Palatul Khedivului din Constantinopol - O bijuterie decorată de Carlo Bugatti
Una dintre cele mai importante comenzi primite de arhitectul italian Carlo Bugatti, tatăl faimosului constructor de automobile Ettore Bugatti, a fost însă decorarea interioară a Palatului Khedivului, Hidiv Kasri sau Çubuklu Palace, cum i se mai spune, situat în partea asiatică a Istanbulului; sau poate că ar trebui să-i spunem Constantinopol, pentru că în anul 1907, anul în care arhitectul italian Deflo Seminati a ridicat această somptuoasă reședință, capitala otomană încă se mai numea Konstantinyye, iar padișahii încă se autointitulau Qaisar-i-Rum, adică „Împărat al Romanilor”, titlu pe care îl „moșteniseră” de la bazileii Bizanțului.
Khedivul: prinţul egiptean Abbas Hilmi
Comanditarul artistului a fost un prinț egiptean, Abbas Hilmi Pasha (1874-1944), descendent al dinastiei domnitoare din Egipt, fondată în 1805 de către faimosul Muhammad Ali, care și-a luat titlul de khediv (de aici și denumirea palatului), adică domnitor. Statutul acestor prinți care guvernau Egiptul era, în teorie, egal cu cel al domnitorilor Țărilor Române, fiind considerați vasali ai padișahilor. De fapt, erau mai mult decât atât, pentru că situația la fața locului era cu totul alta, Egiptul fiind parte a Imperiului Otoman doar cu numele – khedivii aveau o armată redutabilă cu care, la un moment dat, au ocupat Sudanul. Practic, Egiptul era independent în toate, în afară de nume...
Această situație a luat sfârșit de-abia la începutul Primului Război Mondial, când Abbas Hilmi (foto sus) a fost înlăturat de la putere de armata britanică de ocupație, din cauza poziției sale pro-otomane și naționaliste. În locul lui, britanicii l-au instalat la putere pe unchiul său, Hussein Kamel (1853-1917; încoronat pe data de 19 deccembrie 1914), care s-a grăbit să ia titlul de „sultan al Egiptului și Sudanului” și să-și proclame independența față de Imperiul Otoman. În realitate însă, Egiptul devenise protectorat britanic.
Doi arhitecți italieni şi un palat constantinopolitan
Să revenim la Abbas Hilmi, care devenise khediv în 1892, înainte chiar de a împlini 18 ani, la moartea tatălui său, Tewfik Pasha (1852-1892; a urcat pe tron în 1879). Personaj foarte cultivat – își făcuse studiile în Elveția, la Lausanne și la Geneva, și mai apoi la Viena –, Abbas Hilmi vorbea fluent, pe lângă arabă și turcă, engleza, franceza și germana. În copilărie avusese ocazia să călătorească, vizitând chiar și Marea Britanie.
La data când și-a dorit un palat constantinopolitan, Abbas Hilmi era însurat cu o aristocrată maghiară, Marianna Török de Szendrő, care obișnuia să „fenteze” regulile islamice, însoțindu-l pe khediv la toate aparițiile sale publice, dar deghizată în bărbat. La Constantinopol, unde moravurile erau mult mai europene decât la Cairo, Abbas Hilmi și Marianna Török „țineau casă mare”, conform rangului lor mai mult decât princiar – iar pentru asta le trebuia neapărat un palat. Și dacă palatul a fost construit după planurile arhitectului italian Deflo Seminati, care a realizat o sinteză între arhitectura occidentală și cea orientală, atunci de ce să nu-l decoreze interior tot un italian? De altfel, exista o adevărată tradiție în capitala otomană a prezenței artiștilor italieni, unii dintre ei ajungând chiar preferații sultanilor. Exemplul artistului Fausto Zonaro, ajuns pictor de curte al sultanului Abdul Hamid al II-lea, este unul cât se poate de concludent.
Birou dublu, semnat Bugatti (circa 1900) – şi un record de vânzare înregistrat la Casa Christie’s pentru o piesă Bugatti: 1.553.000 de dolari
Alegerea lui Carlo Bugatti era, de altfel, opţiunea logică pentru decorarea palatului, întrucât nonconformistul artist de origine milaneză se dovedise a fi un bun cunoscător al tradițiilor artistice otomane și egiptene, pe care le aprecia cât se poate de mult. În plus, sintezele estetice ale lui Bugatti aveau și meritul de a fi în spiritul epocii, iar khedivul, ai cărui strămoși modernizaseră Egiptul, ținea la acest aspect.
În 1930, anul în care khedivul detronat a părăsit Istanbulul (denumirea vechii capitale a fost schimbată definitiv și irevocabil de Mustafa Kemal Atatürk), somptuosul său palat a fost cumpărat de către Primăria orașului. Restaurat în 1984, Khedive Palace a devenit astăzi una dintre atracțiile turistice importante de pe partea asiatică a Istanbulului.
Acest text este un fragment din articolul „Carlo Bugatti, arhitectul datorită căruia Europa a (re)descoperit mobilierul oriental”, publicat în numărul 231 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
