„Planul No 1 al Orașului Craiova”. Harta capitalei Olteniei la 1878
Muzeul Olteniei publică, pe pagina de Facebook a instituției, „Planul No 1 al Orașului Craiova cu indicarea stradelor deja pavate”, document ce datează din anul 1878.
„În 1878, rețeaua căilor de comunicație a orașului era alcătuită din: 16 străzi șoseluite, în lungime de 5900 m, 33 străzi pavate, însumând 10.321 m, 6 șosele „județene’’ (Gara, Bucovăț, Breasta, Amaradia, Caracal, Calafat) și 2 „naționale’’ (București, Severin). Cele trei categorii de drumuri naționale, județene și orășenești, însumau o lungime totală de 24,451 km, cea mai mare parte a străzilor fiind lipsite de pavaj” scrie Muzeul Olteniei Craiova.
Secția de Arheologie Istorie a Muzeului Olteniei
Amplasată pe Str. Madona Dudu nr. 15, Secția de Arheologie Istorie a Muzeului Olteniei funcționează într-o clădire monument istoric și de arhitectură, fostă Școală de fete a bisericii Madona Dudu până în 1948.
Conform Muzeului Olteniei Craiova, în secolele XVII-XIX în spațiul în care se găsește în momentul de față clădirea secției de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei exista un izvor de la care se aprovizionau sacagii cu apă potabilă și pe care o distribuiau contra cost în zona istorică a Craiovei.
Terenul aparținea Bisericii Maica Precistă din Dud, astăzi Madona Dudu. Tot pe acest teren se afla o parte dintr-un codru străvechi, din care se mai păstrează o mică porțiune, în actualul parc Mihai Bravu. Spațiul aparținea și mahalalei Brândușa, de care era despărțit printr-un pârâu, ce făcea legătura între pârâul din Valea Vlăicii și unul din brațele Jiului de altă dată.
În fața actualei clădiri era un podeț de lemn care făcea legătura cu mahalaua Dorobănția unde locuiau dorobanții, cei care apărau ordinea în Craiova și aveau și atribuții militare. La sfârșitul sec. al XIX-lea în condițiile donației făcute fundației Madona Dudu de un oarecare Preda s-a pus problema construirii unui ospiciu de către municipalitate. În aceste condiții proiectul viitoarei clădiri cuprindea o curte interioară închisă și ferestrele zăbrelite la o înălțime mai mare decât la clădirile obișnuite.
Conducerea orașului Craiova, care primise prin donație acest teren, a socotit că amplasarea unui asemenea spital este neadecvată, fiind prea aproape de centrul orașului. Ca atare, noua clădire a spitalului s-a construit în afara Craiovei pe atunci.
Cu fonduri de la Ministerul Învățământului și Cultelor, precum și de la Primăria Craiovei, la începutul secolului XX a început construcția actualului sediu.
Construcția clădirii secției de Istorie și Arheologie a Muzeului Olteniei, după planurile arhitectului Fr. Billek, a fost încheiată în anul 1906 și inaugurată în toamna aceluiași an, cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, având ca funcționalitate o școală primară de băieți și de fete. În acest spațiu au fost adăpostiți mulți copii orfani care învățau și o meserie.
Cu fondurile proprii obținute prin diverse mijloace: obiecte de artizanat lucrate de elevi și vândute de Comitetul Doamnelor Craiovene la marile sărbători de peste an, se asigura hrana multor elevi săraci, totul patronat de preoții slujitori ai Bisericii Madona Dudu.
În noiembrie 1940 clădirea a fost grav afectată de cutremurul de atunci, activitatea școlară fiind transferată pentru o perioadă până la reconsolidarea clădirii. În anul 1948 au fost desființate de către regimul comunist fundațiile religioase și școlile particulare.
Prin urmare, la intervenția directă a viitorului academician C.S. Nicolăescu-Plopșor și a colegului său de școală – Ştefan Voitec, pe atunci ministru al învățământului, clădirea a fost acordată Muzeului Olteniei. Aici au figurat inițial pentru un timp și Arhivele Statului și toate muzeele din Craiova.
