├óndire al tacticienilor, care s-au trezit ├«n v├óltoarea Primului R─âzboi Mondial, ├«ntocmai ca mare╚Öalul Foch, cu profe╚Ťiile ne├«mplinite. O schimbare decisiv─â avea s─â fie ├«nregistrat─â ├«ns─â abia dup─â consumarea primului mare conflict al revolu╚Ťiei industriale.