O scurtă istorie a formării statului național ceh

Republica Cehă sau Cehia este un stat în Europa Centrală învecinat cu Germania la vest, Austria în sud, Slovacia in est si Polonia in nord-est. Istoric vorbind țara este format din trei regiuni istorice, Boemia, Moravia și o parte din Silezia. Capitala statului ceh se afla la Praga, un oraș care adăpostește 1.2 milioane de cetățeni, aproximativ a zecea parte din populația totală a Cehiei.

Din punct de vedere al formațiunilor statale, o primă astfel de organizare are loc în secolul IX atunci când se pun bazele unui ducat al Boemiei în cadrul unui Mare Imperiu al Moraviei. Sub dinastia Premyslid ducatul este recunoscut ca fiind parte a Sfântului Imperiu Roman. Acesta capătă numele de Regat al Boemiei atingând cea mai mare întindere în jurul secolului XIV. Pentru o perioada, Praga a fost scaunul imperial pentru Sfântul Imperiu Roman.

După 1526, anul bătăliei de la Mohacs coroana Boemiei a fost treptat transferată sub autoritatea monarhiei Habsburgice. Revolta protestantă din Imperiul Habsburgic a reprezentat pentru coroana imperială oportunitatea de care avea nevoie pentru a eradica protestantismul si a impune un program de germanizare a cetățenilor din imperiu. In secolul XIX zona care coincide astăzi Cehiei și Slovaciei reprezenta principala zona industrială a imperiului.

Naționalismul Ceh

Naționalismul ceh s-a manifestat preponderent în decursul secolelor XVIII și XIX sub forma unei mișcări cultural care s-a axat pe conceptual de trezire (obrozeni) a spiritului național. Acest lucru a căzut în seama unor personaje precum Josef Jungmann, Josef Dobrovsky sau Frantisek Palacky. Premisele pentru pornirea unui program cultural de trezire a spiritului național a avut ca premise atât situația proastă în care se aflau cehii ca subiecți ai coroanei austriece, precum și influența romantică manifestată pe întreaga întindere a continentului european.

Politica de germanizare și catolicizare pornită ca urmare a întăririi poziției Habsburgilor în urma bătăliei de la Bila Hora, Muntele Alb, a dus la eradicarea limbii cehe din administrația si sistemul educațional al regiunii. De fapt, limba ceha devine o limba vorbită de paturile de jos ale societății, adesea țărani analfabeți care nu cunoșteau altă limbă. Din acest motiv, o bună parte a creației artistice din această perioadă se va axa pe viața la țară, pe țăran, aceasta devenind un simbol evident al naționalismului ceh.

Principalele arme în procesul de renaștere sau trezire națională au reprezentat-o pe de-o parte creațiile literare sau artistice iar pe de alta instituțiile create care să facă uz de aceste creații artistice sau să se implice direct în realizarea lor.

Frantiske Palacky, un istoric și om politic contemporan cu acest fenomen cultural, a creat Matice ceska, o instituție care avea să servească la publicarea tuturor lucrărilor în limba cehă. Cu alte cuvinte, fondarea acestei instituții în 1831 pune temelia unei căi de realizare și distribuire a principalului material folosit în răspândirea ideilor revoluționare, naționaliste, anume literatura.

O excepție la această traiectorie o face totuși lucrarea lui Josef Dobrovsky, un filolog și istoric ceh, a cărui principala realizare este un manual al gramaticii limbii cehe, realizat în 1809, cu aproximativ 20 de ani înainte de înființarea Matice ceska. Nu același lucru poate fi spus despre lucrarea lui Josef Jungmann, un dicționar ceh-german în cinci volume, publicat prin intermediul acestei instituții între 1834 și 1839.

Matice ceska a reprezentat o aripă a Muzeului Național (Narodni Divadlo) care la rândul său fusese înființat în 1818 cu scopul de a servi la expunerea artefactelor cu o valoare intrinsecă națională, muzeul fiind practic un templu al naționalismului ceh. Pe lângă această instituție în 1883 este terminat și sediul Teatrului Național (Narodni Divadlo) principalul punct de diseminare al culturii cehe mai ales în forma concertelor sau a pieselor de teatru. Printre altele, aici își are debutul opera Libuse a cunoscutului compozitor Bedrich Smetana. De altfel din lucrările acestui compozitor merită amintit setul de șase poeme simfonice numite Ma vlast (Patria mea).

In ceea ce privește produsul cultural, în prima parte a renașterii culturale naționale accentul a căzut pe dezvoltarea limbajului. Dezvoltarea artistică armonioasă a acestor produse a devenit un țel pentru scriitori, compozitori și artiști în general spre sfârșitul acestei mișcări. In centrul atenției s-a aflat de cele mai multe ori zona rurală, zonă considerată ca fiind deținătoare a spiritului ceh autentic. Un exemplu de lucrare ce consemnează aceste valori este romanul Bunica a scriitoare Bozena Nemcova, care aduce n discuție viața dintr-un sat din Boema de est.

Prin aceasta mișcare, dar mai ales prin intermediul reprezentanților ei putem spune că s-au pus bazele spiritului național ce avea să devină temelia sau piatra din fundația statului ceh, sau mai bine zis cehoslovac modern. Totodată este interesant de observat rezultatul anumitor artificii realizate în vederea completării lexicului ceh. Spre exemplu dicționarele lui Jungmann au fost completate acolo unde nu existau cuvintele necesare, cu împrumuturi din alte limbi slavice sau cu neologisme. Din acest motiv astăzi există o ruptură semnificativă între limbajul colocvial și cel literar.

Primul stat democratic ceh – Thomas Garrigue Massarik

Toate aceste demersuri făcute pentru a consolida limba cehă, au servit ulterior drept fundament pentru revendicările din timpul Revoluției de la 1848. Revendicările liberale precum și cerințele d autonomie au fost abandonate odată cu înăbușirea revoluției. Speranțele de îmbunătățire a statutului în interiorul Imperiului Habsburgic au apărut după înfrângerea Austriei de către Prussia la Koniggratz (Hradec Kralove) în 1866. În contextul reformei dorite de coroana austriacă părea ca Boemiei urmau să ii fie acordate privilegii, însă, în cele din urmă aceste concesii vor fi făcute în favoarea Ungariei. Boemia este integrată în regiunea de vest a Imperiului Habsburgic, Cislaitania.

În acest context se remarcă politicianul și viitorul prim președinte al Cehoslovaciei, Thomas Garrigue Massaryk. Incadrându-se în elita politică progresistă, Masaryk a făcut numeroase demersuri pentru a obține votul universal. Lucrarea sa Întrebarea cehă aduce în discuție importanța Cehoslovaciei în noua ordine mondială căutând simultan argumente pentru susținerea acestei teze. In 1918, odată cu declararea independenței Cehoslovaciei, același personaj avea să se găsească în poziția de conducere. Perioada sa de conducere este considerată cea mai prosperă din istorie. Acest lucru se datorează în bună măsură și moștenirii industriale de care a avut parte în urma destrămării Imperiului Habsburgic.

Cehia de la capitalism la marxism si capitalism din nou

Criza economică ce a urmat acestei perioade prospere a determinat o bună parte din minoritatea germană, aflată în egală măsură sub influența propagandei naziste să dorească ruperea regiunii Sudeten și alipirea la cel de-al treilea Reich. Hitler va profita de această ocazie pentru a anexa această regiune si o va face cu acordul Franței și Marii Britanii în ciuda asigurărilor date inițial de aceste două state Cehoslovaciei. Ulterior Hitler va anexa si regiunile Boemia și Moravia instaurând în acestea un protectorat german subordonat liderilor naziști. Slovacia aflată în cercul de influență nazist rămâne un stat independent dar cu regim autoritar, în timp ce Rutenia este anexata de către Ungaria. Cehia va fi în cele din urmă eliberată de armata sovietică și cea americană în 1945, punând astfel capăt oficial protectoratului german. Cu toate acestea, granițele Cehoslovaciei nu vor fi aceleași ca în 1918. Activitatea guvernului în exil condus de președintele Eduard Benes, președinte înainte și după Al Doilea Război Mondial nu va fi suficientă în a păstra garnițele Cehoslovaciei antebelice intacte.

In alegerile din 1946, partidul comunist reușește să obțină aproximativ 40% din voturi și ajunge unul dintre cele mai mari partide din parlamentul Cehoslovak. Urmând realizarea unei lovituri de stat, reprezentanții partidului comunist au căutat să își consolideze puterea. 1948 este anul în care lovitura de stat devine realitate. Se formează un partid unic după care se implementează toate aspectele administrative ce țin de această ideologe. Anii 1950 sunt in Cehoslovacia anii cu cele mai multe represalii. Contrastând, anii 1960 sunt ani în care se încearcă o relaxare a sistemului socialist sub conducerea lui Alexandr Dubcek și a politicii sale de “socialism cu față umană” care s-a încheiat tragic printr-o invazie sovietică și un program dur de normalizare în anii imediat următori.

Aceasta este perioada în care în urma tratatului de la Helsinki se formează un grup de opozanți centrați în jurul Cartei 77 din acest tratat. Din gruparea omonimă se va remarca fiul unui important regizor ceh, Vaclav Havel. Prin activitatea sa de disident, Vaclav Havel va reuși să se opună într-o bună măsură regimului. În 1989 odată cu revoluția de catifea, acesta va reuși să se remarce din nou prin activitatea sa de disident și mai apoi de om politic. Va ajunge în cele din urmă să ocupe fotoliul de președinte al Cehsolovaciei și din 1993 de prim președinte al Cehiei. Activitatea sa în domeniul democratic dar și îndârjirea cu care s-a opus regimului comunist au adus acestuia simpatia cehilor dar și a altor nații.

BIBLIOGRAFIE:

Ernest Gellner, Nations and Nationalism, Blackwell Publishing, Oxford, 2006.

Guido Franzinetti, Mitteleuropa in East-Central Europe: From Helsinki to EU Accession (1975 - 2004), London, Sage.

Jiří Musil, The Meaning of The Czech Question Today, Central European University, Prague, 1995.

Milan Kundera, Ignorance, Harper Perennial, New York, 2003.

Milan Kundera, The Tragedy of Central Europe, NYRB, New York, 1984.

Miroslav Hroch, Comparative Studies in Modern European History: Nation, Nationalism, Social Change, Ashgate Variorum, Hampshire, 2007.

Robin Okey, Central Europe/Eastern Europe: Behind the Definitions, Oxford University Press, Oxford.

Václav Havel, The View from Prague, Central European University Press, Budapest, 2007.