O „omenire paralelă”: Neandertalienii

Homo neanderthalensis constituie un caz aparte în istoria homininilor. Această specie a fost atât de umană, după toate criteriile noastre omenești, încât poate fi considerată ca fiind o „omenire paralelă nouă”. Neandertalienii au fost, de fapt, „primii oameni”, odată ce au apărut înaintea speciei Homo sapiens.

Imaginea unui bărbat neandertalian, reconstruită după un craniu descoperit într-o peșteră de lângă orașul Altamura (Italia). Craniul datează de acum 150 000 de ani

Se consideră că neandertalienii au apărut pe teritoriul Eurasiei, posibil chiar în Europa (acum 600 000 de ani sau mai devreme), însă există și ipoteza că locul lor de origine ar fi în Africa. Ei posedau o constituție robustă și aveau un creier foarte voluminos (chiar mai mare decât al nostru), iar anumite trăsături faciale ale neandertalienilor se pare că au fost mai evoluate, oarecum mai „moderne” decât ale sapienșilor; în particular, sapienșii păstrează unele caracteristici arhaice proprii strămoșilor îndepărtați numiți Homo antecessor, în timp ce la neandertalieni au evoluat anumite aspecte morfologice noi.

Neandertalienii erau vânători foarte abili și performanți, aplicau tehnici de vânătoare în grup, organizau ambuscade și foloseau sulițe cu care își loveau prada de la distanță scurtă [Gaudzinski-Windheuser et al., 2018]. Ei își îngropau morții, se presupune că practicau ritualuri sofisticate, protoreligioase, beneficiau de o viață socială complexă, confecționau locuințe primitive, din oase de animale mari, aveau probabil un limbaj bine dezvoltat și nu se exclude că erau apți să facă picturi murale.

Pictură murală care, după toate evidențele, a fost creată de neandertalieni

Există indicii că neandertalienii puteau produce focul prin lovirea unor minerale care scot scântei, cum sunt cremenele și pirita [Sorensen et al., 2018]. Se presupune că neandertalienii utilizau și dioxidul de mangan, pentru aprinderea focului la temperaturi mai joase [Brittingham et al., 2019].

Neandertalieni în jurul unui rug

Au fost descoperite oase ale unor neandertalieni care au murit de bătrâneți grele, cu urme de boli și răni serioase pe corp, incapabili să se deplaseze, necum să vâneze pe cont propriu, cum e cazul bătrânului numit Nandy, al cărui schelet a fost dezgropat în situl Shanidar (Irak); acesta fusese orb de un ochi, avea mâna dreaptă schilodită, dinții stricați, suferea de paralizie și nu-i funcționa piciorul stâng, dar a ajuns la o vârstă înaintată, în mod clar datorită îngrijirilor pe care le primise din partea apropiaților săi. Deci, neandertalienii demonstrau altruism de grup, empatie și compasiune față de semenii înrudiți – niște trăsături psihice pe care noi le considerăm profund umane.

Neandertalienii oferă ajutor unui camarad rănit în timpul vânătorii

Totuși, atât anatomic, cât și fiziologic, comportamental și prin modul de exprimare, neandertalienii erau substanțial deosebiți de noi. De exemplu, se vede cu ochiul liber că diferența dintre forma craniului de neandertalian și de sapiens e mai pronunțată decât diferențele craniene dintre populațiile umane contemporane, sau decât dintre cele două specii de cimpanzeu. Craniile neandertalienilor nu sunt similare nici cu cele ale sapienșilor din paleolitic [Harvati, 2003; Harvati et al., 2004]. Aceste diferențe anatomice ale craniului și ale proporțiilor scheletului la neandertalieni și la sapienși sunt vizibile încă de la naștere [Weaver et al., 2016]. Suntem, în mod clar, specii diferite.